duminică, 16 decembrie 2012

Scriitorul zilei: Ovidiu Constantinescu; poezia zilei: Liviu Pendefunda; fotografii: Te uită cum ninge...

Scriitorul zilei: Ovidiu Constantinescu, n.28 martie 1914 - d. 16 decembrie 1993

Trăind aproape 90 de ani, bucureştean prin naştere şi domiciliu, persoana autorului mi-a rămas necunoscută, deşi destul de intensa prezenţă editorială ar fifavorizat întâlnirile în viaţa scriitoricească din deceniile ceauşiste.
Fiul bucureştean au unor funcţionari, a terminat liceul Sf. Sava, în 1933, înscriindu-se la Litere, secţia franceză. Va fi unul dintre cei mai activi traducători din marea literatură franceză a secolului XX, dar şi anterioară. A mai tradus destul de mult din scriitori ruşi şi sovietici.Fedin, Repin, Şevcenco, Dostoievski, dar şi Hugo, Verne, Colette, Dumas, Stendhal, Carpentier, Druon, Rolland...
A debutat cu cronici literare, a fost redactor la diverse reviste din anii 30 ai secolului trecut, a deţinut rubrici permenente de cronică literară, muzicală, fiind un mare meloman. Om refinat, cult, stilist redutabil, a debutat cu romanul Sfârşit de spectacol  şi a continuat să publice romane sau culegeri de nuvele în stil proustian, fin analist al unor psihologii tulburi, cu reacţii paradoxale, inexplicabile, echivoce, între absurd, bizar şi iraţional. Ficţiunea are de suferit, localizarea este incertă, indiferentă la context, ceea ce s-ar petrece la Sulina, de pildă, nu este impregnat de aroma Deltei, a Mării, ci tot aşa de bine se poate desfăşura sau se poate continua pe străzile Parisului. Finalurile sunt ori inexplicabile, fie enigmatice, fie deschise unor interpretări disjuncte.  tema este de fiecare dată nefericirea personală, lipsa de comunicare între parteneri, abisul existenţial. Contextul cel mai banal devine straniu, bizar, epica are de suferit, livrescul se instalează. Însă analiza psihologică rămâne mereu interesantă, subtilă.

Opera literară:  Sfârşit de spectacol, 1941; Oamenii ştiu să zâmbească,1946;
Valse hesitation, 1970;• Strada infinitului, 1974;• Menestrelii regelui Ludovic,  1980;• Luna şi mânzul sălbatic,  1982;• Portrete de artişti,  1984;• Toamna, când se scutură castanii, 1991;• Frumosul şi iubirea, 1998;• Poesis. Triumf al iubirii de frumos,  1999;• Aurore şi genuni, Bucureşti, 2001;• Columnele sonetului, 2002.

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Ovidiu_Constantinescu


Poezia zilei
Liviu Pendefunda

Mila infinită


Sunt patru fluvii în Eden.
Nepătruns şi imuabil e doar Dumnezeu.
Tot ce se sfârşeşte începe.
Tot ce dispare apare
şi toate câte se împart au umbră.
Lumină în lumină e doar El.  

Pe treizeci şi trei de cîi de'nţelepciune
gânduri şi milă în viaţă se revarsă
dar viaţa nu e spirit ci trup
iar sufletul doar adevăr.
Copacul plutitor sub podul curcubeu
învăluit în norii romboizi
strecoară razele de stea pe un trunchi eteric,
ordine şi vis, splendoare infinită
căci spiritul e calea
şi calea nu e una ci câte'n necuprins suntem. 

 

Pieta infinita


Nell'Eden ci sono quatro fiumi.
Imperscrutabile e immutabile e solo Dio.
Tutto cio che finisce comincia.
Tutto cio che scompare appare
e tutto cia che si divide fa ombra.
Luce nella luce e solamente Egli.

Lungo trentatre vie saggezza
pensieri e pieta nella vita traboccano
pero la vita non e spirito bensi corpo
mentre l'anima solo verita.
L'albero galleggiante sotto il ponte arcobaleno
avvalto dalle nuvole rombiodi
filtra i raggi astrali su un triangolo eterico,
ordine e sagno, splendore infinito
perche la via e lo spitiro
e la via non e una bensi wuanti nell'infinito siamo.

(din volumul Crucea întrandafirată / Croce della rosa rossa
Traducere în italiană de Geo Vasile


  Dublă lansare la Sala Oglinzilor, 14 decembrie, orele 16:00
Plasat optim/strategic pe trotuarul stâng al Bulevardului Dacia, ca să ajung neîntârziat la Casa Monteoru, zăresc în faţa mea mişcare greoaie de literaţi; le notific, din spate: Au marii noştri scriitori răul obicei de a ocupa tot trotuarul... Şi ne salutăm, amuzaţi: Florin Costinescu, cel care singur ar fi justificat observaţia mea, dar şi altă floare a vieţii literare: Florentin Popescu, de data acasta secondat de soţia, poeta Iuliana Paloda-Popescu. Ştiind prea bine încotro se nevoiesc, prin gheţuşul anotimpului, mă fac a avea altă destinaţie - le-o iau înainte fără păs. Iar în fapt, observasem că soarele este pe cale să apună şi tare aş fi vrut să ajung a face o fotografie cu astrul declinând, roşu-incendiar, de nu chiar apocaliptic?!, deasupra dragului nostru sediu, acum ca şi ieşit din custodia Uniunii, prin dubioase manevre de retrocedare. Nu insist. Pe trotuarul de vis-a-vis de Casa Monteoru, îmi dau seama că tocmai ratasem o nemuritoare fotografie cu "Apusul Casei Monteoru" - căci oricât m-am mişcat la dreapta şi la stânga nu am găsit nicio poziţie convenabilă... "poziţia aştrilor", cu o vorbă de-a lui Dan Laurenţiu, nefiind favorabilă artistului fotograf... Iar ce vor fi gândit amicii despre îndepărtarea precipitată la limită, despre fâţâila mea pe trotuar şi la intersecţia cu calea Victoriei rămâne un mister...
    Urc la etaj, - sala pe cale de a se umple, iar în timp s-a dovedit neîncăpătoare, unii stând în picioare, chiar şi după ce italienistul Geo Vasile  redistribuise un scaun două din colţul prezidiului. La prezidiu, îi dau în ordinea luării cuvântului: Emil Lungeanu, Radu Cârneci, Geo Vasile, Petru Solonaru, Liviu Pendefunda, medic, poet, ezoterist, editor, academician etc. Venit de la Iaşi, cu avionul, împreună cu soţia - editoare. 
 Nu stărui asupra alocuţiunilor. Geo Vasile a vorbit despre volumul lui Liviu Pandefunda, pe care l-a tradus în italiană şi l-a prefaţat. De mare succes s-a bucurat lectura ce a făcut Geo Vasile, în italiană, poeziei pe care am postat-o mai sus. Tot de mare succes a fost lectura ce a dat poetul Petru Solonaru celor două poezii ale sale, una dintre ele postată pe acest blog, ieri. Şi poezia citită de actriţa Doina Ghiţescu din poetul ieşean.
      Din sală au mai vorbit, restrictiv, căci lista anunţată de Emil Lungeanu, moderator abil al unui protocol in statu nascendi, era foarte lungă: Elena Armenescu (despre poezie, despre poet, despre cuvânt... iar Petru Solonaru vine în linie dreaptă din Zamolxis, Burebista şi Eminescu) Aureliu Goci (un poet barbian, al poeziei neleneşe, un oracular, un incantator...), Geo Stroe ( a înmânat poetului P.S. o diplămă de Doctor în tracologie...), Dan Mănăstireanu, Florentin Popescu (formulând prieteneşti, public, avertismentul unui posibil manierism, autopastişarea) , Cornelia Maria Savu, alţi 2-3 actanţi al căror nume îmi scapă. Nu mi-a scăpat însă aserţiunea unuia dintre vorbitori: Nu-mi place defel limitarea timpului de discuţie. Într-un discurs, într-un text lecturat, anume parantezele fac deliciul, savoarea... Înmânate fiind şi premiile anuale ale revistei şi editurii Contact internaţional, cei care au primit diplome, cei care au rostit scurte alocuţiuni de mulţumire ar mări considerabil lista. Aplauze. Autografe, la patru mâini ...
     Dintre cei ce au făcut neîncăpătoare Sala oglinzilor, - pe care o ştiu mai de fiecare dată golaşă. văduvită de participanţi, nu numai datorită dezinteresului co-breslaşilor, dar în primul rând din cauza foarte defectuoasei publicităţi, îi notez doar pe cei cu care am convorbit în antract: Andana Călinescu, Nicolae Grigore Mărăşanu, Paul Schuster, Cornelia Maria Savu, I.C. Ştefan, Geo Călugăru (dăduse citire unui catren ocazional), Florin Costiniu, Florin Grigoriu (amabil, mi-a înmânat un pachet cu 5-6 cărţi, de-ale sale şi de-ale unor prieteni condeieri), Florentin Popescu (ziua Florinilor de iarnă!), dna Emma Cârneci, Emil Lungeanu, PIM...
 


ion lazu: fotografii de iarnă...