blog de scriitor, urmărind consemnarea evenimentelor din viaţa literară-culturală, inserând cronici ale unor cărţi citite de curând,cu câteva rubrici permanente: Scriitorul zilei;Poezia zilei; evocări, fragmente de jurnal; fotografii de autor, corespondenţa cu prietenii scriitori şi cu vizitatori ai blogului...(cca 200 vizitări pe zi). Cărți pe Internet: https://www.printrecarti.ro/ion-lazu
marți, 1 octombrie 2024
1 octambrie: Alexandru Miran, n. 1 oct. 1926 Fiu al unui medic român, s-a născut
la Deda, la ieşirea Mureşului dintre munţi; a început liceul la Al. Papiu
Ilarian din Tg. Mureş şi l-a terminat la Bucureşti, în 1945, după care a urmat
Medicina, cu licenţa în 1951. A fost medic pediatru vreme de 5 ani la Tecuci,
apoi a venit asistent la Institutul de medicină şi farmacie. Lucrări ştiinţifice
în domeniu, un doctorat în medicină. Debutează în 1958, sub numele Alexandru Pop
(numele complet: Mircea Alexandru Pop), colaborând la traducerea Tragicii greci,
iar peste 10 ani, sub pseudonimul Al. Miran, cu poezii originale în Ramuri, iar
debutul în volum în anul următor, 1969. În timp, a tradus intens din anticii
greci, un număr de 5 piese de Eschil, integrala Euripide (cele 19 piese). Poezia
proprie, pe fond clasicist, poate fi considerată o contaminare reciprocă între
autorul modern şi clasicitatea greacă. Respectând îndeobşte forma fixă, fondul
poemelor este elegiac dar poate fi şi ludic, decorul este stilizat, se trece la
forma baladescă, sunt detectabile combinaţii între motive, teme şi stiluri, o
îmbinare între clasic şi modernitate, de fiecare dată poemul este autonom, se
salvează prin intensa combustie internă şi prin aspiraţia spre Frumosul
artistic. Primit cu empatie de N. Manolescu, îl seduce deplin pe Alex.
Ştefănscu, acesta făcându-i o receptare entuziastă. Dezideratul rămâne ca
această poezie de mare elevaţie să ajungă la cititor, să contamineze cât de cât
poezia noului mileniu... Opera literară: "Adevărata întoarcere", 1969 ; Locul
soarelui", 1970; "Moartea Penelopei", 1971; "Cronică", 1977; "Cronică II", 1979;
"Casa de lemn", 1983; "Sub semnul capricornului", fabule; "Năvodul", Glose la
Orestia, 1986; "Poezii", antologie, 1998; "Focul şi apa", 2000; "Versuri", 2
vol., 2008, Traduceri:"Medeea" şi "Ciclopul" de Euripide (în cadrul antologiei
Tragicii greci. 1958.), semnate cu pseudonimul Alexandru Pop; "Alcesta",
"Medeea", "Bachantele", "Ciclopul" de Euripide, 1965, BPT, Bucureşti; "Adunarea
femeilor" de Aristofan, 1974; "Ifigenia la Aulis" de Euripide, 1975 ; "Hecuba",
"Electra", "Ifigenia în Taurida", "Hipolit" de Euripide, 1976; "Orestia" de
Eschil, 1979; "Rugătoarele", "Perşii", "Şapte contra Thebei", "Prometeu
înlănţuit" de Eschil, 1982; "Perşii" de Eschil, 1987; "Herakles", "Fenicienele",
"Rugătoarele", "Ion" de Euripide, 1992 ; "Rhesos", "Troienele", "Andromache",
"Helena", "Orestes", "Heraklizii" de Euripide, 1996; "Eschil - Tragedii", 2000 ;
"Euripide - Teatru complet", 2005. Citeşte mai mult:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Alexandru_Pop
http://agonia.ro/index.php/author/0015358/index.html
http://revistacultura.ro/nou/2010/10/alexandru-miran-pagini-de-dictionar/
http://www.romlit.ro/alexandru_miran Poezia zilei, Alexandru Miran Am căzut în
lume iară Am căzut în lume iară ca din zbor un călifar, ca rubinul din tiară pe
un maldăr de mortar. Deslușeam priveliști nouă de livezi în mine, mari, și de
vii scăldate-n rouă, cu pândari nonagenari, tolăniti în zare scundă, să-i alinte
umbre reci. Erau zile de-o secundă si huceaguri și poteci, dar cu margini șterse
toate, ca-n beția unui slav; le topea rugina, poate, fapta soarelui bolnav.
Auzeam parcă și marea cea cu sunet verde-cald, ritmuind mereu chemarea din vecie
să mă scald, să mă poarte molcom valul fără vârstă și hotar. Am căzut din zbor
pe malul lumii ca un călifar. Al. Andriţoiu, n. 8 oct. 1929 - m. 1 oct. 1996 Cea
mai frumoasă lună e în lac, cel mai frumos luceafăr e pe mare, si cîntă cel mai
sincer pitpalac nu-n pomi, ci-n amintiri si în uitare. Cea mai frumoasă lună e
în lac. Cea mai frumoasă floare e pe sîni, sau în surpate plete de femeie - si
nu lucesc, pe cer, ca în fîntîni, fantomele de lux din curcubeie. Cea mai
frumoasa floare e pe sîni. E aurul mai cald în inelar si șoldul mai cu linii sub
mătasă, în nuntă-i vinul cel mai plin de har si-n rouă raza cea mai languroasă.
E aurul mai scump în inelar. Culori si mirodenii cercuri fac în jurul meu.
Argila mea tresare si cu cămașa cerului mă-mbrac. Si iată-mă-s, deodată, cer si
zare. ............................... Cea mai frumoasă luna e în lac. Alţi
scriitori: G. Sion, m. 1892 (n. 1822) Anton Bacalbaşa, m. 1899 (n. 1865) Ion
Stratan, n. 1955 (m. 2005) Cris tian Tudor Popescu, n. 1956 Ioana Em. Petrescu,
m. 1990(n. 1941)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu