luni, 23 iulie 2012

Scriitorul zilei: Aurel Sasu; poezii, consemnări, fotografii...

Scriitorul zilei: Aurel Sasu, n. 23 iulie 1943
 
Diuntr-o familie de ţărani ardeleni, s-a născut la Oarda, jud. Alba, a urmal liceul la Alba Iulia, apoi Filologia clujeană, cu licenţa în 1968, devenind cercetător la Institutul de lingvistică şi istorie literară Sestil Puşcariu din Cluj. Doctoratul în 1974, cu teza Retorica ficţiunii. Au urmat lectorate în Statele Unite: Seatle, 1981-1982, burse Fulbright la Library of Congress, 1990, alte lectorate în 1993, 1995, 1998: Este profesor universitar la Filologia clujeană, din 2000 decan al Facultăţii.
Debutul publicistic în anul absolvirii, 1968 şi a urmat o serie susţinută de volume de critică şi istorie literară, de eseuri, jurnale de călătorie, poezii şi, lucru foarte important, colaborarea la Dicţionarul Mircea Zaciu, împreună cu colegul Mihai Papahagi. A continuat pe linia dicţionarelor, când a rămas singur: dicţionare biografice, cronologice etc.

Opera critică:1972 - Progresii, eseuri ;1976 - Retorica literară românească; 1978 - Liviu Rebreanu. Sărbătoarea operei, eseu, ; 1979 - În căutarea formei, eseuri; 1984 - Textul ipotetic. Contribuții la o istorie a hermeneuticii românești; 1994 - Eul suveran, studiu de psihologie literară București.; 1993 - Cultura română în Statele Unite și Canada (I, Presa; II, Nostalgia românească); 2002 - Cultura românească în Statele Unite și Canada (III, Societațile culturale); 1996 - George Pomutz. The Legend Lives On (lucrare documentară despre generalul american de origine română, erou al Războiului civil american și consul general al SUA în Rusia); 1999 - Strategia disperării. Jurnal american; 2001 - Dicționarul scriitorilor români din Statele Unite și Canada; 2002 - Cazul Policarp Morusca (lucrare documentară); 2003 - Comunitățile românești din Statele Unite și Canada; 2003 - Breviter. Întâlniri cu mine însumi, eseuri; 2006 - Dicționarul biografic al literaturii române, vol. I-II, (colecția „Marile dicționare”); 2007 - Cartea mea de muncă (atelier critic), Despre noi şi despre alţii (interviu cu Valeriu Anania), Starea de excepţie. Valeriu Anania, omul şi destinul; Amiaza cea mare - corespondenţă cu Mircea Zaciu. Etc..

Citeşte mai mult:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Aurel_Sasu
 http://www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca/Profesorul_Aurel_Sasu_nu_stia_ca_IPS_Bartolomeu_i-a_lasat_in_grija_manuscrisele_0_421158321.html
 http://www.gandaculdecolorado.com/interviu/8/1381-aurel-sasu--o-personalitate-de-exceptie-la-new-york


Poezia zilei

Petre Stoica: În orologiu e foarte târziu

Bunica a fost cândva în California acolo

oamenii cresc altfel de iepuri ce minunat

e la noi în Balcani bunica s-a întors demult

melancolică priveşte pe fereastră

daliile sunt nişte capte de pudel din curte

adie miros de varză bunica era o femeie

aproape înaltă sclipea ca alămurile fanfarei

din chioşc în orologiu e foarte târziu

şi un vapor cu aburi se scufundă încet

în gravura de sus.

(din volumul Bunica se aşează în fotoliu, 1971)

 

ion lazu: un comentariu pe blogul scriitorului Nicolae Ciobanu:

 Prietene Culai - şi iată deja curajul de a face corp-comun cu un apelativ de care îndeobşte moldovenii caută a nu se face vorbire... - am cetit cu încântare continuarea evocărilor cu poetesa Veronica Russo - drept care ţi-am retrimis fotografia cu imobilul unde a locuit scriitoarea, iar de n-ai rătăcit-o, cu atât mai bine şi te fericesc, pentru căci la mine pe internet mare brambureală mare estem... Am aflat despre soţia şi cumnata sculptorului Cornel Medrea, pe care dintotdeauna l-am admirat - asta începând cu faptul că am ştiut de dânsul încă pe vremea când oficiali erau doar câţiva artişti, vânduţi propagandei. Mai cu deosebire evrei, dar care între timp au zbughit-o în West, uitând de lupta de clasă, de demascări, burghezi,  putreziciune..Alde Jules Perahim, de-ţi mai aminteşti, de Jiquidi... Aşa că totuşi de Cornel Medrea ştiam, îi văzusem-admirasem Statuia, pe bul. Aviatorilor, unde s-a nimerit mai apoi să locuiesc preţ de 4 ani, chiar subt aripa stângă a sburătorului, pe str. Câmpia Turzii, vis-a-vis de Popescu Gopo,eu înghesuit cu ai mei-trei într-o boxă la subsol, iar domnia sa într-o ditamai vila, acum proprietatea lui Fane Spoitoru, care a început renovările prin a-i da jos placa memorială.(Noi, Onorabile, că ne dăm cu capul de toţi pereţii ori ne facem a nu lua în seamă câtuşi de puţin, trăim în această ţeară urgisită de... spoitori!  Iar despre Casa-muzeu din str. gen. Budişteanu 22, încă prin anii 56 când am descins în Capitală, pot spune că treceam pe trotuarul respectiv în fiecare zi, în drum spre Universitate... Nu puteam bănui că Maestrul este încă în viaţă - şi în general, pe-atunci, date fiind şi vremurile maştere, vedeam Opera ca supravieţuind autorelui, fie el Eminescu, fie Topârceanu, fie Rebreanu, căci despre cei mai mulţi nu se auzea nici pâs! Cât despre un alt atelier, pe Pangrati, n-aud decât acum. Te /şi vă fericesc pentru privilegiul de a fi fost în preajma acestor Doamne din alte vremuri, aceste incredibile Femei cu literă mar - realmente un triumf al speciei! -, ele însele artiste ori soţii de artişti ori doar femei de casă (calchiat după duenia de casa, în spanioleşte!), cum a avut această ţară şi nu va mai avea, din păcate, în veci. Am o veneraţie fără limită pentru acest model -şi doamnele acelea erau model pentrutoată intelectualitatea română dinainte de război, fie academică, fie artistică, fie avangardistă la rigoare.... Ele întruchipau idealul în societatea noastră care instituise valoarea umană şi socială, până să vină Katiuşa peste noi. Sireaca Ţeară!
Că veţi fi ştiut de casa poetului Octavian Goga, plasată exact pe trotuarul opus casei Medrea, că vi se va fi spus, că nu, eu acum nu fac decât să trimit ce-a mai rămas: placa memorială, căci vila a fost demolată în 2007- ca atâtea altele până atunci şi încă mai abitir acum...
Cu mult drag, Lazu


ion lazu: fotografii... Cicatrici (texturi xiloide), I