marți, 16 octombrie 2012

Scriitorul zilei: Simion Mehedinţi; poezia zilei; fotografii de autor

Scriitorul zilei: Simion Mehedinţi, n. 16 oct. 1868 - d. 14 dec. 1962

                  

Al unsprezecelea şi ultimul copil al unui dascăl bisericesc din Soveja-Vrancea, dintr-o familie cu tradiţii preoţeşti, viitorul mare savant geograf, pedagog, academician, politician şi scriitor a făcut şcoala primară în comuna natală şi în cea vecină Vidra, a mers la Seminarul teologic din Roman, s-a mutat la cel din Bucureşti, a ajuns la Liceul din Focşani şi a reuşit să-l termine la Sf. Sava din Bucureşti, bacalaureatul în 1888. Mereu premiant, mereu neajutorat material... Se înscrie la Facultatea de matematici, căci se remarcase ca elev strălucit, dar e nevoit să abandoneze. Apoi câştigă o bursă la Şcoala Normală Superioară şi îşi poate continua studiile la Litere şi Filosofie din Bucureşti, secţia geografie. Licenţa în 1892, Magna cum Laude. Devine profesor la liceul din Focşani, dar o bursă primită la recomandarea lui Al. Odobescu îl ajută să-şi perfecţioneze studiile la Paris, 1892-1893, apoi la Berlin şi Leipzig, 1894-1896. Revenit în ţară, la recomandarea lui Titu Maiorescu devine profesor la catedra nou înfiinţată de Geografie, unde va fi profesor vreme de 38 de ani, până la pensionarea din 1938. A reorganizat învăţământul în domeniul geografiei, practic la toate nivelele şcolare; a scris manuale pentru fiecare treaptă de învăţământ. Geograf de talie mondială, geopolitician, pedagog, creator de şcoală în Geografie. S-a ocupat de geografia istorică, de antropologie, de etnografie. Începută în 1900, cercetarea sa în domeniul ştiinţei geografice a fost desăvârşită printr-o lucrare monumentală Terra, 1930, care nu este un curs, nici doar un tratat, ci o întreprindere de mare anvergură, deschizătoare de drumuri, căci valorificând toate cuceririle ştiinţei geografice din Apus şi găsind răspunsuri în premieră la multe din problemele acestei ştiinţe. I-a definit domeniul, compartimentele, a insistat asupra faptului că este vorba despre o interacţiune dintre cele patru geosfere: pământul, biosfera, oamenii şi atmosfera. Există o geografie fizică, una economică, una istorică, una demografică etc. A creat o pleiadă de discipoli geografi, printre care numim pe George Vâlsan, C. Brătescu, Vintilă Mihăilescu, Ion Simionescu. Autor a peste 350 titluri în cercetarea ştiinţifică, a fost un literat de mare clasă, căruia Titu Maiorescu nu a ezitat să-i dea în grijă revista Convorbiri literare, unde a fost director din 1907 până în 1921. A condus revista Duminica poporului, între 1914 şi 1933. Mereu dedicat ideii de a ridica poporul prin cultură, ştiinţă, prin legi şi instituţii corespunzătoare; în 1918 devine Ministrul Cultelor şi Instrucţiei Publice în România Mare. Academician din 1915, şi-a ţinut discursul de recepţie abia după război, cu o temă din etnografie: Caracterizarea unei naţiuni prin uneltele de muncă. Ştiinţa, şcoala şi profesorul, viaţa, munca, familia, au fost mereu în atenţia sa. A fost unul dintre organizatorii învăţământului în România, a ţinut numeroase conferinţe. A vorbit despre civilizaţie dar şi despre cultură; despre şcoala muncii; despre importanţa asimilării învăţăturilor din Evanghelii. Academizant, tradiţionalist, a fost unul dintre luminătorii naţiunii, a aderat la Mişcarea legionară. În 1946 a ţinut ultimul discurs la Academie. Tot în 1946 a publicat o carte de confesiuni: Premise şi concluzii la Terra. Ca scriitor s-a remarcat prin volumul Oameni de la munte, 1920. A lăsat o moştenire culturală de excepţie, în cel puţin patru direcţii diferite: în domeniul ştiinţei, o monografie inestimabilă despre Titu Maiorescu (probabil cu date furnizate chiar de acesta), o lucrare Primăvara literară despre cei mai mari scriitori de la Junimea şi amintilele confesiuni, cu întoarceri la tărâmul mirific al satului oveja, unde îşi au obârşia opţiunile de-o viaţă ale acestui mare român. După instaurarea regimului comunist, a fost marginalizat, până la moarte, studiile, manualele i-au fost interzise.

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Simion_Mehedin%C8%9Bi
http://www.crestinortodox.ro/parinti/simion-mehedinti-savantul-geograf-pedagogul-crestin-97580.html
http://www.crispedia.ro/Simion_Mehedinti



















































Poezia zilei, Ion Lazu: Sonetele verii



Leşul clipei         

Doar o clipită, şi-a zburat pruncia
Când joaca era-n toi şi noi ferice...
De am rămas cu-n jind în gât, amice,
Care nu trece şi-l simt ghem, acia...

Doar o clipită şi juneţea-i spulber
Iar visele neduse-s pân-la capăt,
De parcă niciodată n-am fost puber,
Iar viaţa mi se pare-un lucru searbăd.

Doar o clipită şi vigoarea toată
Pe bătrâneţe s-a schimbat, năpraznic,
Şi nu poţi crede adevărul groaznic
Că funia-i pe par înfăşurată.

Doar clipa, iat-o, cum se nevoieşte 
Şi cât de trudnic leşul şi-l târăşte...

12 oct. 2011


ion lazu, fotografii...de toamnă în parc






 



3 comentarii:

  1. Simion Mehedinţi a fost primul om de ştiinţă (de la coada vacii'nălţat!) ale cărui studii de antropologie (apărute selectiv, nu mai ştiu de cine culese, prin anii parcă'70) le-am cetit ca o beletristică. Dacă nu mă înşel, el şi discipolii săi au pus bazele ştiinţelor popularizate şi ale vestitelor calendare agrare, tradiţionale, dar şi adevărate almanahuri culturale. Unde Cultura se aplica în sensul german al termenului: mai pragmatic, iar nu edulcorată, ca în "civilisation". Multă vreme francofilia mea m-a înclinat către civilizaţie. Abia de vreo 20 de ani, remarc: nicht Kultur, pas de Civilisation... Că n-or fi şi manifestările grobiane din comerţul lubric de consum,de-acum, arte...

    Leşul Clipei, lîngă frumuseţile Toamnelor, mă doare mai acut ca un abces pe suflet. Copilul de 12 ani, din 1952, deja încrîncenat de cine ştie ce încercări de viaţă, va lăsa în curînd, peste 6-8 ani locul unui tînăr făt-frumos, cuminte şi tenace. Apoi, unui bărbat călit în şi cu de toate, retractil şi temerar cu măsură, selectiv cu prietenii, dar şi dăruit cui merita dăruirea-i... Să ajungă-n primul prag septenal la această meditaţie clară despre Resemnare neresentimentară... El, dăruit cu de toate!

    PS: scrisesem, tăhui de nopţi a veghere şi de cîte m-aşteaptă, la un comentariu vecin, "intreprid". Şi, de atunci, barbarismul îmi zgîrie crusta sensibilă. Nu că m-aş gîndi la ironizatori..., cît la inacurateţile pe care le săvîrşesc într-o progresie cît anii încă n-ar trebui să-mi permită. Înţelegătorii vor aprecia, celorlalţi n-am a le cere scuze... Scrie-şi ei mai curat!

    RăspundețiȘtergere
  2. Da' nu te mai jelui atâta pentru o pârdalnică de literă strecurată undeva, ca un ghiavol... Că eu, azi, recitind un text de-acum vreo lună, am rămas tablou: câte greşeli de literă, nume scrise cu literă mică etc. De parcă... într-o vrăjitorie, între timp reapar greşelile pe care le corectasem. Mai ştii, în lumea cea virtuală, o fi posibil...
    Da, copilandrul dintr-a şasea pare că se afla încă sub apăsarea durerii de la moartea fratelui iubit. De Mama ce să mai spun...
    Simion Mehedinţi, unul dintre marii luminători ai neamului. Se spune că la Soveja se uita vrăjit la minunile Naturii, că asculta poveştile den bătrâni şi s-a pătruns de îndemnul luptei pentru Mai Binele celor oropsiţi. Eu terminând facultatea în 1961, profesorii mei, foştii lui studenţi şi discipoli, nu ne-au spus un singur cuvânt destre întemeietorul geografiei la noi. Temători, mergeau pe vârfuri, căci ei înşişi aveau dosare grele, ca foşti barosani la firme anglo-americane...
    Dar vreau să-mi verific cele aflate, mă uit în Călinescu, în Popa, în Manolescu. Divinul nici măcar nu-l menţionează pe Mehedinţi, la Index de nume. Nimic-nimic. Ăsta căror interdicţii s-a mai supus?! Ceilalţi doi îl menţionează legat de personalitatea lui Maiorescu, atât.
    Imposibil să înţeleg ce mi se întâmplă. Fiind la litera M, caut Ioan Missir, autorul capodoperei "Fata moartă", despre luptele de la Caşin-Oituz, mic mare roman, la care adesea mă refer. Nicio menţiune în Divin, cu atât mai puţin în ceştilalţi doi. Speriat, mă întreb de nu cumva eu mă aflu şi mă mişc dezinvolt-neobrăzat într-o literatură paralelă, neomologabilă.
    Un gând bun, Lazu

    RăspundețiȘtergere