2 martie: Radu Gyr, n. 2 martie 1905 - d. 28 aprilie 1975
Ridică-te,
Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin
şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în
lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tăpşane
o claie de zări şi-o căciulă de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zarzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies înainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
***
Născut la Câmpulung Muscel, a urmat liceul
la Craiova, unde tatăl său era actor, apoi Literele şi Filosofia la Bucureşti,
respectând interdicţia maternă de a nu se înscrie la Artă dramatică; devine
asistentul prof. Mihail Dragomirescu. Înflăcărat patriot, a participat ca
licean la luptele de pe Valea Jiului, fiind rănit de două ori. Şi-a luat
pseudonim ca să evite persecuţiile directorului de liceu, mereu scandalizat şi
vindicativ. A ucenicit cu scriitorii A. de Herz, Elena Farago, C. D. Fortunescu
şi D. Nanu. A avut vocaţia prieteniei literare, admirator al lui Felix Aderca,
G. M. Vlădescu, Ion Dongorozi, Gib I. Mihăescu, George Murnu, Mihail
Dragomirescu, Ion Minulescu, Ion Pillat, Adrian Maniu, M. Sorbul, G. Gregorian,
Al. Kazaban, I. Valerian etc. Îi va evoca pe toţi, cu deosebită comprehensiune,
În memorialistica sa de sertar.
Talent precoce, publicând prin reviste
literare şi înfiinţând reviste, prieten la Craiova cu poeţii Nicolae Milcu, I.
Popescu-Ulmu şi George Dumitrescu, şi cu arheologul C. S. Nicolăescu-Plopşor,
scriind piese de teatru jucate de liceeni pe scena craioveană, a debutat
editorial la terminarea liceului, în 1924, cu Linişti de schituri şi a continuat cu alte volume de
poezii, printre care: Cerbul
de lumină, 1928, premiat de Academie, Cununi
uscate, 1938, Poeme de
război, 1942, Balade,
1943. A scris pentru copii, dar şi teatru, eseuri foarte avizate despre
literatura noastră modernă dar şi despre cea franceză, din care a tradus masiv;
a ţinut conferinţe. Colaborator la principalele reviste de dreapta: Universul literar, Gândirea, Gând
românesc, Sfarmă-Piatră, Vremea, Axa, Iconar. Inspiraţia sa din tradiţie şi
din ortodoxie, însă în linie modernă, diferită de mişcarea sămănătoristă, pe
linia Ion Pillat, Vasile Voiculescu, îl face unul dintre principalii animatori
ai mişcării legionare. Autor al imnurilor legionare, şef al legionarilor din
Oltenia. În timpul scurtei guvernări legionare, ca director al teatrelor,
iniţiază în Bucureşti Teatrul evreiesc Baraşeum,
singurul existent în statele europene ale vremii, toate de tip fascist.
Pentru militantismul său ortodoxist a fost
trimis de Carol II în lagărul politic de la Miercurea Ciuc, (monarhul era
înciudat că nu reuşise să confişte în folos propriu Mişcarea), alături de
Eliade, Nae Ionescu, Mihail Polihroniade, alţi ideologi ai Mişcării. Trimis în
lagărele de reeducare şi de Antonescu, hotărât să-şi lichideze principalul
adversar politic, apoi amnistiat, trimis în linia întâi, spre lichidare, de
unde se întoarce rănit, publică un nou volum inspirat din tragedia frontului,
este din nou trimis în lagăr.... Iar în 1945, inclus în "lotul
ziariştilor", este condamnat la 12 ani detenţie. La proces a declarat:
"Eu am avut o credinţă." Supus unui regim de exterminare, în primii
doi ani legat cu lanţuri de picioare. Eliberat în 1956, este re-arestat în 1958
pentru vina de a fi scris poezia "Ridică-te, Gheorghe, ridică-te
Ioane!". Condamnat la moarte, pedeapsa îi este schimbată în 25 ani muncă
silnică. A continuat să compună poezii de rezistenţă, memorate de colegii de
celulă. (L-am amintit aici pe Ovidiu Cotruş, postarea din 24 februarie.). Este
de înţeles că suferinţa îndurată cu dârzenie, fără cedări, transformată în
martiriu, i-a însufleţit lirica, precum i-a şi legitimat-o. În 1964, la ieşirea
din detenţie, este constrâns să colaboreze la revista Pentru patrie, adresată
exilului, controlată îndeaproape de securitate, nedifuzată în ţară. O libertate
perfidă, mai rea decât chiar închisoarea comunistă... În ultimii ani de viaţă
scrie memorialistică: Calendarul
meu - Prietenii, momente şi atitudini literare - apărut la Ed. Ex Ponto, 1996,
constând în 160 pagini de text şi încă 100 pagini cu fotografii, documente şi
scrisori facsimilate, prefaţă de Ion Popişteanu, îngrijită de fiica
scriitorului Simona Popa-Gyr.
După Decembrie 1989 poezia lui este
reeditată, ceea ce nu se întâmplase decât în 1982, la o editură din Canada.
Ce-i drept, Nicolae Manolescu a îndrăznit să-l includă în Antologia poeziei moderne, dar
tirajul a fost scos din circulaţie.
citeşte mai mult:
http://www.radugyr.ro/
http://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Gyr
Poezia zilei: Vlad Neagoe, n. 2 martie 1952
Şi morţii
Şi morţii înfrânţi de ţărână,
şi morţii înfrânţi de lumină,
şi sentimentul de irealitate
aruncat în aer de mâini deschise,
şi drumul refăcut de spaima
fiinţei şi a frumuseţii urcând
în urma furnicilor, pe coaja crăpată
a copacilor spun:
lumea asta nu întoarce nimic înapoi şi...
fac un gol prin care se mişcă
printre rodii înşiraţi la marginea
drumului
şi revin mereu fumegând în cetatea zidirii
tot mai crenelată de priviri rătăcite.
Aerul din cămările adânci pare mai bătrân
în casa proaspătă, mirosind a busuioc
şi praful aşternut peste lucruri
a punctat timpul, blestemat rival,
pe gura mută a altor vremi
şi vorbirea ce plesneşte în pustie
-,
e a altora, a iubirilor toate
în amărâta nemişcare a cavităţii adormite
aici se naşte şi se moare - în golul care
se mişcă,
se-aude sfioasa explozie a înfloririi,
mandibule de cavernă devoră
rădăcinile creaturii, miresmele
actele de binefacere târâte de tancuri
şi sărăcia însângerată de cei ce ne
iubesc;
mă simt pustiit şi pustiul pătrunde
în cuvinte, cuvintele în fisurile oaselor
prin unde fine scânteietoare
până la uimire, până la noi ordine
a fi pe apucate până la ultima suflare
a fi pe picioare şi orb ca un gavanos
uitat în cuptor. Dar de acolo ce să
sperăm?
Unde să mergem?
(din volumul Vorbirea care vede, ed.
Albatros, 1999)
Alţi scriitori:
Al. Ciura, n. 15 nov. 1876 - m. 2 martie 1936
Petre Ghelmez, n. 1932
Sanda Golopenţia, n. 1940
O tripletă de aur: Sergiu Cioiu - Poezia - Marin Sorescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu