duminică, 2 septembrie 2012

Scriitorul zilei: Alexandru Paleologu; consemnări; poezia zilei; fotografii...

Scriitorul zilei: Alexandru Paleologu, n.   d. 2 septembrie

AlexandrePaleologue.jpg           

Dintr-o familie boierească având ascendenţe fanariote şi strămutată din Lesbos în Principate pe la începutul secolului  XVIII, fiu al unui deputat PNL şi secretar general la Justiţie şi Finanţe, Al Paleologu a absolvit liceul Spiru Haret şi apoi Dreptul din Universitatea Bucureşti. Între 1946-1948 lucrează în diplomaţie, apoi constată că este urmărit, pleacă din capitală la Câmpulung Muscel, unde trăieşte până în 1956 sub nume fals.  S-a aflat în tot acest răstimp în anturajul lui Constantin Noica. Nici o mirare deci că în toamna 1957 a fost arestat împreună cu alţi 23 intelectuali din de-acum cunoscutul "lot  Pillat-Noica", fiind condamnat la 14 ani muncă silnică.  După 5 ani, în iunie 1964, este eliberat, urmare a Decretului privindu-i pe deţinuţii politici.  Însă în 1963 deja fusese racolat de securitate şi anume nu ca simplu informator, ci ca agent de influenţă, nume conspirativ marin Oltescu - asupra deţinuţilor cu care intra în contact, pledând pentru realizările orânduirii socialiste.  Este singurul scriitor român (dacă nu-l pomenim şi pe Haralambie Grămescu) care a recunoscut încă înainte de 1989 faptul colaborării. Datele propriu-zise ale colaborării sunt puţine şi nesemnificative, ca de altfel şi efectele rele asupra celor despre carescria sub consemn - o posibilă explicaţie ar fi chiar faptul că, fiind el însuşi urmărit, securitatea dorea să-l folosească drept factor de influenţare a unor foşti militanţi PNL. Şi fapt este că două articole ale sale, împotriva lui Emil Cioran şi a lui Mihail Fărcăşanu, fost bun prieten, scrise în închisoare, nu au fost publicate în revista securităţii Pentru patrie, menită să influenţeze exilul. După eliberare, urmează pentru Al. Paleologu o perioadă de adaptare, devine cercetător la Institutul de Lingvistică, apoi secretar literar la Nottara, membru al USR şi redactor la editura cartea românească, 1970-1976.
Imediat după revoluţie, devine ambasador la Paris, foarte curând demis, în iunie 1990, ca simpatizant al monarhiei şi al "golanilor". A urmat o carieră de senator, 1992-2000. De notat că tot în 1990 devenise unul dintre şefii masoneriei din ţară.  În cartea de convorbiri cu Stelian Tănase Sfidarea memoriei, dar şi în alte texte mărturisitoare,  a dat toate explicaţiile dezinhibate cu privire la colaborarea sa, inclusiv la rătăcirea sa procomunistă - ar fi cazul boierului care pus în situaţia de a munci pe câmp, ca deţinut, realizează faptul că boierii au profitat de munca  în condiţii abrutizante a ţăranilor... (De nu cumva e tot o întorsătură de frază a condeierului...)

Opera literară: Spiritul și litera. Eseuri critice, 1970; Bunul-simț ca paradox. Eseuri, 1972; Simțul practic. Eseuri și polemici, 1974; Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu, 1978; Ipoteze de lucru. Studii și eseuri literare, 1980; Alchimia existenței. Eseuri și portrete, 1983. A doua ediție, revizuitǎ, 1997; Souvenirs merveilleux d'un ambassadeur des golans, 1992; Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor, 1993; Sfidarea memoriei, 1995 (în dialog cu Stelian Tănase); Despre lucruri cu adevărat importante, 1997; a doua ediție, 1998; Interlocuțiuni, 1997; Politețea ca armă. Convorbiri și articole mai mult sau mai puțin politice, 2000; L'Occident est à l'Est, 2001; Moștenirea creștină a Europei, 2003; Breviar pentru păstrarea clipelor, in dialog cu Filip-Lucian Iorga 2005; Amicus Plato Sau... Despărțirea de Noica, 2006; Strada Armenească. Convorbiri cu Fabian Anton, 2006.

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Paleologu
 http://www.observatorcultural.ro/Alexandru-Paleologu-anii-de-detentie-si-Pactul-cu-Diavolul*articleID_23247-articles_details.html





Ion Lazu: Intruşii. Odiseea plăcilor memoriale (în manuscris)


1 sept. 07, sâmbătă. (...)
După ce terminăm de pus placa pentru Ştefan Bănulescu, în Intrarea Argeaua nr. 4, dau  telefon la Al. Paleologu, ieşim în Pache şi găsim intersecţia dorită, mergem pe Armenească, ochesc imobilul, iese T. Paleologu, ins pe la 35 de ani, nu înalt, fragil, şaten, păr uşor ondulat, fire moale-delicată; îi arătăm placa, textul simplu dorit chiar de familie. Căutăm locul, eu optez pentru plasarea desupra cornişei. El se duce s-o cheme pe soţie şi să facă rost de o scară mai lungă de pe undeva. Eu încep să bat strada, căutând şi întrebând pe la vecini, intru la o firmă, sun, bat, închis; cînd să plec unul dintre manipulanţii de materiale de pe trotuar îmi arată intrarea unui alt birou; sun, cer o scară, mi-o aduce chiar unul dintre muncitori până la locul faptei; odată ajunşi acolo, vedem că şi TP a adus una, dar, zic eu: Nu e înaltă ca a noastră. Şoferul de azi cârteşte mereu, pretinde că ăsta nu e ambasador, că ăia au bodiguasrzi, au pază la locuinţă. Şi imediat dă muzica tare cu manelele lui. Îl fac să o stingă de tot. Apoi discut în stradă cu TP, de faţă cu constructorii mei, îl întreb de Italia, intru în unele amănunte, îmi spune că acum este ambasador în Danemarca, ţară liniştită. Curată, civilizată. Şi că acum nu e nimic putred la Elsinore. Despre trecerea cu feribotul în Suedia. Cum de l-am cunoscut pe Conu Alecu? Încă de pe când era redactor la Cartea românească. La o lansare a monşerului Marin Preda, eu aveam cartea lui Al. Paleologu, Spiritul şi litera şi rugându-l să-mi dea un autograf, dânsul m-a tras în camera vecină şi mi-a spus că în mod clandestin îmi dă autofraful său, fiind vorba despre o altă lansare. Ah, zice TP, acea primă ediţie este acum o raritate, nu se mai găseşte. Când s-a lansat cartea de convorbiri a regelui Mihai cu M.C., în marele hol de la Institutul de Arhitectură, apoi am venit cu M.C. şi cu soţia mea, poeta Lidia Lazu la atelierul lui Ştefan Câlţia, pe-aici prin cartier, pe Spătarului, iar la un moment dat a sosit la sindrofie şi Conu Alecu Paleologu, aşteptat de toată lumea.
Ne-am întins la multe vorbe. eram bun prieten cu Mircea Ciobanu, cu care am scos la acea editură unde lucra şi dl Paleologu nu mai puţin de trei cărţi şi ne-am văzut mai des după revoluţie cu Conu Alecu. Or, azi e ziua pomenirii d-sale şi am ţinut în semn de omagiu, să-i aducem chiar azi placa memorială.
Înţelege T.P. că am fost în relaţii cu tatăl său... Reapare şi soţia lui T.P., mai discutăm puţin, reiese că fac pregătiri pentru un parastas sau cam aşa ceva, dar nici o idee că am merita şi noi câte un sendvici, un pahar cu apă sau o cafea, la acea oră a zilei.
Plecăm spre Pache, de acolo ieşim în Pţa Iancului şi mai departe încă, pe str. lct. Victor Manu nr. 4, pentru fixarea plăcii lui Mihail Sorbul.



Poezia zilei
ion lazu. Sonetele verii



Cântecul mierlei         



Mai sunt şi rime care să ne-anime?

Mai sunt sonete dăinuind discrete,

Cum flori mai cresc pe stânci anahorete

Şi-s calde zâmbete-ntre triste grime?



Nici când străbaţi pădurea în desime

Sau prin fâneţi te-abaţi, pe îndelete,

Nu te-aştepta să vezi doar margarete,

Căci sunt şi mărăcini, cum şi jivine.

Sunt viermi prin iarbă, dar să nu te mire
Dacă-ţi voi spune: Mierla îi culege...
Şi poate-abia aşa vei înţelege
De ce-i e dulce cântu-n cimitire...

Un tâlc e-n asta, însă tace mâlc,
Cum flinta atârnată la oblânc.
28 august 2011.


Din urmă...       
Mă-ajung din urmă poezii ce-s scrise
Cu vieţi parcă-înainte, cu decenii,
Iar eu privesc blajinele vedenii
Şi-abia-mi reamintesc defuncte vise...

Îmi las un timp privirile deschide
Ca pe mesaje ce lansasem vremii
Şi-acum la mal se-ntorc, cum nişte premii
Care pe-atunci îmi fură interzise...

Ce-s aste rime şi fervori sublime
Ce-au dat în clocot firea-mi idolatră
Şi-acum îmi par ca dăltuite-n piatră,
Pe cât le bănuisem sibiline?

M-ajung din urmă poezii... Mesaje
Reînviate ca din sarcofage.
28 august 2011.


ion lazu, fotografii...poezii pe gardul Casei scriitorilor