30 octambrie: Barbu Solacolu, n. 5 martie 1897  - d. 30 oct. 1976

 

    

 Bucureştean, fiul unui magistrat, a făcut clasele primare la o şcoală din cartietul Antim, liceul început la Gh. Lazăr şi terminat la Sf. Sava, unde s-a împrietenit cu Al. Protopopescu şi Ion Vinea, iar prin aceştia cu Tudor Vianu şi Ion Barbu; a participat la campania din 1917-1918 şi abia după aceea şi-a luat bacalaureatul, înscriindu-se la Drept şi la Litere şi Filosofie. A participat la Cenaclul  Viaţa Nouă, împrietenindu-se cu Ovid Densusianu, de care se va îndepărta ulterior, dintr-o neînţelegere minoră. În 1920 pleacă la perfecţionare în Germania, aprofundând filosofia, economia, geografia; luându-şi doctoratul la Berlin şi revenit în ţară, va ocupa funcţii înalte la Ministerul Finanţelor, la Ministerul de Externe, la Camera de comerţ, fiind prin pregătire unul dintre tehnocraţii vremii.

Începuse cu poezii şi cronici literare încă din liceu, debutând în Flacăra, 1912, cu versuri simboliste-moderniste, care l-au situat în filiaţia Iosif-Pillat; alţi exegeţi l-au apropiat de Bacovia. A continuat să publice inclusiv traduceri din Maeterlinck şi din marea poezie a lumii, a scris un studiu despre Dostoievski, a tradus piese de Shakespeare,  a scris o comedie Coţofana, ce s-a aflat în repertoriul Naţionalului, însă după 1925 s-a concentrat asupra unor scrieri de economie şi finanţe. Abia în 1968 îi apar poeziile, volumul Umbre pe drumuri, iar în 1974 memorialistica: Evocări. Confesiuni. Portrete, cu un cuvânt înainte de Al. Marghiloman şi o postfaţă de Mihai Gafiţa. Nu se putea ca un "fost" să nu suporte interdicţiile regimului comunist. Faptul că a trăit până spre 80 de ani şi a "prins" destinderea ideologică de la începutul ceauşismului l-a ajutat să-şi vadă publicate scrierile din Interbelic.

 

 Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Barbu_Solacolu

 

 

Poezia zilei, Aurel M. Buricea, n. 30 oct. 1943 - d. 15 mai 2021

 

 

   

 Număr impar

 

Retras în vis ca broasca-n carapace

De lumea plinã de patimi exilat

Am trudit pânã la moarte într-un sat

Ascetul din mine nu-mi mai dã pace

 

Şi-ar vrea sã colinde peste mãri şi ţãri

În trupul meu sã creascã câmpuri de maci

Sã fiu tras în verbe de cârduri de raci

Sã nu mai cânt în sonet triste-nserãri

 

Vin zeii sã-mi cearã autografe

Pe-o carte scrisã de-un sihastru bãtrân

Cu pagini prinse cu sacre agrafe

 

N-a fost sã fiu în lume ce-am vrut sã par

N-am reuşit sã fiu propriul meu stãpân

Şi-am sã mor iarna într-un numãr impar

 

 

Exod

 

Gata sunt de marea cãlãtorie

Lumea de aici vorbeşte douã limbi

Ziua şi noaptea, în zadar vrei s-o schimbi

Visul se desfrunzeşte-n poezie

 

Patru anotimpuri bat în trupul meu

Zãpezi eterne se-aştern peste sonet

Mi-a fost aceasta viaţã târziu regret

Gândul soarbe lumina din Dumnezeu

 

O noua naştere cântã luna mai

Natura vede-n mine drum de searã

Respire florile miresme de rai

 

Umbra toamnei îmi cere sã-i dau vamã

Uimirea din vers a-nceput sã piarã

Se-aud în cuvânt clopote de-aramã

 

 

Calea de ulmi

 

Dupã nimic faptul de-a fi în lume

În piatra magicã a esenţei cat

Semnul ce-a pus taina în gând şi pãcat

Hãrãzit de nu ştiu cine anume

 

În şiruri de numere pare se pierd

Cu mâna lui Adam rup mãrul din pom

Drumuri nevãzute se-nchid în atom

Copilul ce-am fost îl caut sã-l dezmierd

 

Plânge-un bãtrân singur în calea de ulmi

Rãpus de vise şi rãnit de vreme

Ninsori de-amurg se cern pe albastre culmi

 

Vine noaptea vine apocalipsa

Litera din vers de moarte se teme

Şi-n acest sonet, mama, iţi simt lipsa

 

Poezii preluate din Revista Nouă, octombrie, 2008

 

 

Alţi scriitori:

Mircea Florian, m. 1960 

Ion Lazu - Ultimele imagini de la Sinaia