sâmbătă, 3 noiembrie 2012

Rubrica "Scriitorul zilei" a împlinit un An! Scriitorul zilei: Paul Cornea; fotografii ateniene, VII...

Rubrica "Scriitorul zilei" a împlinit un An! 

M-am trezit cu noaptea în cap (în vizită la Atena fiind), ca să cucurighez această izbândă: Azi, 3 noiembrie, s-a împlinit un an de când ţin rubrica "Scriitorul zilei"!!!... De ce nu-i las pe alţii să facă remarca? - pentru bunul/răul motiv că niciodată nu am lăsat în seama altora, chiar bănuiţi mai destoinici, ceea ce pot face eu însumi. N-are rost să deschid aici o discuţie despre modestie vs trufie, o amân pe altădată. (O primă remarcă ar fi că tot astfel am procedat şi în privinţa Plăcilor memoriale, iar după aceea în privinţa Memorialului scriitorilor încarceraţi sub regimul comunist.) Totuşi, de unde până unde astă rubrică? Dintr-un gând bun şi de bun simţ şi la îndemâna tuturor -, cum altfel? La aniversarea de acum un an a scriitorului Alexandru Ecovoiu, mi-a venit ideea să nu-i trimit un simplu mesaj pe mail, pe care, mai tot timpul fiind plecat, să nu-l citească la timp - şi să-l şteargă apoi, vrând-nevrând, ci să postez pe blogul meu de curând inaugurat un textuleţ pe care să-l poată citi oricând - şi să-l poată citi şi alţii, dacă autorul îi interesează. (Când scrii pe Google Al. Ecovoiu, printre multe alte referiri, apare şi cea cu Scriitorul zilei.) N-ar fi cine ştie ce câştig în asta, pentru exegeza românească amomentului, Doamne fereşte!, eu nefiind vreun critic ori istoric literar, ci doar un confrate care are o părere foarte bună despre autorul în cauză. Un câştig de informaţie ar putea fi - căci asta e epoca în care trăim, a informaţiei şi comunicării virtuale, fie că ne place sau nu ne place - un cîştig ar fi în aceea că eu adaug câteva lucruri personalizate: un autograf de la autor, nişte fotografii pe care chiar eu i le-am făcut, pe la diverse târguri şi lansări de cărţi. Etc. Toate aceste lucruri, pe care de la o zi la alta le-am adăugat robricii sunt legate prin Google de numele autorului şi apar la solicitarea curioşilor într-ale literaturii. În timp, s-a dovedit că iniţiativele mele "mici dar multe", vorba lui Eugen Barbu, sunt valabile. (De altfel îmi e foarte greu să înţeleg de ce literaţi de vază, profesori universitari, doctori în filologie, nu şi-au scanat copertele propriilor cărţi şi să le posteze pe Google). Spuneam, rubrica s-a îmbogăţit din mers cu alte şi alte aspecte privindu-l pe "scriitorul zilei", aşa că acum ea cprinde: numele şi prenumele, pseudonimele, data şi locul naşterii şi morţii, portretul autorului, o prezentare a vieţii şi operei acestuia (opera literară), rubrica Citeşte mai mult, unde indic sursele cercetate, nu doar Istoriile lui Călinescu, Marian Popa, Manolescu, Dicţionarul Popa, dicţionarele Academiei, dar şi sursele virtuale: Wikipedia, Crispedia.ro, aceasta cu comentarii   foarte docte şi detaliate, 4-5 pagini de analiză a principalelor volume ale autorului, din păcate nesemnate, deşi vădind profesionalism şi... personalitate. Mai cuprinde "Scriitorul zilei" un număr de 2-10 coperţi de carte, iar dacă este cazul vreunui scriitor de mine cunoscut, fragmente din volumul meu Scene din viaţa literară, Ideea europeană, 2007, sau, în cazul că i-am pus placă memorială, fragmentele din Intruşii. Odiseea plăcilor memoriale, lucrare în curs de apariţie... Şi: autografe de la autor, în unele cazuri două sau mai multe, fotografii cu scriitorul în cauză. Iar dacă autorul este şi poet, la cealaltă rubrică, intercalată între timp, "Poezia zilei", îi postez una sau mai multe poezii. În câteva cazuri, am postat poezii pe care eu însumi le-am dedicat, cândva, acestor confraţi. Veţi spune că... e cam mult, pentru un scriitor, pentru o zi. Dar "spună alţii ce vor spune...", mie oricum mi se pare că scriitorul respectiv ar merita mai mult. Doar că "nu-mi ajunge timpul..." vorba marelui Will, pentru cîte ar fi de buchisit, zilnic 3-5 ore...  Şi, da, recunosc, unor scriitori dragi mie le-am dedicat medalioane specale: lui Mircea Ciobanu, lui Cezar Baltag, lui Ion Murgeanu, lui Gheorghe Istrate, lui Dumitru Alexandru, Constanţei Buzea, Norei Iuga, lui Radu Voinescu, Aurei Christi... dar şi lui Cornel Regman, Dragos Vrânceanu, George Ţărnea. După a mea regulă: prietenii mei nu sunt cei care mă consideră pe mine prieten, ci cei pe care eu îi am la inimă ca prieteni. Aţi înţeles: Scriitorul zilei este o abordare nedoctrinară, nesofisticată, însă simpatetică. Sunt note ca pentru mine, să nu uit ce ştiam şi să nu se piardă ce-am aflat în plus despre aceşti scriitori, fără nimic doct, sofisticat, ci lesne de reţinut pentru cititorul interesat de viaţa lierară a noastră.

Mai multe veţi afla dacă voi explica modul în care aleg scriitorul zilei. Un alt aspect, pe care l-am perfectat din mers. repet: sunt un perfecţionist şi nu-mi e ruşine că învăţ încă, la aceasată vîrstă... septuagenară, ca să-l citez pe poetul Murgeanu. La sfârşitul unei luni, deschid Calendarul din arhiva Romînia literară, acolo se găsesc, pentru luna următoare, în medie cam  zece nume de scriitori, fie că e vorba de data naşterii, fie de cea a morţii. Din cele 8-10 nume, îmi notez cam 3-5 nume pentru fiecare zi - şi tot aşa până la sfârşitul lunii, Dar cum aleg, totuşi? Nu e uşor de spus, nu e o singură explicaţie. Uneori în alegerea mea pierde tocmai scriitorul cel mai important - poate pentru că îl consider mai cunoscut, aflat în manualele şcolare etc; alteori câştigă un scriitor pe care l-am cunoscut personal, şi despre care aş putea furniza date necunoscute, din amintire, din jurnalele mele, din Scene..., din Odiseea...; alteori are câştig de cauză un nume care mi-a stârnit interesul, dar a cărui operă mi-a rămas necunoscută. Nu mai departe, cazul zilei de 1 noiembrie.  Pe lista mea scurtă figurau: C. Stere, pe care l-aş fi ales pentru "În preajma revoluţiei", Ioan Sberea, numele unui basarabean nu îndeajuns cunoscut, Nicolae Davidescu, Dumitru Almaş şi Eugen Uricaru. Tare mult aş vrea să aflu: Dumneavoastră pe cine aţi fi ales, dintre cei cinci? Căci deja ştiţi: eu l-am ales pe N. Davidescu. Ce se întâmplă, în acest caz concret? Despre D. Almaş am scris deja, la 12 martie, despre Uricariu se cam ştie, a fost preşedintele USR, iar cu C. Stere e o poveste mai nostimă; el figurează cu data naşterii 1 XI, dar de fapt s-a născut la 1 VI, o greşeală de transcriere a dlui N. Oprea - dar oameni suntem... Şi atunci, în deplasare ateniană fiind şi neavându-l la îndemână pe Călinescu, ca să aflu despre I. Sberea, absent de pe Google!, musai să scriu despre N. Davidescu. Pe care poate şi aşa l-aş fi ales, intrigat de faptul că-l ştiam ca vicepreşedinte al SSR (şi, necitindu-i opera, mă întrebam: pentru ce merite?), ca apoi, lucrînd la Lista scriitorilor încarceraţi, să află că a fost deţinut politic şi că a murit în închisoarea de la Ocnele Mari, 1954. Iată, dragii moşului, de ce, până la urmă Nicolae Davidescu, poetul parnasian, autorul a două volume de critică literară, al unei Antologii a poeziei parnasiene, care astfel binemerită de la naţiune.  Veţi admite că o astfel de muncă poate fi incitantă, că îmi oferă destule satisfacţii spirituale.

De altfel numărul de 150-250 de vizitatori pe fiecare zi poate da seamă despre interesul pe care îl provoacă rubrica mea, ajunsă azi, prin voia Domnului, la prima sa aniversare. Al Dumneavoastră, Ion Lazu 

Scriitorul zilei: Paul Cornea, n, 3 noiembrie 1924

    
Bucureştean dintr-o familie de evrei, s-a format în anii de mişcare legionară, deci a militat pentru drepturile evreilor. Eliminat din liceul Mihai Viteazul în 1940, nevoit să-şi continuie învăţătura la un liceu pentru elevi evrei, apoi s-a înscris la medinică, tot pentru studenţi evrei, dar abandonează după 2 ani. Cu venirea sovieticilor, a fost mereu în înalte funcţii politice, apoi şi administrative, tot mai înalte. Demascat într-o şedinţă publică din 1958, pentru deviaţionism, totuşi cu greu a renunţat la utopia comunistă. A făcut Filologia din Bucureşti, licenţiat în 1948, iar din anul următor a început o carieră universitară ce nu s-a oprit nici după decembrie. Doctoratul în 1971, profesor la catedra de literatură română, şef de catedră, şef de secţie şi la institutul Călinescu, a  deţinut funcţii în ministerul Învăţământului, la Direcţia editurilor, la Studioul Cinematografic Bucureşti, iar după 1990, din nou ministru adjunct la Cultură, a continuat ascensiunea profesională, a devenit preşedintele Asociaţiei de literatură comparată, a participant la nenumărate congrese ştiinţifice de profil filologic, înainte şi după 1990. A debutat încă în 1946, iar editorial în 1962, cu Studii de literatură română modernă. Critic şi istoric literar, cu deschidere spre comparatism, teoria literaturii şi studii interdisciplinare
.
Opera literară:  Curs de istorie a literaturii române moderne (în colaborare cu D. Păcurariu), Bucureşti, 1962;  Studii de literatură română modernă, Bucureşti, 1962;  Anton Pann, Bucureşti, 1964;
De la Alecsandrescu la Eminescu, Bucureşti, 1966;  Originile romantismului românesc, Bucureşti, 1972;  Oamenii începutului de drum, Bucureşti, 1974;  Conceptul de istorie literară în cultura românească, Bucureşti, 1978;  Regula jocului, Bucureşti, 1980;  Itinerar printre clasici, Bucureşti, 1984;  Introducere în teoria lecturii, Bucureşti, 1988;  Aproapele şi departele, Bucureşti, 1990;  Semnele vremii, Bucureşti, 1995. Antologii, ediţii:  Documente şi manuscrise literare, I-V, Bucureşti, 1967-1985 (în colaborare);  Gândirea românească în epoca paşoptistă, I-II, introducerea editorului, Bucureşti, 1969 (în colaborare cu Mihai Zamfir);  Reviste literare româneşti în secolul al XIX-lea, prefaţa editorului , Bucureşti, 1970;  Structuri tematice şi retorico-stilistice în romantismul românesc (1830-1870), introducerea editorului, Bucureşti, 1976;  „Propăşirea". „Foaie ştiinţifică şi literară", Bucureşti, 1980 (în colaborare cu Mariana Costinescu şi Petre Costinescu);  I. Heliade-Rădulescu interpretat de..., introducerea editorului, Bucureşti, 1980;  Scrieri literare inedite. 1820-1845, prefaţa editorului, Bucureşti, 1981 (în colaborare cu Petre Costinescu şi Andrei Nestorescu).

ion lazu, fotografii ateniene, VII...