vineri, 16 noiembrie 2012

Scriitorul zilei: Miron Cordun; poezia zilei; fotografii ateniene, XVIII...

Scriitorul zilei: Miron Cordun, n. 16 noiembrie 1935 - d. 10 decembrie 1997

 
Autor de mare discreţie, însă şi de mai mare rafinament, viitorul poet s-a născut la Priseaca-Olt, dintr-o familie de ţărani (numele oficial Gheorghe Cârstea), a făcut liceul Radu Greceanu din Slatina, absolvit în 1954 şi apoi o şcoală de biblioteconomie la Bucureşti. A fost metodist la Casa Regională a Creaţiei populare, 1961-1972, redactor la revista Argeş,1972-1974, apoi cercetător la Biblioteca judeţeană Argeş, 1974-1997; din 1990 a devenit redactor la revista Calende.
Debutase cu un ciclu de poezii în revista Argeş, în 1870, iar 4 ani mai târziu va debuta editorial cu volumul Curtea Veche, obţinând premiul Uniunii Scriitorilor.  Nu a scris decât poezii, ilustrând cazul poetului ca atare, desprinbs din contingent, texte adunate în volume puţine, să le numeri pe degetele de la o mână. Neluat în seamă la întocmirea listelor de top liric ale vremii, şi-a continuat parcă în taină drumul de poet solitar, enigmatic, boem, toate cu măsură, izvodindu-şi cânturile de menestrel modern, ascultând vocile din vremuri trecute, înţelepciunea şi buna cuviinţă a antecesorilor; un liric al esenţelor pure, elegiac, confesiv, ceremonios, în versurile de dragoste, a cântat extazul, plutirea în miraculosul lumii, ardoarea sentimentului.


Opera literară:   Curtea Veche, Bucureşti, 1974; Serbări, Bucureşti, 1975; Duminica pe drumuri, Bucureşti, 1977; Bacovii, Bucureşti, 1982; Cartea cu dragoste, Bucureşti, 1985; Urmările, Bucureşti, 1987; Cronică de memorii, prefaţă de Nicolae Oprea, Piteşti, 1998.
Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Miron_Cordun


Poezia zilei, Miron Cordun

***
Mă voi face pod la un drum
cu pâine arzând ca-n icoane,
poate numele meu
să-l duceţi la rug, să-l huliţi,
dar sufletul meu vi se-nchină surpat
din turla unde sunt clopot.

Numai aşa
caii se rup, caii sunt rai de trup,
ca pe mine numai osul domn
în văzduhuri,
dând ocol unui copac de fum,
ca un miel alb m-a culcat lângă tine,
ca şi cum pe subt pământ,
toate hotarele se rabdă-n blestem.

ion lazu: fotografii ateniene, XIX...