tag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post1885948539750777407..comments2024-03-28T19:53:42.711+02:00Comments on consemnări, poezii, eseuri: Scriitorul zilei: Iorgu Iordan; poezia zilei; fotografii...Ion Lazuhttp://www.blogger.com/profile/10016193192475799755noreply@blogger.comBlogger3125tag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-44984076856011649802012-09-22T17:37:23.179+03:002012-09-22T17:37:23.179+03:00Continuare(căci depăşisem spaţiul unui comentariu....Continuare(căci depăşisem spaţiul unui comentariu...): <br />Eu însumi, strămutat cu tot clanul nostru basarabean, la refigiul din martie 44, de pe malul Nistrului pe malul Oltului, într-o comună cu nume bulgăresc: Cireaşov, am putut constata că mai toate comunele din proximitate, despre care aflam din discuţii, înşirate de-a lungul Oltului, aveau nume slave: Clocociov (de unde provine Marin Mincu), Milcov (unde s-au găsit Elephas primigenius şi camelus alutensis), Dobrotinet (de unde vineDamian Stănoiu), Dranovăţ etc. Dar şi numele specific: Grădinari. Nostim nu este acest aspect istoric, de infiltrare şi asimilare, ci e nostimă uitarea bruscă a originilor, faptul că oltenii printre care am fost aduşi cu hârzobul, ne tratau de Venetici, când ei erau bulgari stabiliţi aici la a 2-a, la a 3-a generaţie, cu nume de familie Pârvu, Mudava...<br />În vizite la rudele noastre din Craiova, mi-a fost dat să văd în biblioteca vecinei lor, dna Despina Teodorescu, profesoară de română şi fostă directoare de liceu, un impozant volum "Omagiu Iorgu Iordan". Era încă pe atunci academician, era septuagenar sau deja octogenar. Un ditamai cărţoiul, care mi-a dat o primă idee de ceea ce va să zică un om celebru, încă în viaţă. (Poate, cândva vicepreşedintele Academiei. Şi a fost să-i pun eu placă memorială, pe când preş al AScad era unul dintre studenţii Dsale...)<br />Cât despre isprava cu Î din i, recunosc a fi foat o idee cum nu se poate mai norocoasă, mai ales pe direcţia unei limbi strict fonetice precum româna noastră. În timp, la incitările lui George Pruteanu, alt român-lingvist de-al lui Al Graur, am constatat eu însumi că buclucaşul sunet Î, prezent întâmplător şi în numele ţării, de fapt provine din aproape toate vocalele românei limbi, nu doar din a, cum s-a insistat, prin efracţie. În scrisul de mână, eu încă mai păstrez generalizarea lui Îî, comodă, salutară. În cel pe taste, revin de nevoie la Ââ, căci editurile nu te primesc cu abateri de la regula Academiei, de la spusele lui Marius Sala, alt lingvist graurian...Îmi aduc aminte cu stupoare starea euforică a unor Al. Paleologu şi Şt. Aug. Doinaş când (la o întâlnire la Liceul Mihai Viteazul) ne-au anunţat triumfal reintroducerea lui  â...<br />Un gând bun, LazuIon Lazuhttps://www.blogger.com/profile/10016193192475799755noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-43887389983495553912012-09-22T17:35:56.996+03:002012-09-22T17:35:56.996+03:00"Un om din Tecuci avea un motor./ Dar asta nu..."Un om din Tecuci avea un motor./ Dar asta nu i-a folosit la nimic." Mihai Urschi. Ştia el poetul iaşiot ceva despre moldoveni, cu deosebire despre cei de "Pe drumul de costişă, ce duce la..."<br />În ce-l priveşte pe Iorgu Iordan, tecucean şi dânsul, singurul lui "motor" va fi fost mintea-i strălucită, curiozitatea nesfârşită de a afla ce se ascunde îm spatele cuvintelor oricât de inofensive şi iubirea de limba română. A pornit de la ceea ce ştia mai bine, din familie, anume infiltrarea comunităţilor slave sud-dunărene pe cursurile de apă de la Nord de Fluviu. Cu toate consecinţele de rigoare, umane, de etnie şi cutumă, lingvisatice. Satele de pe lunca Jiului, a Oltului, a Teleormanului, Argeşului, Ialomiţei, Buzăului, dar şi de pe Siret în sus au fost ori întemeiate de (sau oricum completate cu) inşi veniţi incorpore din Bulgaria, îndeletnicindu-se în principal cu legumicultura-grădinăritul. Când faci grădinărie, nu prea mai ai timp şi energie pentru încă o meserie aducătoare de venituri pentru familie. Hârleţul, sapa, săpăliga etc şi prin consecinţă cu spinarea încovoiată câtu-i ziulica. Din stejar stejar răsare, idem din grădinar tot grădinar. Au venit să lucreze luncile, care acum 2-3 secole erau toate înmlăştinite, pline de zăvoaie, de lăstăriş sălbatic, de hugeacuri. A fost muncă de pionierat, oricât ne-am mira. Observaţia pe care se ridică subiectul din "Rămăşagul" este că, în timp istoric, dar mai exact în vremea mediavală, Câmpia română, încă stihinică, plină de Vlăsii şi Deliormane, a fost treptat luată în stăpânire de oierii subcarpatici, care de la o generaţie la alta, venind din sate submontane, s-au stabilit temporar cu turmele, apoi au întemeiat sate în Bărăgan, mereu păstrând legături de familie, până satele dunărene au devenit autonome; ultima cucerită în Principate a fost zona luncilor, căci ultima ridicată de sub regimul inundaţiilor. A fost rolul şi rostul bulgarilor. Iorgu Iordan, preocupat de istoria lingvistică, deci de venirile alogene, s-a izbit de fenomenele onomastice şi de toponimice, problemă dar şi argument pentru susţineri lingvistice. I-am consultat cu bune câştiguri lucrările pe aceste teme. Interesant ar fi ca din istoria unor familii aparent pur româneşti să se deducă provenienţa sud-dunăreană, bulgărească, sârbească, dar şi grecească. Mircea Cărtărescu, în al său "Orbitor I", se plasează pe sugestia unei legende care aduce un întreg sat devastat din Balcani, peste podul de gheaţă al Fluviului, cu redistribuire în preajma viitoarei cetăţi a lui Bucur Ciobanul. Bunicul Lidiei, dintr-un sat teleormănean, ca flăcău s-a dus la muncă în Bulgaria şi peste un timp a venit cu o preafrumoasă bulgăroaică, însă cam ursuză, dedicată bărbatului ei şi mulţilor copii, dar necomunicativă cu vecinele, căci neştiind nici până la urmă bine limba română...<br />Ion Lazuhttps://www.blogger.com/profile/10016193192475799755noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-18133399978388159692012-09-21T12:44:00.647+03:002012-09-21T12:44:00.647+03:00Pe Omul Iorgu Iordan l-am cunoscut din Memorii-le ...Pe Omul Iorgu Iordan l-am cunoscut din Memorii-le sale (incomplet cetite), de prin anii aproximaţi'80... Primul gînd a fost să-l asociez cu (o) Maria Tănase-n plan lingvistic. Facilă sinapsă, pornind de la descoperirea că părinţii lor, respectivi, aveau ca mijloc de subzistenţă legumicultura. <br />Asta mi l-a umanizat! <br />Fiindcă, nici poza, nici scrierile sale seci şi docte nu mă atrăseseră, deşi le aveam prin tot felul de bibliografii desigur obligatorii. Aş fi dorit să-mi fie simpatic, fiindcă mă cam săturasem de mult prea popularul Al. Graur care ne vrăjea auzul, zilnic, despre corectitudinea limbii în nici un caz a lui din născare... Cu toată strădania mea, nu am izbutit, decît prin medierea Memorii-lor. De pe atunci mi-am propus a-l reciti pe lingvist, debarasat de temerile examenelor de circumstanţă. N-am mai apucat!... Muncile puţin spus obşteşti, tracasările dătătorilor cu barda-n Învăţămînt, slugărirea la mai mulţi stăpîni (unul mai odios decît suma restului, ca şi reciproca) m-au ţinut constant departe nu numai de Lingvist... <br />Acum, azi "de m-aş întoarce, a-nţelege n-o mai pot", cu haloimăsul din "limbistica" actuală. De aceea, mi-am format propria "scriere"-n care "î" este rigă, dar "â" nu-i regină... Cel mult un pion otrăvit, apărat de piese puternice, ca să devină ce chiar nu merită. <br /><br />Chestia cu "latinitatea" limbii (şi, nu-i aşa, Naţiei) noastre, de la (Unii!) hronicari preluată şi exacerbată de varii convecuitori eminescieni, mă lasă rece. Eu nu uit că primele pietre tombale sau votive scrise au fost greceşti,primele gramatici tij (că Văcăreştii le-au adaptat Graiului de atunci al neamului lor); şi că tablele de la Tărtăria, de la Sinaia zac ocultate, ostracizate şi anapoda de unii, interpretate. <br />Mă restrîng doar să constat că am fost adus pe lume într-un conglomerat de naturi dezbinate de politrucii puterilor trecătoare, în care oricine poate scrie orice, fiindcă ni s-a extirpat Coeziunea de gîndire şi (-n)făptuire.<br />Nu-l văd eu pe "bulgar" mai vinovat ca "sion" a fi impus "î" ca normă în scrierea "romînă", la moscovită comandă. (Că, de era moscovită acea comandă, alfabetul întreg ne-ar fi arătat ca la moldavii pruteano-nistreni, se ştie-n ce perioadă!)<br />Mai degrabă, acea măsură s-o fi luat pentru a simplifica efortul de alfabetizare-n mase, pe care şi eu l-am apucat în clasele primare... Cînd, timizi, cuminţi, mai silitori decît noi, în ultimele bănci luau loc, la orele de Citire şi Aritmetică megieşi de ai noştri cu setea de carte neostoită, dintr-o maşteră copilărie.Culaihttp://vineri-ca-post.ucoz.ro/publnoreply@blogger.com