18 noiembrie: Ion Larian Postolache, n. 18 nov. 1916 - d. 7 dec. 1997
Debutase cu poezii în 1933 la revista Căminul, iar
editorial, în 1937 cu Fluturi de bronz. În 1945, la Sibiu, a condus un
cenaclu literar unde participau mari scriitori precum Blaga, Doinaş, Radu
Stanca, Ioana Postelnicu. Revenit în Bucureşti, a înfiinţat alt cenaclu
literar. De altfel frecventase cenacluri literare antebelice, la Focşani,
apoi Cenaclul Sburătorul, în perioada 1940-1943. După o amânare de aproape două
decenii, reapare cu volume de poezii şi cu traduceri excelente din marile epopei
ale lumii: Mahabharata, precum şi cu
traduceri din literatura engleză, în colaborare cu soţia sa Charlotte Filitti.
Opera literară: Fluturi de bronz, Focşani, 1937; Hronic (divertisment), Bucureşti, 1941; Grădina cu cactuşi, Bucureşti, 1969; Oraţii, Bucureşti, 1972; Amurgul zăpezilor, Bucureşti, 1982; Mătănii, Bucureşti, 1990; Balade apocrife, Bucureşti, 1992. :Traduceri: Imnuri vedice, prefaţă de Sergiu Al. George,
Bucureşti, 1969 (în colaborare cu Viorica Vizante); Texte alese din lirica
sanscrită, Bucureşti,
1973 (în colaborare cu Charlotte Filotti); Poezia
Egiptului faraonic, prefaţă
de Constantin Daniel, Bucureşti, 1974 (în colaborare cu Ion Acsan); Mahabharata (Legenda lui Nala şi a frumoasei
Damayanti), prefaţă de
Mircea Maliţa, introducere de Constantin Daniel, Bucureşti, 1975 (în colaborare
cu Charlotte Filitti); Thomas Malory, Moartea
regelui Arthur, I-V,
prefaţă de Dan Grigorescu, Bucureşti, 1979 (în colaborare cu Charlotte
Filitti).
Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Ion_Larian_Postolache
Poezia zilei, Ion Larian Postolache
Colocviu antic
S-a furişat aseară în cetate,
Drumeţ pribeag cu torbă grea în spate.
Ce noapte albastră! Cât belşug de cer!
- De aur Cloşca. Rariţa de fier.
Cum zumzăie cetatea... Ca prisaca!
- Acesta este drumul spre Itaca?
- Acesta-i drumul, dar departe-i foarte
La mii de stadii. Poate mai departe.
Doi înţelepţi treceau vorbind încet,
Despre Zenon şi Thales din Milet.
Şi-atunci au dat cu ochii de străin:
Sandaua ruptă. Zâmbetul senin.
— „Din ce cetate vii, drumeţ sărman?
Ce ştii din Platon? Din Aristofan?
De ce n-ai myrt ca fruntea-ţi s-o-ncununi?
Ce ştii să faci?”
— „Eu? Poleiesc minciuni”.
N-au înţeles nimica filozofii,
Îşi potriveau cu grijă faldul ştofii
Şi-l ascultau cu gându-n altă parte.
- Ce spune el nu scrie-n nicio carte.
Şi unul l-a-ntrebat troznind din deşte:
- „Cum poleieşti minciuna? Povesteşte.”
- „E-un meşteşug furat de mult, din cer,
Îl ştiu de la bunicul meu Homer.
Era un orb bătrân de prin Helada,
Insă purta în traistă Iliada”.
- „Dar spune, ce-i mai faci minciunii tale?
- „O joc un timp, arzând, pe nicovale,
O iau în cleşte, o lovesc cu dalta,
O răsucesc pe-o parte şi pe alta,
O-ngemănez şi-o chinui, după plac.”
- „E-un filozof”. „Pe dracu! E un vrac”.
- „Şi după asta, ce faci cu cuvântul?
Îl dai cu bronz, aşa-i? – „Ferit-a Sfântul
Doar când îl simt că bate ca o mreană,
Cobor pe el o lacrimă din geană.
Și-atunci cuvântul arde peste veacuri,
Ca luna-n cer. Ca stelele în lacuri”.
*
Am pus o placă memorială în Bdul Lascăr
Catargiu, nr. 11 A, pentru Ion Larian Postolache, C. Piliuță, Ch. Filitti, zona
Pța Romană, S.I.
(L-am cunoscut destul de bine pe I.L.P în serile de la Casa Scriitorilor, de la cenacluri și expoziții, era nelipsit. Și de asemeni pe soția sa, Dna Ch. Filitti, cum și pe pictorul C. Piliuță, pe atunci în mare prietenie cu Ludovic Antal, cu C. Popovici, cu... Mirabila tinerețe..._)
Alţi scriitori:
Iordan Chimet, n. 18 nov. 1924
- d. 23 mai 2006.
Alexandra Târziu, n. 1937
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu