sâmbătă, 28 iulie 2012

Scriitorul zilei: Valeriu Filimon; poezia zilei: Dominic Stanca

Scriitorul zilei: Valeriu Filimon


S-a născut la Slănic-Moldova, ca fiu al unei profesoare şi al preotului Celment Filimon, el însuşi fiu de învăţători, cu seminarul teologic la Chişinău, apoi preot militar, preot la Gărzii regale şi paroh al Bisericii Mihai Vodă din Bucureşti, până la strămutarea acesteia.  Viitorul literat face şcoala primară în urbea natală (ubde tatăl său ctitorise două biserici), apoi Liceul militar de la Chişinău şi Timişoara, iar de la desfiinţarea acestuia, 1947, face ultimele 3 clase la liceul Gh. Lazăr din Bucureşti. Va fi student la Şcoala de literatură, prima serie, coleg cu D. Micu, Dionisie Şincan, Al. Oprea, Aurel Rău, Aurel Covaci, Ilie Purcaru, Al. Andriţoiu şi alţii. Va continua la Filologie, 1952-1957, coleg de an cu Nichita Stănescu, Florenţa Albu, Matei Călinescu, Eugen Simion. Va rămâne asistent la catedra de Literatură universală, discipol al profesorulului Tudor Vianu. În 1966 face un lectorat la universitatea Carolingiană din Praga. Între 1971-1976 conduce un Curs de Poetică. Nemembru de partid, din motiv de dosar, are dificultăţi în a se înscrie la doctorat, pe care îl trece în 1974 cu tema Poetica imaginarului românesc. Între 1980-1984 ţine prelegeri la sala dalles; în 1982 preia Cenaclul George Bacovia, în 1990 înfiinţează Societatea Culturală Logos, sub patronajul Patriarhiei române. Semnează numeroase studii academice.
Debutase cu poezii în Flacăra, în 1950, înainte ca aceasta să devină Gazeta literară. A continuat să publice sporadic, în reviste. Nu şi-a adunat niciodată lirica în volum. A scris sporadic cronici literare, prefeţe la cărţi de poezie. Un număr de 120 scrisori către un discipol au fost publicate după dispariţia literatului, în semn de omagiu.
L-am întâlnit în 2 sau 3 rânduri, prezentat fiindu-i de actorul Ludovic Antal.  era o persoană fascinantă, strălucind în conversaţie. Şi un bărbat neverosimil de frumos, cum n-am mai întâlnit.

Citeşte mai mult: http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2011/10/14/80-de-ani-de-la-nasterea-slaniceanului-valeriu-filimon-ilustra-personalitate-a-culturii-romane-2.html
 http://www.boema.inforapart.ro/reviste/Boema035.pdf
http://protectiaconsumatoruluideliteraturacontemporana.wordpress.com/2011/12/04/valeriu-filimon-casa-arhetipala-a-lui-rodian-dragoi/


Poezia zilei
Dominic Stanca ( d. 28 iulie 1976)


Un comentariu de Nicolae Ciobanu:
 Drag mie Prieten "de blog" şi nu numai,

...(...)  După cele scrise despre poetul-muncitor Dumitru Alexandru (sărind peste alţii la care mi-am consemnat impresiile-n comentarii), cred că acest In Memoriam Cezar Baltag m-a zguduit... Cîtă subtilă înţelegere a oamenilor şi situaţiilor; şi cît refuz de a profita de slăbiciunea, orgoliile lor - doar un pic de-ar fi fost gîdilate.
Din Cezar Baltag, cel mai pregnant reţin (ruşine să-mi fie!) profilul său din Poşta redacţiei şi comentariile - cred - imparţiale risipite pe seama unora care fie s-a afirmat în timp, ori s-au topit în colb. Şi mai cred (dar e o opinie personală) că a fost descoperitor al 80ciştilor mult înaintea celui care i-a clasificat astfel (Martin, Scarlat?... Altul?).
Iară ale sale refuzuri rareori erau verdicte irevocabile. Dădea sfaturi şi aştepta (poate) îndreptări.
Iată, însă, aflu dezolat că ţi-a uitat o jerbă de poeme-ntr-un sertar de redacţie... Dară, în loc să nu-l ierţi, l-ai tratat cu o înţelegere ca de la oropsit la alt oropsit... Deşi una-i să călăreşti pe cai (mari, mici), dar alta-i să alergi pedestru-n la coada ori scara călăreţilor buiaci.
Întreaga mea compasiune pentru acest evocat, Astfel.
Şi neţărmurita mea admiraţie că eşti capabil de asemenea Rememorări! 

Şi te-aş reciti pînă la memorare, nu numai cu aste cuvinte: "La drept vorbind, nu ştiu dacă trebuie să regret rezerva mea faţă de colegii de breaslă.  Am observat că îndeobşte apropierea se realizează prin anecdotic, prin cedări reciproce, prin diminuarea respectului şi chiar mai mult de-atât. În vreme ce „departele”, ca să-l citez din nou pe CB, este postura din care poţi să contempli îndelung subiectul interesului tău, să-i intuieşti esenţele, ceea ce îi e specific şi profund reprezentativ. Îmi e clar măcar acest lucru simplu: că omul cu înzestrare deosebită se mişcă printre semeni sub un cu totul alt regim decât persoanele obişnuite, are alte priorităţi, criterii, exigenţe, imbolduri. Acesta fiind ceea ce poetul a numit „echilibrul divin şi fragil al existenţei de excepţie” ".

PS: Recunosc toate aceste, întru cît încerc şi eu să-i absolv prin Înţelegere pe toţi cei care - considerîndu-mi-i prietini, chiar siguri prieteni - mai mult mi-au dăunat, taman cînd m-am aşteptat mai puţin.
Şi nu voi mai comenta aşa de des pe al Domniei-tale blog, să nu-ţi sperii alţi comentatori, carii ar avea şi mai multe, şi mai bune de spus, decît mine. Vei suferi să îţi scriu epistole "E-Mail"ate?
Cu respect pentru tot ce faci şi însemni pentru mine, pentru ceilalţi - Culai.


ion lazu - fotografii : anotimpuri la Casa Monteoru (sediul USR)