31 ianuarie: Nicolae Velea, n. 13 aprilie 1936 - d. 31 ianuarie 1987

Născut la Cepari-Tigveni, judeţul Argeş dintr-o familie de învăţători, a urmat liceul la Curtea de Argeş, apoi înscris de părinţi la Silvicultură în Braşov, a făcut diligenţe pentru transfer la Filologia bucureşteană, absolvind-o în 1958. Devine redactor la Gazeta literară, apoi la Studioul cinematografic, în fine la Luceafărul, până la sfârşitu-i dramatic (îngheţat în nămeţii din Parcul Herăstrău, noaptea, la întoarcerea spre casă).

Debutează în 1958 şi are o intensă activitate creativă, ce face o excelentă impresie, căci suntem spre sfârşitul perioadei proletcultiste (realismul socialist schematizant şi propagandistic) şi tânărul argeşean vine cu o viziune diferită, pe urmele lui Preda din Întâlnirea din pământuri şi din Moromeţii, I. Oameni mărunţi, dintre tinerii plecaţi de la ţară care au încă mentalitatea satului tradiţional şi reacţionează foarte personal pentru a găsi o soluţie de adaptare şi racord la noua realitate socialistă, uniformizatoare. Proză scurtă, sau povestiri, niciodată un roman propriu-zis, stil de mare rafinament, pitoresc, ironie, comedie a limbajului, ton hâtru, plin de tâlc, prestaţia din prima fază a lui Velea a marcat o înnoire în literatura timpului. Era o nouă abordare, adaptarea stârnea în personajul scriitorului reacţii bizare, un limbaj viu colorat, specific, ingenios pus în pagină, acroşant la lectură, însă nu era decât o pliere mai nostimă la noile comandamente, nicidecum o opoziţie la sistemul care se impunea la toate nivelele vieţii sociale, cu mijloacele totalitarismului. Unanim apreciat, se aştepta de la Velea să devină un scriitor consistent, de largă suprafaţă; nu s-a întâmplat. Autorul a debutat editorial cu volumul Poarta, 1960, în colecţia Luceafărul; a urmat 8 povestiri, 1964; Paznic la armonii, 1965; Zbor jos, 1968; Cutia cu greieri, 1970; În război un pogon cu flori, 1972; Vorbă-n colţuri şi rotundă, 1973, iar în 1981 Întâlnire târzie, antologie din prozele publicate mai înainte. Premiat, prezent în antologii de gen, tradus în câteva literaturi vecine şi prietene.

Chintesenţă a propriilor personaje "sucite", NV era bonom, colocvial, cu vorbă plină de spirit; dar s-a pierdut în boemă, risipindu-şi marele talent.

Citeşte mai mult:

 http://www.crispedia.ro/Nicolae_Velea

 http://www.autorii.com/scriitori/nicolae-velea/

Am pus o placă memorială pentru N. Velea, în str. W.A. Mozart, nr. 2., scara 2, S.II, cartier Floreasca. Imaginea casei cu placă memorială apare şi în albumul  Literaturile Bucureştiului, ed. MNLR, 2010.

Poezia zilei, Mircea Micu, n. 31 ianuarie 1931

De iarnă

Un colind de iarnă , depărtat și vechi

Imi răsună astăzi iarăși in urechi.

Un colind de taină astăzi am să cânt, 

A căzut zăpada, nu mai am cuvânt.

Mișună sub strașini mâțele la uși

Scuturându-și moale labele de pluș.

Și încearcă vântul muzici prin grădini

Legănând toți macii de cristale plini.

Am să-ți cânt colindul din pruncii rămas

Și nu mai am vorbe și nu mai am glas

Și aud cum brazii râd sunând din crengi

Când le cad pe creștet stelele întregi.

Scade iute luna, stelele se duc

Stau cântând în noapte singur ca un cuc.

Un colind de iarnă depărtat și drag

Mamă de zăpadă am să-ți cânt în prag.

Un colind de taină, tremurat și sfânt

Mamă de zăpadă mamă de pământ... 

Alţi scriitori:

Dominic Stanca, n. 1926

Constantin Mateescu, n. 1929

Marta Cosmin, n. 1930

Valeriu Bucuroiu, m. 1980