luni, 21 martie 2016




I.                  Scriitori români în primul război mondial
(preluare de pe Internet, cu completări I.Lazu)
- D.P. Perpessicius,21 oct. 1891-29 mart. 1971; licența filologie 1914. MNobilizat pe front, este rănit la Turtucaia, retras la Botoșani, operat, rămâne invalid de brațul drept.
- George Topârceanu, 1886-1937;  luptă la Turtucaia, apoi prizonier 2 ani în Balgaria, până în 1918
- Octavian Goga, 1881-1936; La intrarea României în război, se înrolează ca simplu soldat pe frontul din Dobrogea, detaşat apoi la Biroul de propagandă al armatei, unde editează, în refugiul de la Iaşi, ziarul România;
- Camil Petrescu, luptă pe front, rănit în Ardeal, la Cincu, apoi la Mărăști și Cașin- Oituz; luat prizonier la unguri până la 10 aprilie 1918. Crezut mort.
- Liviu Rebreanu… ? (nu a fost mobilizat!)
- Hortensia Papadat- Bengescu, 8 dec. 1876 – 5 mart. 1955. Debut în Viața romînească, 1913; scrie roman, nuvelă, treatru: pe timpul războiului, infirmieră voluntară în gara Focșani (v. romanul Balaurul, 1923)
- Ion Grămadă, 3 ian. 1886-26 aug. 1917. Prozator, istoric, publicist. Studii superioare la Cernăuți și Budapesta. Colaborări la reviste românești. Se înrolează voluntar la vânători de munte și moare eroic în timpul unui asalt la Cireșoaia.  În 1926  este reîngropat cu onoruri la Suceava. În 2007 este ridicat un bust pe șoseaua spre Stroiești.…………………………………….

Completări de Ion Lazu:
Felix Aderca, 13 martie 1891-12 dec. 1962. În 1914 vine în țară să-și satisfacă serviciul military. Participă la Război și la acțiunile din Ungaria sovietizată.
- Ion Agârbiceanu, 12 sept. 1882-28 mai 1963. Preot militar în Moldova, 1916-1918
- Al-George Vasile, n. 24 02 1895; poet, traducător. Șc. Ofițeri Botoșani. Voluntar, invalid la Mărășești;
- C-tin Argeșanu, 16 sept. 1892 – m. 19 ian. 1964. Șc. Milit. 1914, ca Slt. participă la război, apoi devine pilot, avansând la grad de colonel;(v. Pilot fără noroc)
- Ctin Argintaru, 1894 Plenița- Ofițer, reg. 7 Vânători de munte. Invalid Mărășești         , 14 aug. 1914.Cavaler Ordinul Mihai Viteazul.v. Monumentul durerii, 1926;
- Banea Gh., 14 02 1891, Măcin-Tulcea – 19 dec. 1967;  mare mutilat de război, 1916, decorat Staua României cu panglică Dobrogea. Romanul Zile de lazaret, 1938, premiul Academiei; Vin apele, 1940
- Ion Barbu, Șc. Militară Botoșani; stagiul militar 1916-1918, ca plutonier într-o unite de geniu, Moldova;
BartalisJanoș, 1893-1976, ofițer în primul r. M.
- Vasile Băncilă, 1 ian. 1897, Brăila – 10 iunie 1979. N-a publicat nimic după 1944. Întrerupe liceul, merge voluntar, grav rănit. Medalia Victoria. Ordinul Mihai Viteazul;
Aurel P. Bănuț; 1881-1970, în timpul Primului R.M. dezertează din armata austroungară și se înrolează în cea românească.
- Gh. Bârgăuanu, 1896-1964; Șc. Militară, Slt., participă pe front;
- Aurelian  Bentoiu, Ofițer, luptă pe front, rănit la Turtucaia, declarant mort, salvat de sanitar, vărul lui; Deputat, ministru justiției, după Micescu; În cel de-al doilea război mondial a fost concentrat ca magistrat militar. Arestări 1948-1956; 1957-1963, mort în detenție, cancer. Poezii din închisoare. Memorialistică: Zări și zodii;
Bibescu Martha,  Deschide un spital pentru răniți în București și rămâne sub ocupația germană.
- Demostene Botez, 1893-1973. Luptă pe front. Romanul Munții, 1918, Premiul Acad.;
- Gh. Brăescu 1871-1948. Participă la luptele din Ardeal, rănit grav, amputare braț drept. Prizonier la nemți, în lagăr își descoperă talentul; revenit în țară, este trecut în rezervă cu grad de general.
- Gh. Brătianu  3 febr. 1898- 23 apr. 1953 Sighet- în vârstă de 18 ani, se înrolează voluntar, fiind încorporat la Regimentul 2 Artilerie. În perioada 10 octombrie 1916 - 31 martie 1917 a urmat cursurile școlii de ofițeri de rezervă de artilerie, la Iași, iar la 1 iunie 1917 este avansat la gradul de sublocotenent. În vara anului 1917, participând la luptele grele de la Cireșoaia, a fost rănit, iar după însănătoșire a ajuns din nou pe front, în Bucovina. Experiența de pe front și-a expus-o în cartea "File rupte din cartea războiului". Apoi istoric, dir. Institul istorie, 232 titluri; deținut politic, din 1950 Sighet, mort în închisoarea Sighet, 1953,
- Al. Busuioceanu, (   )  merge voluntar pe front, 1916-1918
- George Mihail Cantacuzino, 1899-1960, voluntar pe front, 1916-1918
- Mihail Celarianu, 30 iulie 1893-5 dec. 1985,  combate la infanterie, apoi la antiaeriană. Vezi: Drapelul.vezi Diamant verde, I
- Dumitru Ciurezu, 1897-1978; mobilizat 1916-18, luptă la Oituz și Cireșoaia;
- Cocea N.D., 1880-1949;  militant pt. Antanta, arestat în 1917;
- Aron Cotruș, 1891-1961; convocat în armata austro-ungară, combate pe frontul Italia, dezertează la italieni, luptă împreună cu românii. Rev. de front: Neamul românesc, Padova.
- Condiescu N.M. 1880-1939; ofițer super. Luptă pe front în Primul R.M.
- Crevedia N. 1902-1978, mobilizat telefonist, apoi la Min. de Război;
- Nicolae Davidescu (24 oct. 1888-12 iunie 1954), luptă la Turtucaia, prizonier 2 ani în Bulgaria. Arestat 1948 pt. antisemitism, moare în închisoarea Ocnele Mari.
- Dragnea Radu, 1893-1955; participă la război, fiind rănit la Azuga, 1916;
- Artur Enășescu, soldat, la Oituz, 1917. Cruce albă de mesteacăn.
- Horia Furtună, 1888-1952; Participă la războiul din 1916-1918, cade prizonier în luptele de la Nad-Patac şi e internat în lagăr la Stralsund.
- Constantin Gane, 27 III 1885-12 IV 1962, mort în închisoarea Aiud. Voluntar, participă la luptele din Bulgaria, apoi pe frontul 1916-1918. Amintirile unui fost holeric, 1914. Premiul Acad.;  Prin viroage și coclauri, 1922 ;
- Eugen Goga, 1888-1935; Participă la primul război mondial în armata austro-ungară, este făcut prizonier şi dus în lagărul din Tomsk, în Siberia. Eliberat o dată cu intrarea României în război, se reface la Techirghiol, descriindu-şi perioada captivităţii în Două Siberii (1916). Pleacă din nou pe front, ca voluntar, e rănit la Arabaz şi-şi pierde mâna dreaptă.
- HOTNOG Titus, n. 27 oct. 1890, com. Covasna, jud. Iaşi – m. 7 iun. 1957, Iaşi. Prozator; după licenţă se înscrie la Școala Militară de Infanterie din Bucureşti. Luptă pe front. Prizonier de război în Germania (1916-1918).
- I. Al. Bran-Lemeny, n. 16 sept. 1886-2apr. 1954; între 1916-1919, mobilizat la cenzura militară;
- Ion Luca, 7 dec. 1894-30 ian. 1972;  mobilizat pe front. . În timpul primului război mondial lucrează ca sergent sanitar în Rusia, într-un spital orăşenesc din Nikolaev (1917-1918).
- George Magheru, medic militar pe frontal din Moldova; Izbucnirea războiului îl prinde în anul VI de facultate; pleacă pe front ca medic sublocotenent, se îmbolnăveşte de febră recurentă şi tifos exantematic, dar refuză să se reformeze şi rămâne în Moldova până la demobilizare;
- Adrian Maniu, 1891-1968; Face campania din  1916-1918, voluntar pe front.
- Alexei Mateevici, trimis ca preot militar pe front (1915); moare, la numai 29 de ani, răpus de febră tifoidă, aug. 1917;.
- Gib I. Mihăescu (23 apr. 1894-19 0ct. 1935), Șc. Ofițeri infanterie din Iași. Participă cu reg, 22 infenterie la luptele de la Mărăşeşti, Mărăști, Oituz şi Muscel, fiind decorat pentru faptele sale de arme. În 1918, e demobilizat şi se retrage un an la Drăgăşani pentru îngrijirea sănătăţii.
- Ioan Missir (17 febr. 1890-30 nov. 1945), Slt.  luptă în Ardeal și la Cașin-Oituz, în momnetul armistițiului ajunge căpitan. Romanul Fata Moartă, 1937. Premiul SSR, Premiul Acad. În 1944, primar al Botoșanilor, organizează refugiul, pleacă ultimul. Moare în 1945.
- Al. Lascarov-Moldovanu, 1885-1971. Luptă în Bulgaria, 1913, apoi pe frontul 1916-1918; Prozator și publicist.
- Mihai Moșandrei, n. 1896. - Șc. Militară Botoșani. Voluntar, luptă în I răzb. artilerist, decorat cu „Crucea de război”. Aviator în al doilea război mondial.
- Munteanu Basil, n. 1897-1972; Bacalaureat în 1916, sublocotenent de artilerie în 1917 (coleg cu T. Vianu), licenţiat „magna cum laude” în filologie modernă (franceză)
- Dumitru Murărașu, 26 nov. 1896-19 oct. 1984. Bacalaureat în 1915; întrerupe studiile la Facultatea de Litere începută la Bucureşti, pentru a lua parte la război ca sublocotenent pe front, şi o termină abia în 1921;
- I.D. Mușat,1898-1983;. În 1916, la încorporare, era absolvent a şase clase de liceu; în timpul războiului absolvă celelalte două clase liceale în particular. Demobilizat în 1919, se stabileşte la Cluj, unde urmează cursurile Acad. Agricole.
 - D. Nanu -  26 oct.1873-, în 1916, prizonier la nemți, în lagăr.
- Victor Papilian, 1888-1956, medic militar pe front în Primul război, 1916-1918;
- Ion Pillat (31 mart.1891-17 apr. 1945); revine de la Paris, unde luase două licențe; mobilizat în 1913, face Campania din Bulgaria;
- Poiană Năsturaș Volbură, 1890-1972;poet, prozator;  absolvă Şcoala de Ofiţeri de Infanterie din Bucureşti (1910), devenind ofiţet activ. Ia parte la campania din Bulgaria (1913), se distinge în primul război mondial. Maior la Regimentul 4 Grăniceri (până la pensionare, 1936).
- Victor Ion Popa, 29 iul. 1895 – 30 martie 1946; face șc. Ofițeri rezervă, 1916-1917, luptă la Oituz, cu reg. 12 infanterie Bârlad; este rănit;
- Mihai Ralea, 1896-1964; - . Șc.Militară Botoșani.
- Vladimir Streinu, 23 mai 1902-26  nov. 1970.  Voluntar pe front, la 15 ani , declarînd mai mulți. Deținut politic sub comuniști
- D.I. Suchianu (1895-1985)- . Șc.Militară Botoșani.
- Al. Rosetti (20 oct. 1895-27 fbr. 1990). Luptă pe front, rănit la Mărășești, decorat.
- Radu R. Rosetti, - istoric; șef birou operațiuni M. cart. General, comandant Reg. 47/72, rănit în lupta de la Răzoare, 1917. Ordinul Mihai Viteazul. Înființează Muzeu Militar 1924-1931. 1927. M.C.Acad; titular din 1941. Deț. Politic din 1949, mort la Văcărești;
- Raly Alexandru, 1897-1986,Bacalaureat 1916, apoi doi ani de front.,
- Rusu Șirianu Vintilă, 1897-19??, Memorialist  (Vinurile lor…) traducător; face războiul în calitate de ofițer; secretar SSR, dir. Rev. Franco-roumaine;
- Mihail Săulescu, 23 II 1888-30 sept. 1916. Voluntar,” căsătorit cu Transilvania”, mort în primele lupte de la Predeal. Monument de Oskar Han, dezvelit sept. 1930, sub egida SSR
- Victor Slăvescu, - 5 iunie 1891-24 sept. 1977; economist, acad. Voluntar 1916, rănit Brașov, apoi luptă la Mărășești. Deputat PNL. Ministru al Înzestrării, 1940,Administr. Banca României. Acad. până în 1948. Deț. Sighet 1950-1955;
- Barbu Solacolu, 1897-1976; întrerupe liceul, combate ca slt. de cavalerie 1917-1918, revine pentru  bac. Și înscriere la Drept
- Alfred Margul Sperber, luptă în armata austro-ungară, în Galiția;
Marmeliuc Dimitrie, n. 20 oct. 1886, Liteni, jud. Suceava – m. 1 nov. 1970, Bucureşti. Istoric literar şi folclorist. În 1916 se înrolează voluntar în armată, urmând cursurile Şcolii de Ofiţeri de la Botoşani. Pleacă pe front, fiind rănit în luptele de la Mărăşeşti şi decorat. A jucat un rol proeminent în unirea Bucovinei cu România.
- Soricu, I. U. 1882-1957; La cerere, deşi suferind de o maladie a vederii, participă la primul război mondial şi luptă pe frontul din Moldova;
- Steuerman Rodion Avram, 1972-1818; Mobilizarea pe front, în calitate de medic militar, agravează o criză psihică dezvoltată pe un fond latent nevrotic, punându-şi capăt zilelor imediat după demobilizare.
- Constantin T. Stoika, n. 14 II 1892-23 oct. 1916, Boișoara, valea Oltului.  Poet, traducător, discipolul lui Ov. Densusianu. Premiul pentru traducerea De rerum natura, Lucrețiu. În 1913 Șc. Militară de Artilerie, geniu, Marină;  Slt. în Regim. 1 vânători și grăniceri, combate în Transilvania. Mort la 23 de ani…
- Al. O. Teodoreanu, 3 iul. 1894-17 martie 1964; poet. În 1914, îşi satisface stagiul militar, urmând cursurile unei şcoli de ofiţeri, iar în aug. 1916 este mobilizat pe front, ca sublocotenent în Regimentul 24 artilerie. Va lupta pe fronturile din Transilvania şi Moldova şi, rănit destul de grav (şi decorat cu „Steaua României”), va fi internat într-un spital ieşean. Tot pe front îşi va pierde, în 1918, şi fratele mai mic, Laurenţiu Teodoreanu. Deț. politic,1959-1963
- Ionel Teodoreanu,  1897 – 1954; Între 1916 şi 1917 e mobilizat la o unitate militară din Botoşani (momentul e consemnat în Bal mascat). .
- George Ulieru  1884-1943. Mobilizat în 1916 ca medic-locotenent, participă la campania împotriva tifosului exantematic din jud. Botoşani.
- Ion Trivale, 13 mai 1889-11 nov. 1916. Obține cetățenia română în 1913. Mobilizat pe front, moare în linia întâi;
- I. Valerian, n. 1 aug. 1895-21 nov. 1980. Șc. Ofițeri rezervă, 1916; combate pe front, rănit la Mărășești, scăpat de glonț de o iconiță din buzunar. Coleg cu V. Voiculescu, V.I. Popa, G. Tutoveanu;
- Ion Vinea, n 17 apr. 1895-1964 . Între 1916 şi 1919 a fost mobilizat la Iaşi.
- Vasile Voiculescu, 1884-1963. În timpul primului război mondial (1917-1918) e medic militar la Bârlad.
- I.Al. Brătescu-Voinești, 1 ian. 1869-14 dec. 1946. În prima conflagrație, căpitan al garnizoanei Tg. Frumos. Din 1918 academician.
- Tudor Vianu, 1897-1964  În timpul primului război mondial, elev-ofiţer al Şcolii de Artilerie din Botoşani; ia parte la campania din Moldova. (Tatăl lui luase parte ca medic la războiul de independență)
- G. M. Zamfirescu, 13 oct. 1898 – 8 oct. 1039; Elev al şcolii pregătitoare de ofiţeri în rezervă din Botoşani (1917-1918). Participă la campania din 1918.
 (6 + 70 = 76 scriitori combatanți în Primul Război Mondial)





Scriitorul zilei: Mircea Zaciu, n. 12 august 1928 - d. 21 martie 2000 

     
               
Născut la Oradea, fiu al unui avocat şi al unei secretare de liceu, viitorul critic şi istoric literar, coordonator al celebrului DSR (Dicţionarul Scriitorilor Români) în 4 volume, a făcut primele clase primare la Satu Mare, însă Diktatul de la Viena a obligat familia să se refugieze la Arad, unde continuă liceul pe care îl va termina la Oradea. Face Literele la Cluj, terminate în 1952, când devine asistent, căci din studenţie fusese angajat ca preparator. Carieră universitară în plin: lector până în 1962, conferenţiar până în 1972, când devine profesor titular. Avusese o perioadă de decanat la Filologie, 1962-1967. Doctoratul în 1967, după care va fi lector la Koln, Bonn şi Aachen. Călătorii în străinătate, la întruniri culturale. Din 1990 se stabileşte în Germania, unde familia se expatriase cu ani în urmă, dar cu lungi reveniri în ţară, pentru activităţi didactice, editoriale, de reprezentare.
A debutat cu cronici literare în 1948 iar editorial în 1954. Se succed aproape anual volumele de eseistică, critică şi istorie literară, studiile, monografiile, prefeţele la mari sau mai mici autori transilvăneni (Victor Papilian, Emil Isac, Ion Brează, Dimitrie Popovici), ediţii îngrijite de critic, între care un număr de cca 80 titluri în colecţia Restituiri a Editurii Dacia, preţioasă colecţie iniţiată şi supravegheată de Mircea Zaciu; un Mic dicţionar. Scriitori români, 1978, în colaborare cu Marian Papahagi şi Aurel Sassu; o antologie a nuvelei româneşti; jurnale de călătorie (Teritorii) şi, spre final, după lupte de peste un deceniu cu politrucii ceauşişti, marele DSR, în 4 volume. Dar şi foarte incitantul Jurnal intim, de asemenea în 4 volume, despre "deceniul satanic" 1979-1989, care încununează activitatea neobosită şi neobişnuită ca amploare a unui a dintre cei mai importanţi literaţi din a doua jumătate a secolului XX.
Opera (selectiv): Amiaza unei revolutii, 1954; Ion Agarbiceanu, 1955;  Masca geniului,  1967; Glose,  1970; Colaje, 1972; Ordinea si aventura, 1973; Bivuac, 1974; Lecturi si zile, 1975; Alte lecturi si alte zile, 1976; Teritorii, 1976; Scriitori romani. Mic dictionar, 1978 (in colab.); Lancea lui Ahile, 1980; Cu cartile pe masa, 1981; Ceasuri de seara cu Ion Agarbiceanu, 1982 (in colab.); Viaticum, 1983;  Jurnal, I, (1979-1989), 1993; Liviu Rebreanu dupa un veac, 1985 (in colab.); Clasici si contemporani, 1994; Dictionarul scriitorilor romani, I-II, 1995-1998 (in colab.); Scrisori nimanui, 1996; Ca o imensa scena,  Transilvania, 1996; Jurnal, II (1982-1983),  1995; Jurnal, III (1984-1986), 1996; Jurnal, IV (1986-1989),  1998.

Citeşte mai mult:  http://www.autorii.com/scriitori/mircea-zaciu/

***
Scund şi ochelarist, roşcovan la faţă, dacă nu de-a dreptul spelb, cu părul cărunt, rărit drastic, figură tipică de intelectual, Mircea Zaciu era un elitist pur-sânge, mereu preocupat de mişcarea literară a vremii sale, de actanţii acesteia, de cărţi şi evenimente. Convins de îndreptăţirea sa prin ceea ce însuşi scrisese şi militase, îndârjit să rămână în miezul disputei, neadmiţând ideea de a fi dat de-o parte dintr-o activitate în care se legitimase printr-o prestaţie performantă. Acaparat de probleme, greu abordabil, cu aer doctoral-academic, de belfer, numit de numeroşii săi discipoli ardeleni "Profesorul cu literă mare", criticul şi istoricul literar, excepţional dotat, cu disponibilităţi intelectuale şi volitive ieşite din comun, dar şi cu o mai rară capacitate de a se mobiliza pentru mereu alte şi alte proiecte culturale, om activ-hiperchinetic, de un dinamism aparte, diversificat în preocupări, neobosit, citind şi scriind, trăind fără pauză aventura literaturii, a făcut proba unui volum de muncă într-adevăr impresionant şi a lăsat în urmă-i o operă greu de clintit. Înzestrarea sa pentru literatura propriu-zisă, căci a debutat cu poezie şi proză, l-a ajutat să-şi forjeze un stil inconfundabil, în care construcţia riguroasă a edificiului exegetic (studiu, monografie etc) a primit o coloratură foarte personală prin calităţile strict literare ale textului, fie că este vorba despre portretizări memorabile, ori despre surprinderea atmosferei unei anumite epoci, a contextului său spiritual care o singularizează. Fie că, în sfârşit, în jurnalele sale de călătorie nu se rezumă la informaţii de pliant, cum atâţia obişnuiesc, din lipsa unei mobilităţi spirituale, ci a mixat într-o scriitură inextricabilă emoţii, amintiri, scene de stradă, evocări ale unor împrejurări similare, alunecări în visătorie şi obsesie. Fie că, în Jurnalul său intim adună laolaltă notaţii, scene, portrete, referinţe culturale, meditaţii, reverii, angoase, frustrări şi idiosincrazii, totul scris la modul copleşitor, cu un mare aplomb, într-un stil dezinhibat, în deplina stăpânire a mijloacelor de exprimare creativă. Aserţiunile sale din jurnale, chiar portretizările în care mulţi actanţi s-au regăsit distorsionaţi, coroborate cu incidente şi cu disensiunile datorate unei personalităţi inconfortabile, au creat o vie rumoare cititorilor cât de cât implicaţi, însă trebuie sus, spre beneficiul adevărului, că Jurnalul intim al profesorului lasă la lectură o impresie singulară, de mare forţă creativă, de necontestat chiar de inamici. Nu am citit în aceste două decenii un jurnal mai captivant-incitant, egalat pe alocuri de Jurnalul unui poet leneş de Victor Felea şi de Zidul martor de Florenţa Albu.


Alţi scriitori:
C. Fântâneru, m. 1975
Horia Panaitescu, m. 1986


Lidia Lazu în Recital Blaga, VII

Dacă lumina ar putea cânta:


Poezia zilei: Ioan Moldovan, n. 21 martie 1952

Duminică spre joi

Munţi de ardei iuţi - degeaba
Găurile negre din mintea mea albă sunt tot mai dese
Tinereţea nu se repetă
Pielea ta înmiresmată nu se repetă
Într-un oraş cooperant de care nu-mi amintesc
Cu tine fratele meu ceresc
Mă întâlnesc
Dinţi de fiară tu ai
Şi eu nări sălbatice
Stăm la o cană de ceai
Pe ţărmul Mării Baltice
Vine Primarul la noi, nu vine?
Găurile negre din mintea mea-s pline de pânze veline

(preluare din revista Caiete silvane, aprilie 2013)

x x x

ştirbi şi privind mereu în gol făcându-ne datoria
aşteptând o adolescentă economică română de pe internet
care scrie poezii direct în limba engleză

înduioşaţi ca după un somn canonic
îl vorbim de bine pe Dumnezeu
care ne-ascultă cel mult ironic

dragi ticăloşi uitând de-ndată legăturile
dintre cuvinte
privind mereu înapoi să vadă cât au lucrat înainte

noaptea târziu ies sub tufişuri
aduc apă-ncepută şi terminată
minunându-se cât sunt de vii


x x x
amân şi amân
să-ţi scriu cât mai rămân

în ograda asta din satul oarecare

câtă frumuseţe aici
iar dincolo – nu ştiu

stau până în zori pentru ca tu să delirezi
în searbăda pustie
pe care o scrie
o mână păscută de iezi

fac lucruri simple şi continui
nu vreau s-aud că mama e doar păpuşa bătrână
pe care fratele meu o mângâie
îi vorbeşte strigând
şi vrea să fie vie


x x x

şi totuşi a fost şi el copil s-a născut a murit
nici astăzi nu ne ştim ruga
pentru ce-a fost între ultima şi prima clipă a sa

nemeritorii la înviere
precum nemeritorii la naştere
nişte biete otrepe cu unele duioşii între moarte şi moarte

naşterea lui clipă de clipă
pentru a învăţa noi ceva ce n-o să ştim niciodată
înfrângerea prin frângere luminată

DE LUCRU

Trebuia mers până hăt departe
până la Pancevo
până la moarte ca să mai scoţi un cuvânt

Fie el şi urât – dar din bojoci
de-acolo de unde nu te mai saturi
să te mai joci de-a ceva de-a cevo

Începusem bine eram serios era mişto
ţigănia din mine se cuminţise îmi adusesem aminte
de replica no-i-şto dintr-un film rusesc
văzut în abise

Nu eu mă jucam
ele se jucau cu mine
nişte rime pline de râme

Eram doar ce eram
o cârtiţă pe mirişite
trăgând pământ de sub cer
să se dărâme

(preluări din revista Nord literar, 2008)