4 iunie. Vasile Vlad, n. 4 iune 1941

 

 Născut la Constanţa, la scurt timp familia se mută în Bucureşti, iar tatăl va ocupa o funcţie înaltă la Ministerul Comunicaţiilor. În 1952 survine o mare nenorocire: tatăl este arestat, torturat şi se va sinicide, aruncându-se pe fereastră. Imaginea tatălui zdrobit îl şochează pe copil, care cu greu îşi va reveni.... Începe liceul M. Sadoveanu în 1956. Cercetează anticariatele, citeşte la Biblioteca Academiei. În 1960 intră la Filologie, dar va fi exmatriculat în 1961, din motive ideologice. Zilier, paznic de noapte la o Şcoală de surzi; se apropie de scriitori margiali: Alice Botez, Virgil Mazilescu, Cezar Ivănescu, Mircea Cojocaru;  în 1965 din nou admis la Filologie. În 1969 îi apar Pedepsele. În 1970 Omul fără voie, iar în 1971 Sărbătorile absenţei. Titluri care incomodează, sunt respinse, însă autorul rămâne inflexibil, nu acceptă nici o intervenţie pe textele sale. În conflict cu cenzura, urmărit de securitate. Sărbătorile absenţei este retrasă de pe piaţă. Abia în 1978 reapare cu Îndreptările doctorului Faustus sau Calea cea lungă. În 1980 va fi inclus în Colecţia Hiperion, reprezentativă pentru poezia acelor ani. Mereu susţinut de Mircea Ciobanu, practic unicul său editor, care în antologia Omul fără voie reintroduce poemele din Sărbătorile absenţei. Sprijinit şi de Al. Ivasiuc, de Ion Caraion, care îl prefaţează, de însuşi Marin Preda.  Acelaşi Mircea Ciobanu îl va reedita la Ed. Eminescu, în colecţia Poeţi români contemporani, în 1993, iar peste alţi zece ani Cezar Ivănescu îi va scoate antologia Poeme, 2003 la editura Junimea din Iaşi. 

Un poet cu stil inconfundabil, de unii critici foarte apreciat, de alţii eludat. A publicat cele câteva titluri, după care s-a reîntors la muţenie. Caz rar întâlnit în literatura noastră, unde poeţii nu abandonează nici scrisul, dar mai ales nu părăsesc lupta pentru un loc în ierarhie, în privilegii. Prezent în Dicţionarul Marian Popa 1977, Istoria dsale nu-l mai reţine. Aceeaşi atitudine şi la criticul N.M., care nici măcar n-a scris despre poetul V.V., neamintindu-l nici în Istoria sa critică. Între poezia lui Vasile Vlad, din care nu poate fi schimbată o literă şi Istoriile care schimbă mereu fişele, când nu le rătăcesc iremediabil, poetul român, chiar excepţional - este cazul lui Vasile Vlad - se trezeşte împins de-o parte, în cea mai nedreaptă ignorare. Barbaria care se reinstalează...

 

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Vlad

 

 

Poezia zilei, Vasile Vlad 

Cântec pentru apropierea maternităţii

Poate murdară de pamânt încă din naştere, 
dar poate tot de atunci colcăind de lumină.

Tu nu ai apărut în lume ca o mână întinsă, 
nici ca o taină trecută dintr-o palmă în alta
nici ca un sturz trecut prin roțile soarelui.

Albă şi teafără
tu reprezinţi o excepţie şovăitoare.

Tu eşti un pumn de apă.
Tu eşti o continuă aşteptare, 
Aşteptarea: suflet cu cocorii pe drum.
Aşteptarea: suflet cu o margine
suspendată.

Nu se poate plăti cu o groapă
nimic
din adevărul frumuseţii tale, 
și nici-un cuvânt nu are îndestule trepte
ca să te poată sălta în adevărat aerul tău.

Tu eşti o simplă pauză în veşnicie
Şi eu, care cunosc disciplina silabelor, 
de asemenea.

Stau însă cu urechea pe pântecul tău
Şi aştept o zvâcnire, 
cum aştepţi zborul unei păsări gureşe
pe deasupra unei şosele cu sticle goale
pe margine.

Stau însă cu urechea pe pântecul tău
și aştept un ţipăt
cum îl aştepţi în marginea scoicăriilor.

În aburul secundei
vocea mea deviată
stă ca o iluzie de staniol.

Dar mâine cerul se va desface
dând ploaie, 
în tablouri vor apărea ciupercile.

Şi nimeni nu va şti
că în noaptea aceasta
cântarele minţii au fost obosite.
Și nimeni nu va şti că în noaptea aceasta
în vârful degetelor am simţit
crescând plămânii aburoşi ai unui miel.

Albă şi teafără
tu reprezinţi o excepţie şovăitoare.
Dar nici tu nu vei şti
sufletul meu, 
strâns ca pe îndoitura genunchilor, 
aşa cum tresari
cu un fluture adormit pe umar.

 

 O, Katerina !

Eu
sunt un gol înclinat.

Eu
sunt albastrul cel mai prostit

Eu
sunt o molimă de noiembrie.

O cumpănă pătrunsă de mușchi
O formă a refluxului
O jumătate de esență.

O, Katarina.

Așa a fost multă vreme.

Tu însă
pari ultima nerăbdare spre paradis
Scara terminată de prea multe ori.
Groapa care nu mai are loc în pământ.

Acum sau mai târziu totuna: adio.

Citiți mai multe poeme de vasile Vlad:

https://www.poezie.ro/index.php/author/0020958/Vasile_Vlad

***

Alţi scriitori:

Alice Voinescu, m. 1961 

Ion Lazu - Vești bune despre familia Lebăde Albe