15 noiembrie: Al. Ciorănescu, n. 15 nov. 1911 - d. 20 nov. 1999

     

Fiu al unei familii de învăţători dâmboviţeni, s-a născut în comuna Moroeni (frate cu Ion I. Ciorănescu şi cu George Ciorănescu), a făcut liceul Spiru Haret şi a urmat facultatea de Litere din Bucureşti; a absolvit Şcoala Superioară de Arhivistică şi Paleografie. Şi-a luat doctoratul la Sorbona, cu o temă despre Ariosto în Franţa. Din 1934 se integrase în Şcoala Română din Paris, iar între 1937 şi 1940 a fost lector la Universitatea Lyon, apoi a devenit consilier cultural al Ambasadei române din Paris. Din 1942 revine în ţară, este director literar la Editura Contemporană şi concomitent, secretar general al Asociaţiei Culturale Hispano-Române. Cooptat într-un grup care proiecta o enciclopedie universală în 24 volume. În 1944 era director al Teatrului Municipal din Bucureşti, în 1946 pleacă din nou la Paris ca ataşat cultural, funcţie pe care o părăseşte în 1947. În 1948, prin concurs, ocupă o catedră de literatură franceză la La Laguna, în Insulele Canare, unde va preda şi un curs de limba şi literatura română. 

Debutase ca licean în revista Vlăstarul, apoi în Capricorn, cu un articol despre Mircea Eliade. A continuat cu studii temeinice despre scriitorii români şi Italia, despre Ion Budai Deleanu, despre Al. Depărăţeanu (premiul Academiei 1936); un alt studiu: Teatrul românesc în versuri şi izvoarele lui, 1943, după un altul, despre imaginea României în scrierile călătorilor străini, 1942. Reputat romanist, a elaborat studii de istoria literaturii române, de literatură comparată, de teorie literară. Un studiu din 1944 analizează cu mijloacele literaturii comparate spiritul european în cultura română, în cadrul unei preocupări mai largi privind importanţa contribuţiei românilor ca apărători ai civilizaţiei europene şi ca aparţinători ai latinităţii.

A redactat numeroase articole despre literatura română în dicţionare şi enciclopedii europene; a editat două micromonografii, una despre Vasile Alecsandri şi contextul european în care şi-a scris opera, cel de al doilea despre Ion Barbu ca poet al modernităţii româneşti. A editat în tiraje confidenţiale două volume de poezie, semnând cu pseudonimul Mihai Tăcutu. S-a manifestat şi ca dramaturg, dar şi ca romancier, cu teme din viaţa pescarilor insulelor Canare. Înspre sfârşitul vieţii, a redactat un memorial: Amintiri fără memorie, 1995. Ca traducător, s-a remarcat prin transpunerea în franceză a lui Dante, cu a sa Divina Commedia, 1964.

 

Opera literară:  Alexandru Depărăţeanu, Bucureşti, 1936; Anoste en France, I-II, Paris, 1939; Vie de Jacques Amyot d'apres des documents inedits, Paris, 1941; La Tradition historique et l'origine des Roumains, Bucureşti, 1942; Teatrul românesc în versuri şi izvoarele lui, Bucureşti, 1943; La Roumanie vue par les etrangers, Bucureşti, 1944; Literatura comparată, Bucureşti, 1944; Atlantic, Santa Cruz de Tenerife, 1950; Biografie pentru rândunele, Santa Cruz de Tenerife, 1952; Estudios de literatura espanola y comparada, La Laguna, 1954; Don Carlos de Viana, Paris, 1954; Au revoir, Monsieur L'Ange, Paris, 1954; El Barroco o el descubrimiento del drama, La Laguna, 1957; ediţia (Barocul sau Descoperirea dramei), traducere de Gabriela Tureacu, Cluj Napoca, 1980; Bibliographie de la litterature francaise du XVI-e siecle, Paris, 1959; Le Couteau vert, Paris, 1963; ediţia (Cuţitul verde), traducere de Ileana şi Mihai Cantuniari, Bucureşti-Montreal, 1993; Principios de literatura comparada, La Laguna, 1964; ediţia (Principii de literatură comparată), traducere de Tudora Şandru Mehedinţi, Bucureşti, 1997;

Bibliographie de la litterature francaise du XVII-e siecle, I-III, Paris, 1966-1967; Colon humanista. Estudios de humanismo atlantico, Madrid, 1967; Bibliographie de la litterature francaise du XVIIl-e siecle, I-III, Paris, 1969; L'Avenir du passe. Utopie et litterature, Paris, 1972; ediţia (Viitorul trecutului. Utopie şi literatură), traducere de Ileana Cantuniari, Bucureşti, 1997; Vasile Alecsandri, traducere de Maria Golescu, New York, 1973; Bibliografia franco-espanola. 1600-1715, Madrid, 1977; Historia de Santa Cruz de Tenerife, Santa Cruz, 1978; Ion Barbu, New York, 1981; ediţia Bucureşti, 1996; Le Masque et le visage. Du caroque espagnol au classicisme francais, Geneva, 1982; Santa Cruz, vrimavera y poesia, Santa Cruz de Tenerife, 1986; Care Daniel?, Bucureşti, 1995; Amintiri fără memorie, Bucureşti, 1995; Poeme, prefaţă de Nicolae Florescu, Bucureşti, 1999; Eminescu sub fiorul timpului, prefaţă de Nicolae Florescu, postfaţă de Andrei Ionescu, Bucureşti, 2000; Paiaţa tristă, traducere şi prefaţă de Simona Cioculescu, Bucureşti, 2002.Traduceri:   Guido Gozzano, Domnişoara Felicia sau Fericirea, Bucureşti, 1933; Jean Moreas, Stanţe, Bucureşti, 1945; Dante, La Divine Comedie, introducerea traducătorului, Lausanne, 1964.

 

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Alexandru_Cioranescu

http://www.autorii.com/scriitori/alexandru-cioranescu/

 

 

 

Poezia zilei, Ioan I. Ciorănescu

Ades mi-aduc aminte

Ades mi-aduc aminte, iubito, că stăteam

În ceţele gălbui de toamnă, în odaie

Să despletesc reci chipuri pe aburitul geam

Din linii frânte, fine ca firele de paie.

Acuma, când trecutul l-aud ca un refren

Şi-n gânduri mi se-nfige ca-ntr-un oştean o schije,

Figura ta, iubito, o văd ca pe-un desen

Ce-l însemnai odată copil, cu sârg şi grije.

Cum aş privi în lumea de-afară liniştit

Prin chipu-ţi cu reflexe de solzi uşori de mică !

Dar geamul iar se face în minte-mi aburit

Şi nu mai văd nimica, şi nu mai ştiu nimica ...

Alţi scriitori:

Vasile Conta, n. 1845

Alex. Ciura, n. 15 nov. 1876 - d. 26 martie 1936

 

Anna de Noailles, n. 1876

Ion C. Pena, n. 1911- d. 1944 

Vasile Leviţchi, n. 1921

Laurenţiu Ulici, n. 6 mai 1943 - m. 16 nov. 2000