consemnări, poezii, eseuri

8 noiembrie: Ion Brad, n. 1929 - d. 6 febr. 2019

Primul fiu dintr-o foarte numeroasă familie de ţărani români de pe valea Târnavei, Pănade - la 7 km de Blaj, - care se întâmplă să fi fost şi locul natal al lui Timotei Cipariu -, a făcut şcoala primară în satul său, liceul Vasile cel Mare din Blaj, 1940-1948, filologia de la Universitatea din Cluj, 1948-1952, când a debutat editorial, după un debut poetic în revista Cîntec tineresc, 1947. S-a raliat realismului socialist,- remarcat ca atare de Călinescu, care subliniază şi talentul dar şi aservirea ideologică -, însă scrisul său se purifică în curând, orientîndu-se spre temele autohtonismului şi arhetipalului, în versuri atent cizelate, clasiciste, simple, lapidare, pe cât de inspirate, pe urma modelului cotruşian. A cîntat viaţa tradiţională a satului, ambianţa blăjeană a copilăriei, mama ca figură tutelară a familiei, natura, trecerea inexorabilă a timpului, amintirea, valorile de temelie ale românismului.

A colaborat şi a fost redactor la principalele reviste literare ale vremii: Almanahul literar, Contemporanul, Gazeta literară, România literară, Flacăra, Scânteia tineretului, Steaua, Viaţa românească. A avut o carieră eclatantă: şef filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor, 1953-1955, secretar al Uniunii Scriitorilor, 1962-1965, şef secţie Cultură şi Artă în Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, 1966-1968, vicepreşedinte al acestui for ceauşist, 1968-1973, după care a fost trimis ambasador la Atena, 1973-1982, nouă ani și mai bine, pe care îi foloseşte în mod salutar pentru relaţii culturale cu cei mai valoroşi scriitori elini, din care a şi tradus pe larg: Ioana Tsatsos, Tossizza, Dimos Rendis, Odiseas Elytis, a editat antologii de poezie contemporană elină. Din 1984 pînă în 1990 director al teatrului Nottara. Din 1990 director al unei edituri Demiurg pe care a fondat-o.

Poet, romancier, eseist, dramaturg, traducător, a purtat o vastă corespondenţă cu scriitori ai vremii, material din care se nutresc câteva volume de memorialistică, interesante pentru cei ce vor studia atmosfera ideologică şi spirituală din anii regimului ceauşist. A scris despre figurile luminoase ale Şcolii ardelene, despre spiritul Blajului, despre frustrările credincioşilor "uniţi" greco-catolici, urgisiţi sub regimul comunist, nici acum repuşi cum se cuvine în drepturile lor istorice. Aflat din prima tinereţe, prin liberă opţiune, în "fruntea bucatelor" pentru breasla scriitoricească, poetul Ion Brad este cazul rarisim al celui care, rămânând omenos în tot ce a întreprins, nu a făcut cu dinadins vreun rău şi de accea nimeni nu a avut motive să-i întoarcă spatele după 1990. A fost un om sub vremi, dar a rămas un om. Şi un poet ce merită atenţia cititorului onest. Căci e nevoie şi de onestitatea celui ce se împărtăşeşte de la lumina cuvântului.

Opera literară: Cincisutistul, 1952; Cu sufletul deschis, 1954; Tânărul mecanic, 1954; Balada împuşcaţilor, 1955; Cântecele pământului natal, 1956; Orele cântatului cu copiii satului, 1956; Cu timpul meu, 1958; Să citim cu voce tare, 1960; Mă uit în ochii copiilor, 1962; Descoperirea familiei, 1964; În luna mai, 1964; Fântâni şi stele, 1965; Cele patru anotimpuri, 1966; Ecce tempus, 1968; Orga de mesteceni, 1970; Poeme, prefaţă de Ov. S. Crohmălniceanu, 1970; Emil Isac, un tribun al ideilor noi, 1972; Zăpezile de acasă, 1972; Noapte cu privighetori, ediţie bilingvă, traducere de Marcel Pop-Corniş, 1973; Templul din afară - The Outlying Temple, ediţie bilingvă, traducere de Marcel Pop-Corniş, 1975; Ultimul drum, 1975; La zei acasă sau O călătorie lirică prin Elada, 1976; Transilvane cetăţi fără somn, 1977; Raiul răspopiţilor, 1978; Ora întrebărilor, prefaţă de Aurel Martin, 1979; Războiul cunoaşterii, cu ilustraţii de C. Piliuţă, 1979; Muntele catârilor, 1980; Cartea zodiilor, 1982; Leagănul mării, 1983; Audienţă la consul. Nu pot să dorm, 1984; Întâlnire periculoasă, 1985; Romanul de familie, I-II, 1986, 2010; Oracole, 1987; Proces în recurs, 1988; Rădăcinile cerului, prefaţă de Irina Petraş, 1989; Vase de Tanagra, 1993; Icoana nevăzută, 1996; Muntele, 1996; O carte pentru toţi românii. Catolicism şi ortodoxie, 1997; Monologuri paralele (în colaborare cu Monica Anton), 1999; Al doilea suflet, 2000; Ambasador la Atena. Memorii şi biografii diplomatice, 2001; Avatarurile diplomaţiei, 2002; Mamei, dincolo, 2002; Dialog epistolar (în colaborare cu Mircea Zaciu), ediţie îngrijită de Maria Cordoneanu, 2003; Acasă, printre ardeleni, 2006; Dincoace de munți, 2008; Cărțile prietenilor mei, 2014.