marți, 25 iulie 2017

Scriitorul zilei: 25  iulieMihail Codreanu, n. 25 iulie 1876 - d. 23 oct. 1957
 
Ieşean prin naştere, a fost fiul unui magistrat şi profesor de latină, dar a rămas orfan la numai 17 ani, fiind nevoit să se întreţină din meditaţii la limba română şi din munca de corector la Evenimentul. A făcut liceul la Iaşi, Bacău şi Bucureşti şi a urmat Dreptul şi Filologia la Universitatea din Iaşi. S-a înscris la Academia de Artă Dramatică, devenind actor, director al Naţionalului ieşean (1919-1923), profesor şi apoi rector la Conservatorul de Artă Dramatică (1933-1939) şi director la revista Însemnări ieşene.
A debutat cu Sonet şi Glossă în Revista ilustrată din Bucureşti, 1891 şi a devenit în timp unul dintre cei mai respectaţi poeţi interbelici, considerat cel mai redutabil sonetist român. Încă de la vârsta de 30 de ani vederea i-a slăbit progresiv, rămânând orb pentru tot restul vieţii şi dictându-şi sonetele prietenilor apropiaţi. Orb, bântuia dulcele târg, murmurându-şi versurile aflate în zămislire. Elegant, de o incredibilă distincţie, impunea tuturor. A trăit 81 de ani iar Vila Sonet de pe strada Recea, devenită casă memorială, îi perpetuează amintirea de poet parnasian desăvârşit.

Opera literară: "Diafane" (1901), sonete; Din când în când" (1903); "Statui" (1914), sonete (99 sonete); "Cântecul deşertăciunii" (1921), sonete şi poezii; "Turnul din fildeş" (1929), sonete; "Statui. Sonete şi evadări din sonet" (1939)

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Codreanu
 http://www.jurnalul.ro/carte/mihail-codreanu-poetul-orb-din-vila-sonet-619111.htm
http://geticul.blogspot.ro/2011/04/vila-poetului-orb-mihail-codreanu.html



Poezia zilei: Mihail Codreanu 

Simbolism de toamnă


Ascultă glasul frunzelor bronzate,
Când asprul vânt de toamnă le frământă
E un suspin metalic ce-nspăimântă,
Pornit din mii de strune descordate.
 
Foşnesc prin goluri game variate
Şi-n nesfârşite şuierări s-avântă:
Vioare, flaute şi harfe cântă
Stridente psalmodii destrăbălate...
 
Ascultă glasul frunzelor pălite,
Când gem de vântul toamnei biciuite
Şi cad... şi mor, îngălbenind cărarea...
 
E comedie plânsul lor şi-i dramă:
Iar dacă vrai să-ţi înţelegi chemarea,
Ascultă glasul frunzelor de-aramă...
 
 
Amurgul solitarului
 
         "Seul le silence est grand, tout
            le reste est faiblesse."
                                 Alfred de Vigny
 
Senin amurg, coboară-ţi lin tăcerea
Pe inima-mi de doruri chinuită...
Şi-n măreţia ta nemărginită,
Îmi farmecă şi-nvăluie-mi durerea.
 
În tine doar de aflu mângâierea
De-a nu mai şti de soarta mea trudită,
Căci mintea îmi adoarme liniştită
Şi-ţi sorb numai prin simţuri adierea.
 
Nici visuri n-am, nici cugetări deşarte;
De lumea-ntreagă nu mă mai desparte
Nici fericirea, nici nefericirea;
 
Nu simt atunci iubire şi nici ură,
Mă soarbe-n largul ei nemărginirea
Şi mă topesc în sânul tău, Natură...
 
 
Poezia zilei: Vladimir Beşleagă, n. 25 iulie 1931

 Imagini pentru vladimir beșleagă imagini
            *
            „                                 …fără tine
            s-a lăsat iar pustiul peste întreaga
                                                       lume
            şi iar mă simt gol pe dinăuntru
                        cum eram înainte de a te cunoaşte
            din ce-am fost am rămas doar o
                                                       coajă
                                                       subţire fragilă
            ca mâine se va risipi şi ea
                                   iar vântul
            o va spulbera
                                  amestecându-mă
                                  cu pulberea eternă
                                  a pământului…”

               *
            „…cortegiul alb urcând pe costişa cu umbre
            sus pe culme un copac singuratic veghează
            psalmii cad din iarbă pe marginea drumului
            şi caprele vin din urmă clătinându-şi
                                                           tăcute bărbile
            faţa ta nu se vede în aburii căldurii
            copite mari rotunde lasă urme rotunde
            ochii mei curg prin praful fierbinte
                                                          al drumului
            şi pe unde calcă ei rămân picături negre…”

            *

             „…am zis da soarele nostru a scăpătat spre
                                                                       chindie
                        şi ca mâine va ninge abundent
                        clădind deasupra noastră
                                               munţi albi
                        şi el va lumina atât de slab
                        încât nu va mai putea încălzi
                                               să-i topească
                        şi noi vom adormi sun zăpezi
                        pentru totdeauna…”

(Poeme citate de Emilian Galaicu Păun într-un articol omagial, la 80 de ani ai poetului V. B.: http://www.europalibera.org/content/blog/24274187.html)




Alți scriitori:

Varujan Vosganian, n. 1958


ion lazu - Capiteluri la Palatul Mogoșoaia, 1













luni, 24 iulie 2017

Scriitorul zilei, Emil Botta, n. 15 sept. 1911 - d. 24 iulie 1977

     

Adjudean prin naştere, dintr-o familie provenind de peste munţi (din Maramureş, familie nobiliară atestată) dar cu ascendenţe corsicane, a fost fiul unui medic şi fratele mai mic al viitorului eseist Dan Botta. Tatăl pierind prea curând, E.B. a avut un adevărat cult pentru mama sa Aglaia. Face şcoala în urbea natală, dar la vârsta de 15 ani fuge de acasă şi va trăi o vreme din expediente. Între 1929-1932 urmează Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti, după care va fi actor în diferite teatre de provincie, apoi actor la Teatrul Naţional din Bucureşti, unde a făcut roluri excepţionale în piese precum Werther, Macbeth, Unchiul Vanea, Năpasta, cu o prezenţă scenică inconfundabilă, mizând pe vocea neobişnuită, pe abordarea în genul tragediei antice. A jucat de asemenea în numeroase filme, încă înainte de război, dar sunt de neuitat rolurile din Dacii, Columna, Pădurea spânzuraţilor, Paşi pe lună, Reconstituirea...
A debutat cu poezia Strofa ultimă, 1929, în Bilete de papagal şi a devenit în curând cel mai apreciat poet al generaţiei de la Criterion. S-a numărat printre membrii grupului "Corabia rataţilor", împreună cu Emil Cioran şi Eugen Ionescu. În 1937 volumul său de debut Întunecatul april a apărut la Editura Fundaţiile Regale şi a fost premiat. Al doilea volum de poeme: Pe-o gură de rai, 1943 s-a bucurat de asemenea de unanime aprecieri ale criticii. Cu venirea comuniştilor, actorul a fost asimilat, în schimb despre poet nu s-a mai putut vorbi până în 1966, fiind în cauză o lirică fără vreo legătură cu "linia", ba dimpotrivă! Acestor poeme interbelice autorul le-a adăugat în timp alte 2-3 cicluri, în volumele de după 1966: Versuri; Poezii, Un dor fără saţiu.
 La retipărirea poeziilor lui Emil Botta, toţi criticii literari care contau la acel moment, au făcut un cor de elogii unanime. Poate Alex. Ştefănescu are dreptate să afirme că era un fel de a le da cu tifla culturnicilor intratabili. Marian Popa reţine magia versurilor lui Emil Botta, acordându-i în  Istoria sa nu mai puţin de 6 coloane - la paritate cu Ştefan Augustin Doinaş. N. Manolescu sesizează în lirica de după război o desprindere de fascinanta poezie a măştilor, a "tragicei paiaţe", a "arlechinului cu obraz de cretă", a "histrionului romantic" etc (p. 762); în general, se constată "scăderea funambulescului", îmblânzirea sa într-un fel de "recviem la moartea fratelui iubit".
Îşi recita poemele ca nimeni altul. Ileana Mălăncioiu, Ioana Diaconescu, Doina Uricariu sunt poetese ce s-au îngrijit apoi de Scrierile poetului damnat. O sinteză lirică originală, preluând ceva din invocaţia doinelor şi baladelor, din melancolia lui Eminescu, din neliniştea şi nervii lui Bacovia - şi totuşi o viziune inconfundabilă. Răzleţit de confraţi, şi-a migălit versurile în "semeţia singurătăţii", de fapt evoluând în paralel cu grupările de la Albatros şi de la Cercul literar sibian. Volumul său de proze Trântorul, 1938, este considerat o capodoperă a literaturii noastre din totdeauna. Nu şi de N. Manolescu, care îl crede "ilizibil prin artificialitate şi un spirit halucinatoriu îndelung elaborat"(p. 764).

Opera literară: Întunecatul April, 1937 (scris în urma unei colaborări la revista Vremea); Pe-o gură de rai, 1943 (rezultatul unei colaborări cu Universul literar); Poezii, 1966; Versuri (cu un ciclu inedit, Vineri), 1971;  Poeme, 1974;  Un dor fără saţiu, 1976
Proză: Trântorul, 1938 (ediţia a II-a, 1967)

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Botta
 http://www.romlit.ro/emil_botta
 http://www.revista22.ro/scriitorii-romani-si-narcoticele-3brde-la-emil-botta-la-ion-barbu-4553.html


Poezia zilei, Emil Botta

Anotimp

Nici viori, nici fluiere, 
nici ploaia prin plete să-ti şuiere ;
în tăcuta noapte adâncă
glasul tău nu se aude, nu încă …

Din himericele bolţi se anină
armele nopţii, stelele-n ruină;
până la noi încă n-a pătruns
al codrului clopot ascuns.

Cereştile drumuri, 
toate-s doar aburi şi fumuri …
Plimbă-te, pală, prin auroră, 
frunte a lucrurilor, luna mea, proră !

Dar vor veni ! O, ce siguri, 
oaspeţii în vestminte de friguri !
Dar vor veni ! O lumină subţire, 
şi naiuri şi harfe şi lire !


Fantasmagoria

Stele ascunse în telescop
întorceţi-vă-n cer.
Douăzeci de ani astronomul miop
o să vă caute ca pe mioare un oier.

Priviri, la matcă vă-nturnaţi
ca ploaia, ca izvoarele.
Orbul care v-a pierdut, cere să-i redaţi
luna şi soarele.

Melci, reintrați în cocioabe, 
cenuşă, revino în focuri şi-n vetre, 
copaci, întorceţi-vă în muguri, în boabe, 
şi voi, oameni, în pietre.




Alţi scriitori:

G. Ivaşcu, n. 24 iulie 1911  




Ion Lazu - Rămășițe din frescele Mănăstirii Văcărești expuse la Palatul Mogoșoaia, 3




















duminică, 23 iulie 2017


Scriitorul zilei,  23 iulieAurel Sasu, n. 23 iulie 1943

      
    
Dintr-o familie de ţărani ardeleni, s-a născut la Oarda, jud. Alba, a urmat liceul la Alba Iulia, apoi Filologia clujeană, cu licenţa în 1968, devenind cercetător la Institutul de lingvistică şi istorie literară Sestil Puşcariu din Cluj. Doctoratul în 1974, cu teza Retorica ficţiunii. Au urmat lectorate în Statele Unite: Seatle, 1981-1982, burse Fulbright la Library of Congress, 1990, alte lectorate în 1993, 1995, 1998: Este profesor universitar la Filologia clujeană, din 2000 decan al Facultăţii.
Debutul publicistic în anul absolvirii, 1968 şi a urmat o serie susţinută de volume de critică şi istorie literară, de eseuri, jurnale de călătorie, poezii şi, lucru foarte important, colaborarea în echipa de coordonare a Dicţionarului Mircea Zaciu, împreună cu colegul Mihai Papahagi. A continuat pe linia dicţionarelor, când a rămas singur: dicţionare biografice, cronologice etc.

Opera critică:1972 - Progresii, eseuri;1976 - Retorica literară românească; 1978 - Liviu Rebreanu. Sărbătoarea operei, eseu, ; 1979 - În căutarea formei, eseuri; 1984 - Textul ipotetic. Contribuţii la o istorie a hermeneuticii româneşti; 1994 - Eul suveran, studiu de psihologie literară Bucureşti; 1993 - Cultura română în Statele Unite şi Canada (I, Presa; II, Nostalgia românească); 2002 - Cultura românească în Statele Unite şi Canada (III, Societăţile culturale); 1996 - George Pomutz. The Legend Lives On  (lucrare documentară despre generalul american de origine română, erou al Războiului civil american şi consul general al SUA în Rusia); 1999 - Strategia disperării. Jurnal american; 2001 - Dicţionarul scriitorilor români din Statele Unite şi Canada; 2002 - Cazul Policarp Morusca (lucrare documentară); 2003 - Comunităţile româneşti din Statele Unite şi Canada; 2003 - Breviter. Întâlniri cu mine însumi, eseuri; 2006 - Dicţionarul biografic al literaturii române, vol. I-II, (colecţia „Marile dicţionare”); 2007 - Cartea mea de muncă (atelier critic), Despre noi şi despre alţii (interviu cu Valeriu Anania), Starea de excepţie. Valeriu Anania, omul şi destinul; Amiaza cea mare - corespondenţă cu Mircea Zaciu. Etc..

Citeşte mai mult:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Aurel_Sasu
 http://www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca/Profesorul_Aurel_Sasu_nu_stia_ca_IPS_Bartolomeu_i-a_lasat_in_grija_manuscrisele_0_421158321.html
 http://www.gandaculdecolorado.com/interviu/8/1381-aurel-sasu--o-personalitate-de-exceptie-la-new-york



Poezia zilei: Ştefan Ioanid

Plin de lacrimi

Cine plin de lacrimi
se va prăbuşi în moartea
celuilalt? Fi-va
aceeaşi durere izbăvitoare?

Floare. Animal. Spirit?

Împotriva rănii
doar această sărăcie de pasăre.
Sălbatică. O, sălbatică!

Doarme o bucurie
o frumuseţe neîntreruptă
în acest trup fără piele

întunecând stelele
mistuitoarea lumină.

Floare. Animal. Spirit.

Un cuvânt numai spirit.

(din Prolegomenele morţii, Ed. Cartea românească, 1998)


Alţi scriitori:
Eugen Teodoru, n. 1924
Radu Enescu, n. 11 iulie 1925. d. 22 iulie 1994.


Anunț: De poimâine, pentru 5 zile, la Mare, invitați de prietena noastră sibiană-avrigeană. 
Ca să aproximăm ce ne așteaptă, recitim NOTA de anul trecut:
În perioada 14 - 22 iulie a.c. (anul trecut!) am fost cu Lidia la Mare, în stațiunea Neptun, găzduiți de o prietenă care a avut amabilitatea să ne ia de acasă cu mașina de serviciu a fiicei sale.  Am stat pe Aleea Trandafirilor, la nici 300 m de Mare. Ieșeam pe Faleză chiar în dreptul gardului care desparte plaja oamenilor de rând de cea prezidențială. Cele două companioane (sau cum ar fi mai corect să le numesc pe cele două doamne al căror baddy-guard zelos am fost în tot acest răstimp?), s-au dedat la bălăceală intensă în preajma anunțului cu ”trecerea interzisă” (spre Preș), iar subsemnatul (înotător lipsit de aplomb) am făcut nenumărate excursii de-a lungul falezei, cap-compas fiind de fiecare dată Cazemata (devenită clasică în scrierile mele, pe cât de necunoscută altfel absolut tuturor celor de pe plaja Olimp-Neptun și în general...). Voi da în zilele următoare un fotoreportaj al acestor deambulări  ce ar putea să pară cel puțin extravagante, dacă nu sunt totuși prea firești în cazul unui fost geolog terenist... Vizitatorii acestui blog își vor putea face singuri o părere. Am să alternez seriile de fotografii cu plaja (lume cât cuprinde, valuri înspumate, adevărate herghelii albe-încomate...), cu  serii ale celor 6 răsărituri și respectiv apusuri de soare, cu altele ale tot atâtor răsărituri de Lună... Altceva? Pentru menținerea interesului, vor fi postate imagini cu pietre (nicio mirare...), cu păsări, pești, delfini (nu sunt pești!), flori și fluturi, nuferi, cu amintita cazemată, pe care de data asta am avansat-o în ierarhie: Cazemata I, căci în mod ne-mai-sperat am ajuns și la Cazemata II, dincolo de plaja 23 August și de Cherhana... Câtă asemănare între dânsele, veți vedea, dar și câtă deosebire -, ca între doi frați gemeni și militari, însă unul ajuns general, iar celălalt rămas simplu ostaș...
În plină caniculă aflându-ne, vizitatorii acestui blog au scăpat de plictiseala unui jurnal ad-hoc, lăsat pentru altădată; le voi face surpriza prezentând în schimb o parte din sonetele scrise cu exact un deceniu în urmă și rămase inedite -  nicio mirare într-aceasta! Sunt texte în ton amuzant-dezinhibat, dintr-o ”gâlceavă a sonetelor de la Neptun”, scrise în parteneriat cu prietenii poeți Ion Murgeanu și Gheorghe Istrate, toți trei beneficiari ai unor burse extra-sezoniere USR la Vila scriitorilor Zaharia Stancu, unde amicii mei fuseseră clienți constanți în deceniile precedente (era să scriu: în veacul precedent!), pe când eu însumi am ajuns acolo pentru prima (și deocamdată ultima) oară. Pentru rezon de simetrie (ca să folosesc o exprimare a profesorului meu de mineralogie acad. Virgil Ianovici), ar trebui să vin cu o completare: amicii mei I.M. și Gh.I. se făcuseră remarcați prin volume de poezii sonetiste, pe când subsemnatul se avânta pentru prima dată, imprudent (ca să-l citez pe IM), în marea clasicistă a Sonetului. Ce va fi ieșit din astă întreprindere hazardată veți vedea singuri... La noroc! vorba francezului...
Semnează, resemnat(?), Ion Lazu



Ion Lazu - Rămășițele Mănăstirii Văcărești expuse la Palatul Mogoșoaia, 2













                            Va urma