27 aprilie: Ion Heliade Rădulescu, n. 6 ian. 1802 - d. 27 aprilie 1872
S-a născut la Târgovişte (mama sa avea
nume grecesc), dar a venit în curând la Bucureşti unde a început învăţătura în
limba greacă, ajungând să iubească poezia şi chiar să traducă din poeţii la
modă. Româneşte a învăţat citind Istoria
despre începutul românilor în Dachia a
lui Petru Maior. A urmat şcoala la Sf. Sava, succedându-i la conducerea ei lui
Gh. Lazăr, care-i fusese profesor. (Vor sta alături şi în grupul celor patru
celebre statui din piaţa Universităţii, acum mutate temporar în zona parcului
din faţa clădirii Parlamentului. Dar o placă de marmoră pe zidul unei clădiri
de lângă Palatul Şuţu atestă existenţa primei Tipografii înfiinţată de acelaşi
I.H.R.).
Îndrăgostit de idei, de cultură, de
ridicarea maselor la învăţătura cărţii, este unul dintre fondatorii culturii
româneşti, începând cu Gramatica
românească, 1828, apărută la
Sibiu; a pledat pentru simplificarea alfabetului chirilic, pentru scrierea
fonetică, simplificatoare, pentru introducerea de neologisme pe filiera
romanităţii, mai accesibilă, pentru unificarea limbii române, pentru
înfiinţarea de şcoli, de gazete, de teatre. A militat pentru literatura
originală dar şi pentru numeroase traduceri şi adaptări din literatura
universală, visând la o bibliotecă atotcuprinzătoare, pusă la dispoziţia
poporului, pentru a-l lumina şi ridica din crunta şi prelunga înapoiere.
Astfel, în 1827 înfiinţează Societatea
Literară, împreună cu Dinicu Golescu. Tipograf şi editor, nevoit să le facă
pe toate, ca la un început de cultură, personalitate carismatică, deschisă
ideilor noi, om cu iniţiative, asumându-şi greul începuturilor, înfiinţează în
1829 Curierul românesc,
prima gazetă în limba română, iar în 1837 Curierul
de ambe sexe. În 1830 îi apar traducerile din Lamartine, cărora le adaugă
patru poezii originale. În 1833 înfiinţează împreună cu Ion Câmpineanu şi C.
Aristia Societatea
filarmonică, iar un an mai târziu devine directorul unei şcoli de muzică şi
declamaţie pentru formarea actorilor. În 1835 traduce şi publică Amfitrion, comedia lui Moliere.
Tot atunci scoate Gazeta
Teatrului Naţional, cu suplimentul său Muzeul
Naţional. În 1836 îşi adună
într-un volum totalitatea scrierilor sale "de proze şi poezie".
Participă la revoluţia paşoptistă, este coautor la redactarea Proclamaţiei de
la Islaz, face parte din Guvernul provizoriu.
Din 1843 înfiinţase Loja Frăţia, căreia îi
devine Mare Maestru în 1861. Influenţat de viziunea romantică a lui Lamartine,
scrie fragmente din poemul eroic Anatolida
sau Omul şi forţele, rămas neîncheiat. În acelaşi stil scrie O noapte pe ruinele Târgoviştei,
apoi şi mitul popular Sburătorul, considerat capodopera sa de scriitor.
A fondat Societatea Academică
Română şi i-a fost primul
preşedinte între 1867-1870.
Citeşte mai mult:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Heliade-R%C4%83dulescu
Alţi scriitori:
Iolanda Malamen, n. 1948
H. Bonciu, m. 1950
Camil Baltazar, n.
7 septembrie 1902 - 27 aprilie. 1977
George Astaloş, n. 4 octombrie 1933 - m. 2014
Ion Lazu - Imagini recente...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu