12 septembrie: Ion Agârbiceanu, n. 12 sept. 1882 - d. 28 mai 1963

Din comuna Cenade, nu departe de Blaj, al doilea copil din opt ai unui pădurar cu drag de carte, a făcut gimnaziul la Blaj, apoi liceul, terminat în 1900; face teologia la Budapesta, 1900-1904. În liceu fiind, scrisese poezii şi schiţe satirice, sub diverse pseudonime. Încă din 1901 colabora la Tribuna, Gazeta Transilvaniei, Familia, apoi şi la Sămănătorul. În 1905 se înscrie la Litere în Budapesta, dar renunţă, după primul an, revenind la Blaj, unde se angajează la Mitropolie. La Luceafărul îi apare primul volum de schiţe: De la ţară. Hirotonisit imediat după cuvenita căsătorie, între 1906-1910 va fi preot la Bucium-Alba, apoi la Orlat, până în 1916, când se refugiază în Moldova din cauza războiului, fiind preot militar până în 1918. După Unire, vine la Cluj ca director al zirului Patria, de unde va trece la Tribuna clujeană. Din 1919 devine parlamentar, din partea PNŢ. apoi senator şi chiar vicepreşedinte al Senatului. Protopop de Cluj din 1930. Făcuse parte din conducerea Astra, din 1912; din 1919 va fi membru corespondent al Academiei, titular din 1955, cooperant cu noul regim, răsplătit cu ordine şi medalii, sărbătorit oficial la împlinirea a 80 de ani. A murit un an mai târziu. Încă din 1962 şi până în 2002, vreme de 40 de ani, Mircea Zaciu s-a îngrijit de Operele complete, în 18 volume, ale lui Ion Agârbiceanu. Este de văzut cât de adânc a fost forfecată partea din această ediţie, apărută sub comunişti şi în ce măsură trunchierile au putut fi remediate după 1990.

Un mare scriitor, în unele privinţe premergător al lui Rebreanu; s-a preocupat de viaţa la ţară, de problemele sătenilor, îndeaproape cunoscute ca paroh şi duhovnic; de aceea unele scrieri au tentă moralizatoare. Faţă cu satul arhaic, descris uneori în tonuri naturaliste, lumea oraşului este privită cu mefienţă. A scris inclusiv despre viaţa minerilor din munţii Apuseni, nuvele precum Fefeleaga, romanul Arhanghelii; Duhul Băilor dar şi alte scrieri cu acest subiect sunt dovada marelui talent al povestitorului, pe linia Slavici-Pavel Dan. S-a remarcat şi prin consistente scrieri memorialistice, evocând copilăria, lumea satului tradiţional. În perioada clujeană postbelică, locuind pe aceeaşi stradă cu Lucian Blaga, căruia i-a supravieţuit 2 ani, cei doi mari scriitori, atent filaţi de poliţia politică, erau vizitaţi cu veneraţie de aspiranţii la literatură.

Opera literară: De la ţară, Budapesta, 1905; În clasa cultă, Vălenii de Munte,1909; Două iubiri , Vălenii de Munte, 1909; În întuneric, Bucureşti 1910; Arhanghelii. Roman din viaţa românilor ardeleni, Sibiu, 1914 (apărut în foileton în 1913 în revista „Luceafărul”); Luncuşoara în Păresemi, Bucureşti, 1920; Popa Man. Povestire după o legendă, Bucureşti, 1920; Ceasuri de seară, Bucureşti, 1921; Trăsurica verde, Bucureşti, 1921; Chipuri de ceară, Bucureşti, 1921; Spaima, Craiova, 1922; Dezamăgire, Bucureşti, 1924; Legea trupului. Povestea unei vieţi, Bucureşti, 1926; Legea minţii. Povestea altei vieţi, Bucureşti, 1927; Stana, Cluj, 1929; Biruinţa, Bucureşti, 1930; Dolor. Zbuciumul lui Ilarie Bogdan, Craiova, 1930; Răbojul lui Sfântu Petru, Bucureşti, 1934; Sectarii, Bucureşti, 1938; Licean...odinioară, Bucureşti, 1939; Amintirile, Bucureşti, 1940; Jandarmul. O mare dramă în Maramureş, Bucureşti, 1941; Domnişoara Ana, Bucureşti, 1942; În pragul vieţii, Bucureşti, 1942; Vremuri şi oameni. Lumea nouă, Bucureşti, 1943; Vâltoarea, Sibiu, 1944; Din copilărie. Chipuri şi povestiri, Bucureşti, 1956; Din munţi şi din câmpii, Bucureşti, 1957; File din cartea naturii, Bucureşti, 1959; Faraonii, Bucurşti, 1961; Strigoiul, Bucureşti, 1968 (postum); Din pragul marei treceri, Cluj, 1978 (postum); Faţa de lumină a creştinismului, Cluj-Napoca, Eikon, 2006;

Citeşte mai mult:  http://istoriiregasite.wordpress.com/2012/06/09/ion-agarbiceanu-viata-si-opera-i/

 http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Ag%C3%A2rbiceanu

 http://agonia.ro/index.php/author/0014365/index.html

 

 Alţi scriitori:

Ovidiu Cotruş, n. 24 februarie 1925 - d 1977.