luni, 8 octombrie 2012

Scriitorul zilei: George Mihail Zamfirescu; poezia zilei: C. Abăluţă; fotografii de autor...

Scriitorul zilei: George Mihail Zamfirescu, n. 1898 - d. 8 octombrie 1939

         

Fiul unui căruţaş de la margine de Bucureşti, a primit la naştere numele Gheorghe Petre Mihai. A făcut şcoala în Bucureşti, între 1905 şi 1916, după care, începând conflagraţia, a mers la Şcoala de Ofiţeri de rezervă de la Botoşani, prins în luptele de la finele Războiului. Aspecte din vremea războiului vor fi prezente în oparele sale romaneşti. Revenit în Bucureşti, frecventează cenaclul Sburătorul, debutând cu poezii în 1918, cu pseudonimul Gemi Zam. Prietenii literari vor perpetua acest apelativ: Gemi. Foarte activ în presa literară a vremii, nu doar în cea de stânga, pentru care vădea predilecţii. În 1920 înfiinţează Societatea Tinerilor Scriitori, în scopul de a impulsiona mişcarea teatrală. Între 1922 şi 1924 va fi la Satu Mare, ca funcţionar de Asigurări sociale, activ şi aici în publicistică, colaborând la reviste transilvănene. Înfiinţează la Satu Mare reviste ce s-au dovedit efemere: Săgeata (cu profil satiric) şi Icoane maramureşene, dar în 1925 revine în capitală, ca bibliotecar, ca actor şi regizor, activitate care îl va purta la Cernăuţi, la Iaşi, înapoi la Bucureşti. În cenaclul Sburătorul citeşte fragmente din Domnişoara Nastasia; se face remarcat în critica de teatru şi ţine rubrica de critică literară la reviste ale vremii. Redactor la Facla, împreună cu Al. Sahia. Înfiinţează două companii teatrale, cu viaţă scurtă şi acestea. Devine membru fondator al Societăţii Autorilor Dramatici, apoi şi membru al S.S.R,  Ca scriitor, debutase cu volumul de proze scurte Flacăra albă, 1924; în 1926 urmează alt volum de povestiri Gazda cu ochii umezi, ambele inspirate din viaţa pestriţă a mahalalei bucureştene, unde sordidul, sărăcia şi împletesc indestructibil cu ticăloşia, dar şi cu aspiraţii spre puritate, spre fericire. În paralel îşi va publica romanele: Maidanul cu dragoste, 1933, Sfânta mare neruşinare, în două volume şi Cântecul destinelor, 1929, un ciclu romanesc despre lumea periferiei bucureştene, ce ar fi trebuit să se încheie cu romanul Bariera, care dădea şi numele ciclului, apărut postum. 
Poet, jurnalist, cronicar dramatic, nuvelist, romancier ce s-a făcut remarcat prin Maidanul cu dragoste, freneticul scriitor, debordant de elanuri, pe cât de bolnăvicios altfel, s-a impus mai ales ca autor dramatic, prin Domnişoara Nastasia, o comedie tragică, consacrându-l ca unul dintre principalii autori dramatici din Interbelic, alături de seria George Ciprian, Mihail Sebastian, Tudor Muşatescu. Ca abordare, folosind procedee ale satirei, şarjei, absurdului şi parabolei, G.M.Zamfirescu se plasează mai departe de Caragiale, mai aproape de Mihail Sorbul, dar şi cu influenţe din Azilul de noapte al lui Gorki, cu accent pe personaje aprige, dominate de patimi mistuitoare, aducătoare de năpastă, de moarte. Alte piase nu s-au ridicat la nivelul Nastasiei: Idolul şi Ion Anapoda, etc. Cu un simţ special pentru fenomenul teatral, încă în cronicile sale a pledat pentru un teatru nou, esenţializat, unde cuvântul îşi avea atribuţii speciale.
Opera literară:   Flamura albă... Suflete şi chipuri prinse în vârtejul morţii, prefaţă de Eugen Relgis,  1924; Cuminecătura,  1925; Gazda cu ochii umezi,  1926; Domnişoara Nastasia, 1928; Madona cu trandafiri, 1931; Maidanul cu dragoste, I-II,  1933; ediţie îngrijită de Florence G.M. Zamfirescu, prefaţă de Valeriu Râpeanu,  1957; ediţie îngrijită şi prefaţă de Valeriu Râpeanu,1993; Idolul şi Ion Anapoda, 1935; Sfânta mare neruşinare, I-II,  1936; ediţie îngrijită şi prefaţă de Valeriu Râpeanu, 1998; Mărturii în contemporaneitate,1938; Cântecul destinelor, 1939; Sam, 1939; Sufletul soldaţilor de plumb, 1940; Miss, 1942; Bariera, prefaţă de Florence G.M. Zamfirescu,  1946; Teatru, ediţie îngrijită şi prefaţă de Valeriu Râpeanu, 1957; Isprava duhului roşcovan, ediţie îngrijită şi prefaţă de Fănuş Băileşteanu,  1974;
Scrieri, vol. I: Teatru, vol. II: Mărturii în contemporaneitate, ediţie îngrijită şi introducere de Valeriu Râpeanu, Bucureşti, 1974; Corespondenţă, ediţie îngrijită şi prefaţă de Claudia Dimiu,  1988; Domnişoara Nastasia şi alte piese,  1989; Teatru, ediţie îngrijită şi prefaţă de Valeriu Râpeanu, 2000.

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Mihail_Zamfirescu
 http://www.crispedia.ro/George_Mihail_Zamfirescu

ion lazu: Intruşii. Odiseea plăcilor memoriale (în manuscris)


1 mai 2007. Am aflat pe căi întortochiate câteva noi adrese, Petru Comarnescu, Alice Botez, G. Ivaşcu, Valeriu Cristea, G. Macovescu, Aurel Covaci, G.M. Zamfirescu, Victor Ion Popa – să le identific pe teren, să obţin aprobările, datele şi tot ce urmează...



3 iunie 2007.(...) Pentru G.M. Zamfirescu, o caut pe avocata Irina Liliana N. În acelaşi bloc cu Murgeanu, la altă scară, după colţ, etajul V. Ajung spre seară. Totuşi, are un client. Aştept în hol. Nu o mai reprezintă. Înţelegătoare, îmi dă e-mail-ul dnei Christina Russu din Germania, s-o capacitez. Îmediat ce ajung acasă îi compun un text, i-l trimit cu mari speranţe. Însă nu primesc răspuns nici atunci, nici peste câteva zile, niciodată, deşi repet mesajul. Probabil îl şterge, necunoscându-mi numele.


25 iulie 08. Zilele astea a cam plouat, mai serios prin Nord, unde se poate să nu se fi încheiat secerişul. De la Victoriei spre Casa Vernescu mă abat pe Frumoasei, intru la nr.39, acolo altă secretară, nu ştie nimic despre demersul meu pentru N. D. Cocea, nu dă de PR, nici de administrator; îi las din nou cartea de vizită, să dea un semn. În continuare pe str. Frumoasă, care la un moment dat face un unghi drept; la nr. 16 nimeni nu ştie de Demostene Botez, voi căuta la cealaltă adresă, noroc că sunt pregătit pentru orice surpriză.
Pe Popa Tatu până în str. Mircea Vulcănescu, fostă Ştefan Furtună, fostă..., să văd ce pot face pentru memoria lui G M. Zamfirescu, autorul Maidanului cu dragoste, sfârşit pretimpuriu, la nici 41 de ani!, fără adăpost, la o secţie de poliţie, caz înspăimântător dacă ne gândim la destinul scriitorului român din totdeauna; am destul timp pentru  reflexii amare, căci fac ditamai drumul până la nr. 10; în curte o tânără femeie, îi fac semn că vreau discuţie; aflu că ieri sau alaltăieri a fost la ei proprietăreasa, acum stabilită în Germania, azi pleacă cu avionul. Cristina Russu. Avea o notăriţă care le lua chiriile, acum le depun la bancă, în cont. Marele ghinion îl urmăreşte în postumitate pe autorul Domnişoarei Nastasia.... 




Poezia zilei, Constantin Abăluţă, n. 8 octombrie 1938, Bucureşti.

 



BAZOOKA GIRL

1
După-amiezele în care vream să mor
ca un soldat irakian cu explozibilul în braţe
explozibil făcut din ochii tuturor femeilor pe care le-am iubit
o şină de cale ferată să-mi sară în faţă desfigurându-mă
peisajul plin de schije din ochii explodaţi ai iubitelor mele
şi oamenii întâmplător pe-acolo
plini de schije din ochii iubitelor mele
o înfrăţire generală post-mortem şi asta
îmi dădea chef să mai trăiesc o vreme
lângă salcâmul frânt de furtună
în copilăria cu miros de gaz şi duşumele putrede
când am băgat mâna între picioarele anicăi
fetiţa vecinului care a lăcrimat
mi-a dat un şut
şi m-a mâzgălit cu creta pe haină
acum nu am decât refugiul trotuarelor întunecate
din acest oraş şi saliva
îmi colcăie în beregată ca o delicatesă
pregătită pentru faţa indolentă a trecătorilor
ăştia care-au făcut revoluţia furată
şi golul dintr-un zid omoară iar şi iar
creiere cât de apropiate
ochi cât de îndepărtaţi...

2
Pe malul gârlii prin ierburi negre
am găsit o păpuşă de plastic tăiată cu lama
pe tăieturi s-au înşirat furnici
şi bâjbâie parcă pe-o hartă incompletă a cerului
prezenţa inimii mele în pământul mocirlos
e ca în teatrul de umbre
când mânuitorul ţipă disperat şi corbul îşi scoate ghearele
şi sfâşie ecranul

m-am gândit întotdeauna că voi muri
albit de sângele unei păpuşi tăiate cu lama
sângele alb al mulajului
îmi cere să perforez cartela
aici unde eu muncesc cu schimbul
în ture de viaţă abjectă
cangrena copilăriei momindu-mă până azi
apoi baraca de tras la ţintă în ochii iubitelor
şi-ntr-o seară îţi ungi circumvoluţiile cu pământ
şi strigi după acceleratul care-a fost înghiţit
de groapa cu documente sri

3
Poţi afla ce se petrece după un zid
ştergând cu palma amprentele celui dinainte
cocârjat peste sângele prostituatei
bazooka-girl fata de la numărul 30
cu picioare strâmbe fund mare surdo-mută din naştere
care nu serveşte decât clienţi surdo-muţi
căci s-ar umili ştiindu-i pe-ăia turnându-i măscări
şi ea neavând cum răspunde

dimineaţa când apare bazooka la poartă să respire
mirosul ei cucereşte toată strada
căci e un miros tridimensional
ca un montagne-russe
te ia de cap şi te întoarce în toate poziţiile
şi nu mai poţi să spui nici un cuvânt

într-o zi bazooka a avut un accident profesional
un tip i-a tăiat două degete
şi doar era surdo-mut a scris ea cu obidă
şi şi-a schimbat meseria
acum o vezi cerşind cu o placardă de gât
bazooka-girl
victimă a terorismului
4
Aş vrea să ştiu unde locuieşte acel cineva
care ne poate lua de pe străzi
pe unde-i putrezesc picioarele
pe unde-i atârnă slănina
şi dacă-mi pun monoclu într-o seară
nu vreau să-mi sufle nimeni în fund
doar calculele puştiului cu beţişoare
după gratiile ospiciului
în molozul din ascensor
acolo unde butonul pentru subsol a fost smuls
şi înlocuit cu un electrod
iar mortul s-a nimerit să fie chiar electricianul chior
în noaptea aia i-au curăţat faţa cu zăpadă
l-au întins pe-un cofraj de metal
şi l-au dus la morgă
îl zidesc în coşul morgii ţipa puştiul cu beţişoare
iar bazooka-girl care-şi făcea veacul pe acolo
îl tot freca cu zăpadă pe mort
aşa aşa ţipa puştiul
asta-i mai bună decât orice cremă

5
Vântul rupe frunzare dărâmă şandramale
închis în odaie respiraţia mea face broboane pe pereţi
degetele îmi sunt reci ca nişte raci
nu mor chiar azi dar las hârtii
pe gangurile imobilului
un fel de scrisori alandala din care
nimeni nu pricepe nimic

sufăr în tăcere
ca un reparator de ochelari
căruia i se sparge zilnic câte o lentilă
şi nu ştie de ce
le ţine-mpachetate în cârpe moi dar degeaba

vântul rupe frunzare degetele îmi sunt reci ca nişte raci
nu văd prea bine cu ochiul drept
dar las hârtii pe gangurile imobilului
.
hârtii pe care le citeşte doar bazooka-girl
şi le stivuieşte într-o cutie de marmeladă
marca preferată.
(Poezii preluate din Luceafărul de dimineaţă, 2012.)

ion lazu, fotografii...  de-acasă şi din zona Lipscani - str. Franceză
I.Lazu, Interior cu frunze...
I.Lazu - Eu scriu la lumina mâinii mele, ed. Tipo Moldova, 2012
Vasile Gorduz: Traian - Muzeul Naţional de istorie al României


I.Lazu - Splaiul Independenţei