joi, 20 septembrie 2012

Scriitorul zilei: Iorgu Iordan; poezia zilei; fotografii...

Scriitorul zilei: Iorgu Iordan, n. 11 octombrie1888 -d. 20 septembrie 1986

      

Cu ascendenţă bulgară, viitorul mare lingvist şi filolog a făcut liceul Costache Negri din Iaşi, 1908-1911, apoi Filologia din acelaşi oraş, avându-i profesori pe garabet Ibrăileanu şi pe Al. Philippide, al cărui discipol a devenit. Îndrumat să-şi desăvârşească studiile la cea mai mare şcoală de romanistică din Europa, cea germană, cu stagii la Bonn, la Berlin, apoi şi la paris. Tot cu Al. Philippide şi-.a luat doctoratul în 1919; profesor universitar de romanistică la Filologia din Iaşi , 1926-1946, după care vine la Universitatea din Bucureşti, 1946-1962. Un intermezzo ca ambasador al României la Moscova, 1945-1946. Fusese un intelectual orientat spre stânga, imediat l-au preluat comuniştii, devenind membru de partid în 1945. S-a ocupat de lingvistica românească, de istoria limbii române şi de influenţele slave asupra ei, în diverse stadii de evoluţie, exagerând importanţa acestora - când alţi mari specialişti susţineau că fondul principal de cuvinte este latin; a determinat scrierea cu î şi varianta sînt, precum şi alte opţiuni ce nu s-au dovedit viabile; preocupat de onomastică şi toponimie, pe urmele altor cercetători; a coordonat cu Al. Graur şi Ion Coteanu Dicţionarul Limbii Române; a condus Institutul de lingvistică Al. Philippide şi revistele de specialitate în romanistică; a editat Letopiseţul Ţării Moldovei de Ion Neculce şi opera lui Ion Creangă. A fost Doctor honoris cauza al unor universităţi din Germania, Belgia, Franţa, Spania şi Italia, practic din sfera romanisticii europene.

Opera lingvistică: Rumanische Toponomastik, Bonn & Leipzig,  1924. Istoria literaturii italiene, Iași, 1928. Introducere în studiul limbilor romanice. Evoluția și starea actuală a lingvisticii romanice, 1932. Gramatica limbii române,  1937 (ediția a II-a, 1946). Limba română actuală. O gramatică a „greșelilor” , 1943 (ediția a II-a, 1947). Stilistica limbii române, București, Institutul de Linguistică Română, 1944 (ediția a II-a, București, Editura Științifică, 1975). Lingvistica romanică. Evoluție. Curente. Metode,  1962 (ediția a II-a, 1970; tradusă în engleză, germană, spaniolă, rusă, portugheză și italiană). Toponimia românească,  1963. Istoria limbii literare spaniole,  1963. Introducere în lingvistica romanică,  1965 (în colaborare cu Maria Manoliu; tradusă în spaniolă). Structura morfologică a limbii române contemporane,1967 (în colaborare cu Valeria Guțu Romalo, Alexandru Niculescu). Scrieri alese,  1968. Alexandru I. Philippide, 1969. Crestomație romanică, vol. I-III, 1962-1974 (coordonator). Memorii, vol. I-III,  1976-1979. Limba română contemporană,  1978 (în colaborare cu Vladimir Robu). Dicționar al numelor de familie românești,  1983. Istoria limbii române (Pe-nțelesul tuturora),  1983. Manual de linguistica romanica, Madrid,1989 (în colaborare cu Maria Manoliu, Manuel Alvar).
Citiţi mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iorgu_Iordan


Ion Lazu: Intruşii. Odiseea plăcilor memoriale (în manuscris):


15 iulie 2008, marţi. Vreme a ploaie. Cobor la Izvor, cu gând să caut Brezoianu 29-C, dar mă abat pe Schitu Măgureanu şi caut placa acad. Ştefan Berceanu, unde mi s-a spus că exista şi o placă pentru Brunea-Fox. La firma de la parter cele trei femeiuşti nu ştiu nimic, mă îndrumă alături, la cabinetul medical, dar îmi fac speranţe degeaba, nu răspunde nimeni; urc la III unde mi se spusese că este administratorul, sun la trei uşi, nu răspunde nimeni, bec pe hol nu este; cobor la II, aici alt câine, negru, cel de la parter fusese alb, acesta deschide uşa batantă cu gheara, expert. Sun la o uşă, nimic, sun la a doua, unde se aude radioul, iese o femeie tânără, absolventă filologie, nu ştie să fi trăit aici reporterul faimos Brunea-Fox, nici despre placa lui memorială, dar ştie că toate cele trei apartamente de la acest palier II au aparţinut academicianului Iorgu Iordan. Sunăm alături. Iese un domn foarte vârstnic, înalt, în pijama. Da, Brunea-Fox a locuit chiar în apartamentul 7, unde stă el acum, până în anul cutremurului, iar mai înaite aici stătuse perechea Al. Bârlădeanu-Marcela Rusu. Dl Marius Demian îmi dă telefonul lui, să-l sun peste 2-3 zile, seara, o să caute în cartea de imobil perioada cât a stat aici Brunea-Fox: El contestă că ar fi existat o placă Brunea-Fox, dar mai apoi, la MLR Florentin Popescu şi C. Turturică îmi spun că au văzut cu ochii lor acea placă.






Poezia zilei
Ion Lazu: Sonetele verii

Strunga Albastră 

Ne-ntrezărim de-abia, printre ostreţe.
Vorbim ca printr-o prea îngustă fantă.
Şi dacă-alaltăieri ţi-am dat bineţe,
Răspunsu-i la zi-ntâi şi-n viaţa-ailantă...

Destul o bâtă la un car de... rime
Să simt că NU, să înţeleg precum că...
Prin lunga Strungă glasu-mi n-o să-ajungă
La Tine, pe Negoiu, la-nălţime...

Nu dai vreun semn - pe fix, mobil, e-mail,
Ori ca-n vechime Cirus pe-un papirus.
M-ai pricopsit în schimb cu-n aprig virus,
Pe care Zeul doar la duşmani dei-l:

Să-nşir sonete care se deşiră
Din pixuri, din creioane cum ieşiră.
31 august 2011.


Apariţie     

Venea-venea şi nu-mi venea a crede
Că-atâtea frumuseţi veneau de-o dată
Şi-ntruchipând o-npodobită fată
Ce către mine pas cu pas accede

Venea-venea şi nu-mi veneam în fire
Că părul, chipul, gâtul lung şi sânii
Şi talia şi nurii, ah! păgânii
Săltau sub pânza-n freamăt, în neştire...

Păşea mirific, dureros-prezentă
Şi când cotind, mi-a dispărut, ce lentă
Venea-napoi o doamnă, prea-trecută,
Un jalnic substitut - bătrâna slută...

Din dreptul meu, doar o privire mută
Mi-a aruncat... dar cât de elocventă.

31 august 2011.

Ion Lazu, fotografii... agate pe masă