Scriitorul zilei: Bujor Nedelcovici,  n. 16 martie 1936.
MAESTRUL LA ANIVERSARA 80 !
     

 Fiu de fost ofiţer, se naşte la Bârlad, îşi face liceul la Ploieşti şi Facultatea de Drept la Bucureşti, absolvită în 1958, când devine avocat la baroul din Ploieşti. În curând tatăl viitorului scriitor, deja în vârstă de 66 ani, este arestat şi condamnat la 10 ani detenţie pentru vina de a fi criticat Regimul. Prin consecinţă cadristă, tânărul avocat este radiat din barou, nevoit să meargă la munca de jos, pentru o perioadă de 12 ani, pe şantierele din Bicaz, Braşov, Bucureşti. Este trauma care îl va marca definitiv pe tânăr, acesta realizează faptul esenţial că regimul comunist este mereu discreţionar, el nu ţine seamă de activitatea efectivă a persoanei, nu are răbdare şi buna credinţă să afle cine eşti cu adevărat, ci te abordează "la grămadă", după criterii de provenienţă socială, de apartenenţă la o fostă clasă socială, duşmănoasă. Unul dintre cei mai importanţi romancieri din a doua parte a secolului, BN va debuta cu mare întârziere, abia în 1970, cu romanul Ultimii, aplecându-se tocmai asupra rămăşiţelor acestei clase de "foşti", acum decimaţi de regim, supravieţuitori la marginea societăţii, trăind prin subsoluri, nedreptăţiţi, tânjind după o altă înţelegere din partea societăţii. Fosta actriţă de mare succes din vecini, trăind la limita subsistenţei, cu bovarismele de rigoare, murindu-i soţul, se teme că va fi suspectată că l-a suprimat, cineva o va acuza, ea îl omoară pe acela, apoi se va sinucide.
Alte trei romane din anii 70 sunt apoi reunite în Somnul vameşului,1981, o cronică de familie în care tema trecutului ca balast social dar şi genetic, îl obsedează pe Iustin Arghir, care deschide o minuţioasă anchetă printre rubedenii, în dorinţa de a depista acel ceva care îl trage în jos, împiedicându-l să ducă o viaţă potrivit aspiraţiilor şi disponibilităţilor sale. Între timp îi apăruse lui Bujor Nedelcovici romanul Zile de nisip, 1979, cu subiect aşa-zicând poliţist, în fapt o investigaţie în psihologia unui medic de succes, care se vede frustat de simplul fapt incidental că un puştan îi fură lucrurile de pe plajă. Aparenţele au câștig de cauză, tinerelul este trimis la puşcărie, fără  alte probe decât cele obţinute abuziv, la anchetă. Se face un film pe acest subiect: Faleze de nisip, interzis de însuşi Ceauşescu, nu pentru că ar fi sesizat eroarea judiciară, ci din motive propagandistice, precum că autorul înfăţişează tendenţios tineretul, clasa muncitoare, realizatoarea măreţelor înfăptuiri socialiste.

Fapt este că între timp BN devenise redactor-şef al Almanahului literar, dar şi şef al secţiei de proză. Şi cu toate acestea, se prezintă la Cartea românească cu manuscrisul unui roman Al doilea mesager, nici mai mult nici mai puţin decât o parabolă, localizată ce-i drept într-o insulă-colonie franceză, dar relatând despre un Guvernator de tip sud-american, conducând discreţionar, slăvit de supuşii săi - însă toate datele utopiei sunt transcrise după realităţi din România ceauşistă. Nu e vorba despre simple aluzii, ci de o demascare minuţios articulată, de un protest cu adresă explicită. Semn cum nu se poate mai clar că BN nu a luat trista sa experienţă (cu scoaterea din barou) drept o chestiune personală, în fond încheiată, căci era acum foarte bine văzut, avea mari perspective etc. Ci se obstinează să pună în discuţie, fără echivoc, conflictul ireconciliabil, strivitor, dintre persoană şi Sistem. Şi, în subsidiar, se arată îngrijorat de soarta scriitorului, ca reprezentant al conştiinţei semenilor săi, nevoit să colaboreze cu Guvernatorul... Manuscris mereu amînat, apoi respins de editură, lucru foarte de-nţeles, în fond, pentru că autorul a refuzat orice modificare a textului său; aşa că BN îl prezintă editurii Albin Michel din Paris. Va apărea în 1985, obţinând Premiul Libertăţii al Pen-Clubului francez. 

La începutul lui 1987 scriitorul se exilează la Paris. Devine redactor la revista Esprit. Publică eseuri, articole, un foarte incitant Jurnal infidel, dar şi romanele: Cartea lui Ian Înţeleptul, Îmblânzitorul de lupi, 1991, Dimineaţa unui miracol, 1993, Provocatorul, 1997. Texte în care epica şi construcţia romanescă trec în plan secund, eseistica pe teme de filosofie, religie, morală, etică ocupînd prim-planul. Pornind de la nuclee poetice, de la intuiţii artistice-psihologice, atras de ascunzişurile şi chiar ciudăţeniile firii umane, doar în parte stăpân pe soarta sa, apăsată de trecut, de eraditate, de indescifrabile pornici transmise de "bătrânii din bătrâni", în continuare scriitorul se doreşte un cronicar al vieţii, apoi un înţelept ce ni se adresează prin parabole, ca mai de curând să abordeze frontal probleme de etică-morală-religie. Ar fi deja postura unui factor de influenţare a cititorilor, cum se visează uneori creatorul de artă.

 Citeşte mai mult:
 http://www.romlit.ro/bujor_nedelcovici


O filă de jurnal cu scriitorul Bujor Nedelcovici:

3 iunie 013. Ion Lazu: Lansarea romanului Jurnalul unui cântăreţ de jazz, de Bujor Nedelcovici, Ed. All.

O foarte frumoasă lansare, bogată în semnificaţii, a avut loc ieri la orele 12 la standul editurii Allfa: romanul Jurnalul unui câmtăreţ de jazz, de Bujor Nedelcovici.  Între autor şi editură, cum prea rar se întâmplă în viaţa noastră literară postdecembristă, există şi persistă după mai bine de un deceniu o relaţie de fidelitate care uimeşte şi dă speranţe, într-o întreprindere unde speranţa (care moare ultima!) a murit ea însăşi cam de multişor poveste... Deschisă încă în 1997, colaborarea lui BN cu editura All s-a "clasicizat" din 2003, când a început editarea unei serii de Opere complete, încheiată în 2012 cu volumul VII.

Surpriza, şi nu pare să fie ultima!, este apariţia în anul acesta a unui nou roman de Bujor Nedelcovici, în afara seriei, cum s-a exprimat Bedros Horasangian, care observa că după Opere complete îndeobşte autorul (român) trăieşte din / se rezumă la/ re-publicarea unor cărţi de succes, nicidecum nu se străduieşte să mai dea ceva nou. Un roman  proaspăt cu adevărat, pulsînd de viaţă trăită,  i se pare noua carte, iar în fapt o radiografie a singurătăţii.

Alex. Ştefănescu, care ieri se bucurase el însuși de o lansare eclatantă, la aceeaşi editură, de data asta, relaxat, binedispus, căci cu sacii în căruţă, a fost cum nu se poate mai elogios în aprecieri: unul dintre cele mai bune romane ale ultimilor ani - o sintagmă pe care a reluat-o apoi.  Criticul a ţinut să sublinieze faptul că Bujor Nedelcovici este el însuşi un personaj atipic al literaturii române, un om de mare demnitate, inflexibil la tranzacţii cu puterea şi în general cu factorii corupători ai talentului propriu-zis. Autorul s-a exilat în 1987 la Paris, unde a continuat cariera sa singulară, de scriitor performant. Un scriitor bun încă de la prima sa carte, romanul Ultimii. Criticul mărturiseşte, cu emoţie şi cu orgoliu conţinut: aveam 23 de ani neîmpliniţi şi este una dintre primele cărţi despre care am scris, însă nu ca despre scrierea unui debutant oarecare, ci ca despre un scriitor pe deplin format, cum se prezenta, şi care scria fără inhibiţii despre lumea bună de altădată. De data asta este vorba despre un roman la cald, inspirat din viaţa sufletească a unui bărbat singur, pe numele său Pascal, un cântăreţ de jazz - or, ce este jazzul altceva decât un corolar al singurătăţii?! Te retragi şi cânţi jazz, sporindu-ţi însingurarea... Referirile la mişcarea jazzistă a vremii, la piese şi nume celebre, care ne-au marcat şi pe noi, contribuie la crearea unei lumi credibile, pasionale. Acest Pascal încearcă să fugă de propria singurătate. Şi avem în fapt o nouă comedie umană, scrisă cu simţ pentru drama vieţii, dar şi cu un fel de detaşare, cu relativizarea tuturor trăirilor, concomitent cu punerea în chestiune a tuturor valorilor în care generaţia postbelică a crezut. Avem secvenţe din spectacolul vieţii intime a unui artist care caută să reia legăturile cu fosta iubită, cu fiul pe care îl îndepărtase. Criticul mărturiseşte că nu agrează happy-end-urile în literatură, căci i se pare că drama face parte din esenţa vieţii. La sfârşit are loc regăsirea cu fiul Olivier. Viaţa merge mai departe, cum altfel?!...

Revenind la cazul scriitorului Nedelcovici, exilat la Paris, cu o carieră literară impresionantă, Alex. Ştefănescu spune cu umor: în situaţia precară a literaturii noastre, aş fi de acord cu exportul de cărţi româneşti valoroase, dar nicidecum nu sunt de acord cu exportul de scriitori talentaţi. Ce-i drept, BN revine în mod regulat în ţară, păstrând legături durabile cu viaţa literară de la noi.

Autorul, sensibilizat de prezenţa unui numeros public, printre care mulţi colegi de liceu ploieștean, de facultate, dar şi prieteni din viaţa literară, le mulţumeşte tuturor, din inimă. Un cuvânt de mulţumire directorului Mihai Penescu şi un gând bun, în eternitate,  pentru redactorul şi poetul Augustin Frîţilă, cu care a lucrat la editarea seriei de autor. Editura a înfiinţat un premiu Augustin Frăţilă, care se decernează anual. Le mulţumeşte scriitorilor Bedros Horasangian şi Alex. Ştefănescu, critici literari  care l-au susţinut cu consecvenţă şi cu care se află în legătură permanentă. Alex. Ştefănescu l-a numit pe BN un Don Quijote al luptei împotriva comunismului, a lipsei de memorie şi de demnitate.

Între timp a sosit şi criticul literar Mircea Martin, reţinut la o altă lansare. MM consideră noua carte drept romanul unui scriitor moralist. O lungă confesiune sub formă de jurnal, multe scene sunt relatate la timpul prezent. Tema dominantă fiind singurătatea artistului, a omului în general. Îl recunoaştem pe Bujor Nedelcovici din eseistica sa. Cititorii lui îşi vor putea da seama de asta parcurgând povestea acestui cântăreţ implicat în muzica de jazz, dar şi din preumblările sale prin Parisul acestor ani, un oraş care nu dezamăgeşte niciodată. Singurătatea este sublimată în final, când personajul îşi regăseşte fiul şi este la rându-i regăsit de iubita care nu l-a uitat. Poate totuşi prea târziu, căci survenise un colaps moral, prin moartea pisica Bill, fidela prietenă a singurătăţii lui Pascal. Durerea, supărarea, nefericirea care induce cancerul...
Aplauze, felicitări, îmbrăţişări. Şi... coadă lungă la autografe...
Norocoşii nu au decât să citească !
Iată două paragrafe, "desprinse" de la pagina 75 a romanului:
"Mă situez mereu într-un balans al stărilor sufleteşti. Pe de o parte sunt un revoltat, un rebel, un protestatar, "un cântăreţ angajat în cetate", cum a zis un ziarist, pe de altă parte vreau să ştiu dacă am procedat bine şi nu am greşit fără să-mi dau seama. Mereu în paradox şi conflict! " (...)
"De la un timp m-am schimbat... Trăiesc o detaşare, o retragere, o desprindere, uneori o indiferenţă activă şi fără implicare într-un eveniment. Nu văd nicio cauză în care ar merita să mă angajez şi să acţionez. Poate am obosit, dar... Suntem teribil de manipulaţi mental, folosiţi, intoxicaţi şi uneori descopăr un fals care se ascunde cu abilitate în spatele unui eveniment. Peste tot acelaşi raport: "pradă şi prădători"! Se vorbeşte despre efecte, însă se ascunde cauza ce a produs evenimentul şi minciuna prin omisiune stăpâneşte lumea..." (sublinierea mea, I.L., iar în fapt o formulare de zile mari...)

Altă filă de jurnal cu scriitorul Bujor Nedelcovici: 

Ion Lazu. 4 aprilie 014: UN DOCTORAT AVÂND CA TEMĂ OPERA LUI BUJOR NEDELCOVICI

Publicăm mai jos rezumatul lucrării de doctorat prezentat de dna Maria Mirabela Neagu la şedinţa de susţinere a doctoratului, vineri, 4 aprilie, orele 12:00, la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti.

Conducătorul lucrării de doctorat, prof. univ. dr. Ion Bogdan Lefter (despre cercetarea de tip monografic, o cartografiere minuţioasă, pe cât de creditabilă...), preşedintele Comisiei prof. univ. dr. Cristian Moroianu, prodecanul Facultăţii de Litere, prof. univ. dr. Ion Bălu (care a propus tema lucrării de doctorat), prof. univ. dr. Florin Mihăilescu (un descriptivism obstinat al tuturor operelor lui Nedelcovici: romane, proză scurtă, publicistică, scenarii de film, memorialistică, interviuri), prof. univ. dr. Ioan Buzera (a absentat, s-a dat citire referatului d-sale) şi-au prezentat referatele cu privire la teza de doctorat, apreciind valoarea lucrării (peste 260 de pagini dactilo, inclusiv 20 pagini de bibliografie); în final comisia a deliberat și a decis în unanimitate ca autoarei să-i fie acordat titlul ştiinţific de doctor în filologie cu calificativul Foarte bine.
Un caz mai puţin obişnuit, pe cât de incitant: la susţinerea tezei de doctorat a fost prezent scriitorul Bujor Nedelcovici, venit de la Paris pentru acest eveniment; (mai precis: scriitorul Bujor Nedelcovici participase în seara precedentă, la Club A, la o sesiune a Clubului Cafeneaua critică, invitat al aceluiaşi Ion Bogdan Lefter, care cu acel prilej, în fața unui auditoriu numeros, cum mai rar se întâmplă, a pus la lucru nenumărate strategii de a-l provoca pe autor să facă mărturisiri privind viaţa şi cariera sa de scriitor); la sfârşitul susținerii doctoratului, marele prozator a mulţumit autoarei şi a felicitat-o călduros. Au mai rostit cuvinte de laudă invitaţii speciali ai scriitorului Bujor Nedelcovici: prof. dr. Micaela Gulea şi scriitorul Ion Lazu, care a sugerat ca lucrarea să fie prezentată Editurii MNLR în vederea publicării acesteia în colecţia AULA, unde au mai apărut de curând excelente lucrări monografice privindu-i pe mari scriitori români precum Ştefan Bănulescu, Mircea Ciobanu, Mircea Horia Simionescu...

ion lazu: fotografii cu Bujor Nedelcovici: 

Poezia zilei, Radu Brateș, n. 16 martie 1913 - d. 10 iulie 1973

Lângă apa Prutului *

Lângă apa Prutului,

Cale nu-i , cărare nu-i,

Numai mlaştină şi stuf,

Numai trudă şi năduf.

Vânturi vin din răsărit

Să dărâme ce-am clădit.

Vin arşiţe şi furtuni

Peste anii noştri buni.

Stăm la margine de ţară.

Urcă soarele, coboară;

Îl privim şi ne-nfioară,

Căci e numai foc şi pară.

Creşte seceta, se-ntinde,

Parcă-n braţe ar cuprinde

Lumea toată s-o sugrume

Să aducă altă lume.

Altă lume. Crudă lume!

Plecăm capul sub teroare:

Plânsul doare, râsul doare.

Îşi dezbracă ţara sânul

Să-mblânzească pe străinul,

Pe străinul, pe hainul,

Care-i râvneşte puţinul.

Iar străinul nu se-ndură,

Cere fără de măsură.

Ne tot fură şi ne fură,

Face gol în bătătură.

Ne mişcăm din loc în loc, 

oameni fără de noroc!

Anii vin şi se perind,

Noi ne stingem suspinând.

 (din Volumul Trăite și scrise-n furtună, apărut  în ediţie anastatică în anul 2010, prin grija maestrului Ion Brad, fost elev al poetului R.B., la Blaj)

* Poezia face parte dintr-un ciclu scris în cei doi ani de detaşare de la Blaj tocmai în comuna Rogojeni, pe malul Prutului.) 

Alți Scriitori:
Margareta Sterian, n. 1897
Serafim Saka, n. 1935
Ștefan Ion Ghilimescu, n. 1947
Haralambie Grămescu, m. 2003