joi, 11 octombrie 2012

Scriitorul zilei: Tudor Pamfilie; poezia zilei: Ion Lazu - Sonetele verii; fotografii de autor

Scriitorul zilei: Tudor Pamfile, n. 11 iunie1883 - d. 21 octombrie1921


Moldovean din satul Ţepu, a făcut primele clase primare în satul de baştină, a continuat la Tecuci, unde a terminat şi gimnaziul, înscriindu-se la Şcoala de ofiţeri din Târgovişte . Repartizat la Bârlad, a înfiinţat revistele Ion Creangă ( 1908-1921) şi Miron Costin, în 1911, la Tecuci, apoi mutată la Bârlad. S-a ocupat cu multă aplicaţie de cercetări în domeniul folclorului şi credinelor populare, pasionat de relevarea spiritualităţii româneşti a acelor vremuri: datini, descântece, farmece, proverbe, strigături, snoave, povestiri, basme, poezii populare,  cercetări concretizate în 13 volume, studiile sale însumând nu mai puţin de 4200 pagini. A fost distins în  1909 cu Premiile Neuscholtz şi cu Premiul Academiei Române. Avea doar 26 de ani.
Debutase în 1906 cu publicarea unor poezii populare, în acelaşi an apărându-i la Academia Română Jocuri de copii din satul Ţepu; în 1907, dansuri populare din zonă, în 1908 cimilituri româneşti (transcrise încă pe vremea când era elev la Şcoala de ofiţeri din Târgovişte); în 1909 s-a ocupat de melosul dansurilor populare. Tot în 1909, în Graiul vremurilor, a publicat 14 basme din Ţepu, apoi alte 21 basme din Moldova. Poezii populare în Cântece de ţară, 1913, cuprinzând 45 balade, 1174 doine, 390 strigături. Au urmat Sărbătorile de vară, Sărbătorile de toamnă şi din postul Crăciunului şi Crăciunul, toate în 1914. Se observă abordarea de tip monografic, a întregii palete de manifestări spirituale populare. În 1919 îi apare la Chişinău Cartea povestirilor hazlii . Realmente un tur de forţă fără precedent la noi.
A murit la doar 40 de ani (după alte date a murit în 1921, deci la 38 de ani!). Este lesne de presupus câte lucrări de folcloristică ar mai fi dat, dacă soarta ar fi fost îngăduitoare (cu el şi cu cultura română). Şcoala din satul natal îi poartă numele. În 1928 la Bârlad s-a dezvelit un monument în amintirea marelui folclorist.
Spre marea mea uimire, nu-l găsesc consemnat în Istoria lui Călinescu, altfel foarte interesat de-a lungul întregii vieţi de producţiile populare, de credinţele şi reprezentările populare (vezi şi Estetica basmului, 1965). nevenindu-mi să cred, l-am căutat şi la Tudor...) Şi dacă l-a neglijat divinul critic, urmaşii săi nu s-au mai ostenit să-l recupereze. Doar Marian Popa îl menţionează pe folclorist (p.1082), punându-l în linia G. Dem. Teodorescu, Artur Gorovei.

Citiţi mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Pamfile
 http://www.crestinortodox.ro/memoria-zilei/tudor-pamfile-119682.html

Lucrări originale sau în colaborare: Cromatica poporului Român; Mitologia poporului român;  Sărbătorile la români - studiu etnografic; Povestea lumii de demult după credințele poporului român. Pământul după credințele poporului român. Sfârșitul lumii după credințele poporului român; Văzduhul după credințele poporului român; Cerul și podoabele lui; Diavolul învrăjbitor al lumii – după credințele poporului român; Agricultura la români; Industria casnică la Români, trecutul și starea ei de astăzi, contribuțiuni de artă și tehnică populară, București, Tipografia „Cooperativa”, 1910, lucrare pentru care a primit în anul 1909 premiul „Neuschotz” al Academiei Române.[1]  
.

 

Poezia zilei

Ion Lazu, Sonetele verii




Floarea pătimirii     

În logie-am plantat o floare nouă
Ce iute s-a întins spre celelalte,
S-a prins de vârfuri şi de sârme-nalte
Şi-a înşirat curând boboci, vreo nouă.

Şi zile trec. Dar deodată unul
Îl văd deschis – ceva fără de seamăn:
Zece petale albe... iar parfumul
De nedescris, cu Raiul poate geamăn.

Seara s-a-nchis. Iar astăzi, pe lumină
Altu-nflori. Şi se închise-n seară...
Nu ştii când vine, ştii când se termină
Lăsând în suflet o uimire rară.

Venind la vrerea-i şi pierind pe dată,
Magie-i clipa nedeterminată.
6 sept. 2011

ion lazu, fotografii de autor - Floarea pasiunii...

I.Lazu - Floarea pasiunii



I.Lazu, floarea pasiunii, 11