sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Scriitorul zilei: Ovidiu Genaru; poezia zilei; fotografii ateniene, XII

Scriitorul zilei: Ovidiu Genaru, n. 10 noiembrie 1934

            

Băcăuan prin naştere, a terminat liceul în urbea natală, a urmat Institutul de Cultură Fitică şi Sport la Bucureşti, 1953-1957, după aceea a revenit în Bacău ca profesor de sport, 1957-1966 şi de aici înainte toată cariera poetului este legată de oraşul natal. Redactor la revista Ateneu, 1966-1974, profesor la Institutul pedagogic din oraşul lui Bacovia, 1974-1980, muzeograf la Casa memorială G. Bacovia, 1980-1998. A fost parlamentar în legislatura 1992-1996.
A debutat ca poet într-o plachetă a casei de cultură din localitate, iar editorial, în colecţia Luceafărul, cu Un şir de zile,1966. După care a continuat cu volume de poezii, de un intens erotism, în faza imediat consecutivă debutului editorial:  Nuduri, Ţara lui N, îndeobşte foarte bine primite de critica literară; din 1979, cu romanul Iluzia cea mare, a trecut la proză, a scris şi proză scurtă, din nou romane, fără a atinge nivelul salutar al poeziei sale, dar şi câteva piese de teatru care nu au văzut lumina rampei.
De mare rafinament stilistic, poezie modernă, dezinhibată, sigură pe mijloacele sale, dând impresia că se desfăşoară fără a privi în stânga şi-n dreapta, la prestaţia confraţilor, în fapt poezia lui O. G. se remarcă prin gestul frust, notat cu aparentă simplitate, în realitate beneficiar al unei temeinice cunoaşteri a tehnicilor postmodernismului. Retras în burgul bacovian, poetul a scris mereu o poezie de incontestabilă valoare, recunoscută puctual, însă numele său, nealiniat vreunei grupări literare, este eludat în listele pe care le etalează ctitica literară  a vremii.
Opera literară:  Un şir de zile,1966;  Nuduri, 1967;  Ţara lui π, 1969;  Week-end în oraş,  1969; Patimile după Bacovia, 1972;  Bucolice, 1973;  Elegii, 1974;  Goana după fericire, 1974;  Fidelitate, 1977;  Madona cu lacrimi, 1977;  Iluzia cea mare, 1979;  Cafeneaua subiectelor, 1980;  Poeme rapide, 1983;  Flori de câmp,1984;  Am mai vorbit despre asta, Iaşi, 1986;  Sperietoarea, 1992; Diverse cereri în căsătorie,  1994;  Proces-verbal al unei crime, 1998;  Orient, pardon!, 1999. Traduceri:  Vladimir Holan, Noapte cu Hamlet,  1974 (în colaborare cu Dragoş Şesan).


Poezia zilei : Ovidiu Genaru

Adio şi rouă


Viaţă înlocuită cu altceva.

Morminte calde pe cer.

Îngerul meu păzitor

mă pedepseşte cu fier.


O mână întinsă de tine

stârneşte adieri de cantalup.

Dragostea noastră sub cheie

de jder şi de lup.


Nu te plimb în caleaşcă şi nu

te iau în balansoir

lumea nu ne cunoaşte

nu ne spune bonsoir


Căci fiind în pustiu locul acela

e nedefinit în corp

ca şi sufletul.

Oarbă şi orb.


De zile cu femeie la mijloc

nu mă mai satur nu.

Ultimul Ovidiu al fantasmelor

ultima tu.

Seara cade ca ghilotina

taie plângeri şi ziduri în două.

Pe scaunul absenţei tale

Adio şi rouă.



Aproape toate

Experienţa îi îngăduie jocul şi-i aprinde

imaginaţia:

de la fiecare va lua ce-i mai frumos

ca să obţină femeia râvnită: sub părul

negru al lui V s-ar potrivi ochii verzi

ca ficusul, ai lui N; sânii Mariei vor fi

legănaţi pe talia Anei, se potrivesc

de minune. Coapsa să fie de fildeş,

şi va fi a creolei. Şi aşa, mereu, alege

ba de la una, ba de la alta câte ceva,

căci toate au, în parte, ceva de preţ

însă superlativul nu-l atinge nici una.

Greu va fi cu sufletul. Va găsi, oare,

harul acela care să locuiască un astfel

de trup compus în închipuire?

A lăsat la urmă triunghiul lui Kipris:

pentru desfătări concurează aproape

toate.

Ion Lazu
Cântec în mine
                     lui Ovidiu Genaru

Vieţuiesc un contur
crescut atât
cât a putut sângele meu
sî ţâşnească-mprejur.
Atingerea dintre sânge
şi soare
mă arde.
O dulce vibrare
mă doare
mă-mpinge
mă soarbe...

1968























ion lazu, fotografii ateniene, XII...