25 ianuarie: Ion Hobana, n. 25 ian. 1931 - d. 22 febr. 2011

 

 Bănăţean prin naştere, urmează filologia la Bucureşti şi îşi dă licenţa cu o temă despre literatura science-fiction, prima la noi în ţară. A scris şi poezie, câteva romane, dar s-a afirmat în literatura de anticipaţie, începând din 1955. Volumele: Oameni şi stele, 1963, Un fel de spaţiu, 1988,  Timp pentru dragoste, 2009 l-au impus ca scriitorul cel mai important în domeniu. Nu s-a rezumat însă doar la scrierea de literatură SF, ci l-a preocupat tot ce se leagă de tema respectivă: a dramatizat Omul invizibil de H. G. Wells, a scris volume de exegeză:  Viitorul a început ieri, 1966;  Vârsta de aur a anticipaţiei româneşti, 1969, Maeştrii anticipaţiei clasice, 1975; Science fiction. Autori, cărţi, idei, 2 volume, 1983, 1986. Autoritate incontestabilă în domeniu, a fost editor de cărţi SF, a alcătuit antologii, a scris prefeţe; a întocmit o monografie Jules Verne; s-a ocupat de ozenistică.

A colaborat la publicaţii internaţionale de profil, a obţinut premii internaţionale, pe lângă numeroase premii ale USR.

Încă din anii şaizeci era de întâlnit la sediul USR, fiind unul dintre secretarii acesteia, până în ultima vreme: util, eficient, neobstrucţionist. Nu am avut decât relaţii strict formale: un salut, o strângere de mână, o informaţie. Şi totuşi! Un adevărat domn, mereu impecabil vestimantar, prototipul intelectualului demn, amabil, sugerând relaţii de urbanitate desăvârşită. Un occidental printre balcanici. Nu ştiu să fi avut conflict cu vreunul dintre confraţi, era respectat de toţi, într-o lume de cârcotaşi şi orgolii nemăsurate.

În ce mă priveşte, după prima tinereţe, când fusesem fascinat de Verne, London, Wells, Poe..., m-am îndepărtat de genul SF, poate din teamă de lumile absorbante şi de pliurile Timpului - sau mai curând din inaptitudine pentru ficţiune; mai bine să-mi recunosc limitările decât să caut vini în altă parte.

 

Poezia zilei, Radu Ulmeanu, n. 1946

 

Mi-e dor

De părul tău iubito îmi este dor,

Mi-e dor de ochii ce scânteie suav,

De fruntea ‘naltă,

De trupul tău în lume pierdut,

Devastator.

Şi nici un gând prin minte nu-mi trece,

Cum să pot

Să te găsesc, să te aduc la mine,

Căci nu exişti şi nu te pot reţine,

Cu un surâs, cu luna,

Cu universul tot.

Doar gerul surd ce arde-n stele-l văd mocnit,

Un puls solar al zilei,

Abate noaptea castă,

Şi face să răsară din noi

Un timp pierdut

Cu irizări şi umbre,

Ca o ninsoare-albastră…

Se lasă amintirea celor ce s-au trecut,

Dar unde-i nebunia, şi fericirea noastră?

 

Alţi scriitori:

Val Gheorghiu, n. 1934

Gabriel Dimisianu, n. 1936 

Ion Lazu - Orizontul Vrillissiei