Scriitorul zilei: : Basil Munteanu, n. 9 nov. 1897 - d. 1 iulie 1972

Brăilean prin naştere, a făcut liceul Nicolae Bălcescu din urbea natală, o Şcoală de ofiţeri de rezervă la Iaşi, 1916-1917, înrolându-se combatant pe front, după care a urmat studii de Litere şi Filosofie la Universitatea din Bucureşti, 1918-1921, licenţiat Magna cum Laude; va fi bibliotecar la Academie, iar în 1922 merge la Şcoala Română de la Fontenay-aux-Roses de lângă Paris, deodată cu D. P. Perpessicius, C. C. Giurescu, Sanda Stolojan. Nu se va mai întoarce în ţară, începând colaborările la reviste franceze, iar din 1926 fiind secretarul particular al Elenei Văcărescu. (În 1939 va reveni pentru a-şi susţine doctoratul.) Secretar al Revistei de literatură comparată, s-a integrat vieţii literare franceze, sprijinit în permanenţă de Elena Văcărescu. La Paris a publicat, în franceză, în 1938, Panorama literaturii române, fără îndoială cea mai cunoscută şi citată lucrare despre literatura română, tradusă în italiană, germană, engleză, portugheză. Lucrare practic necunoscută intelectualităţii din ţară. Neluată în seamă de G. Călinescu în a sa Istorie, dar nici de trioul Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu, în volumul din 1944.(!!!)

Revine în Bucureşti abia în vremea războiului, la catedra de literatură comparată, şi ca membru corespondent al Academiei, la propunerea lui Lucian Blaga, în locul rămas vacant prin dispariţia lui Ch. Drouchet (1879-1940). În plin război, cu Franţa ocupată de germani şi cu România aliată a hitleriştilor, profesorul Basil Munteanu are curajul să vorbească de la catedră despre "permanenţa valorilor franceze", despre "inutilitatea sterilelor exaltări prometeice", împotriva "fanatismului şi dogmatismului", a "delirului care ne stăpâneşte"... În 1946 studiile sale aplicate vor apărea în volumul Permanenţe franceze. De la Descartes la Giraudoux.

În 1946 este numit în delegaţia română pentru Conferinţa de Pace de la Paris, împreună cu Mihail Ralea şi Al. Rosetti. Nu se va mai întoarce în ţară, înspăimântat de regimul totalitar pro-sovietic. N-a avut niciodată afinităţi cu stânga ideologică şi politică. Este şi motivul pentru care nici B. Munteanu şi nici exilul românesc în general nu au fost nicicum susţinuţi de Occident, cu atât mai puţin în Franţa, prinsă postbelic în pusee de ataşament prosovietic... Este poate principala cauză care a menţinut pe intelectualii români ai exilului în dezbinare-necomunicare-controverse... Nu ne mai mirăm că în ţară strădaniile lui Basil Munteanu întru promovarea literaturii române au fost cu metodă ocultate.

Debutase cu poezii în Vieaţa Nouă. În Franţa fiind, preocupat de filosofie, redutabil comparatist, istoric şi critic literar, a promovat marile nume ale literaturii noastre: Alecsandri, Eminescu, Xenopol, O. Densusianu, Iorga, Blaga, Brâncuşi şi a prezentat cultura românească drept o sinteză unică de latinitate, cu influenţe slave, pe fondul autohton tracic, accentuând pe caracterul ei european, nicidecum pe imitaţiile de la începutul secolului XIX; nu pe importanţa şcolii ardelene, ci pe infuzia de valori europene prin intermediul învăţământului în şcolile greceşti.

Nici după 1990 opera lui nu este în totalitate editată, cu atât mai puţin difuzată, cercetată, valorizată, într-o perioadă de neaşezare a valorilor culturale. În mod surprinzător, nici memorialistica intelectualilor din exil nu îl pomeneşte decât accidental. Virgil Ierunca, Monica Lovinescu sunt mai generoşi în consemnările lor jurnaliere.

Opera : Le Probleme du retour a la nature dans les premiers ouvrages de Senancour, Paris, 1924; Panorama de la litterature roumaine contemporaine, Paris, 1938; De la metodă la cunoaşterea literară, Bucureşti, 1941; Literatura românească în perspectivă europeană, Sibiu, 1942; Un vizionar al latinităţii. Latinitatea, Franţa şi sufletul autohton în concepţia lui Ovid Densusianu, Bucureşti, 1945; Permanenţe franceze. De la Descartes la Giraudoux, Bucureşti, 1946; Constantes dialectiques en litterature et en histoire. Problemes, recherches, perspectives, Paris, 1967; Solitude et contradictions de Jean-Jacques Rousseau, Paris, 1975; Corespondenţe, Paris, 1979; Ante saeclum, versuri, ediţie îngrijită de Eugen Lozovan şi Ruxandra D. Shelden, Cleveland - Copenhaga-Paris, 1993; Permanenţe româneşti. Discursuri şi portrete, ediţie îngrijită de Eugen Lozovan şi Ruxandra D. Shelden, Cleveland, 1994. Corespondenţa Basil Munteanu-Vasile Băncilă.

Citeşte mai mult: http://www.romlit.ro/basil_munteanu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Basil_Munteanu

http://www.crispedia.ro/Basil_Munteanu

http://www.atheneum.ca/suflet-romanesc-selec-ii-de-gheorghe-bogdan/despre-basil-munteanu-virgil-ierunca

Poezia zilei, Dan Verona, n. 1 iulie 1946, Bacău

La mormântul lui Mihai Eminescu

Tatăl nostru carele zaci in pământ

Cu toate că locul tău este in cer

Ocroteşte-i pe toţi poeţii din România

De uniforma unui veac de fier

Pâinea noastră cea de toate zilele

N-o lăsa frământată de cai

Si nu ne lăsa la cheremul neantului

In celula civilizaţiei cobai

Si ne iartă nouă greşelile noastre

Precum si noi iertăm atâtea statui

Si nu ne lăsa vânturaţi de oricine

Să fim bieţi îngeri la cheremul oricui

Si nu ne lăsa să trăim la cheremul

Unui prea orb sau prea dulce destin

Ci dă-ne fericirea de-a arde

In poezie până la capăt.

Amin

[1981]

Alţi scriitori:

Titu Maiorescu, m. 1917

Ion Maxim, n. 1925

Costache Olăreanu, n. 1929

Ion Pop, n. 1941

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2001

19 mai. Ieri pe seară mă văd pe Titulescu cu Pan Izverna, discutăm vreo oră politică, religie, poezie. Legionarii nu au fost o sectă, cum îi descriu unii, au fost în interiorul Bisericii ortodoxe. Emil Cioran, plecat la Paris, îl descrie pe Căpitan ca pe un hatman ucrainean. Ne intersectăm cu Roxana Iordache, ieşise de la Mega Image. În negru, cu ochelari negri, suplă, cărînd multe cumpărături. Dă pomană ţigăncuşei care s-a oploşit cu întraga familie lîngă Mega Image. Hrană şi mîngîieri pentru o căţeluşă maidaneză. Se vede cu PI la biserica din cartier. Zic: Şi Nelu Ivan e vecin cu dta. Trece pe celălalt trotuar, zice, cînd mă vede. Zic: A trecut printr-o perioadă cumplită, i-a murit soţia, cu care s-a chinuit în ultimii 20 de ani, nervii… R.I. o să-i lase baltă pe ţărănişti. Textual: De ce să nu fiu eu la Cotroceni şi să fie alţii? Mai bine noi, etc. Asta mă miră şi mă amărăşte. Îmi amintesc cum am insistat să i se dea drumul la Palatul Elisabeta, cu un imens buchet de flori, cînd a venit familia regală. Le-am spus celor de la poartă: Daţi-i imediat drumul, este R.I. de la România liberă! După ce ne despărţim de ziaristă, P.I. îmi spune că a fost o glumă neagră, mai ieri i-a vorbit de pe poziţii pro-ţărăniste. E purtătoarea lor de cuvînt. Vor să se reorganizeze, dar n-au bani să se dezvolte în ţară. De ce n-au făcut-o cînd conduceau? întreb. Cine mai vrea să vină la ei după o guvernare catastrofală? El: O luptă trebuie dusă, oricît de îndepărtată ar fi victoria. L-a citit integral pe Caragiale, i-a plăcut integral, nu avea doar talent, avea o extraordinară putere de pătrundere în om şi probleme, ca un laser. N-o să-l mai vorbească decît de bine. Nu ca M. P. care îl blamează că a plecat la Berlin, parcă el n-a plecat! Dan Ciachir îi spunea mereu că M.P. se laudă că ar fi fiul lui Gh.Dej – maică-sa fiind spălătoreasă. Pe vremuri, cînd a apărut Dicţionarul lui MP la Albatros, l-a întrebat fără teamă: De unde ai dta datele secrete despre scriitori? Deci pe filiera securităţii. Iar acela nu l-a iertat în Istoria sa. Zice că Manolescu a scris împotriva lui: Delatorul. Îl laud din nou pe amic pentru grupajul său de poeme din Contrapunct, aprilie, două pagini şi jumătate, aproape o carte, zic. Scrisă de mult, Cartea Nopţii, nu a apărut. Despre V. Igna, director la Dacia: a făcut drumuri la Cluj, nu i-au publicat cartea, i-au pierdut manuscrisul, l-au minţit, l-au amînat… Îi zic: Acum V.I. îi reabilitează pe martirii închisorilor comuniste. Tot eu: la relectură Ion Barbu nu mi-a spus mare lucru. Se înflăcărează, îmi recită poeme întregi. Despre Vinea şi H. Ivonne Stahl: el şi Andrei P. au ajuns la Petre Pandrea tocmai cînd cei doi plecaseră. Zice P.P.: Păcat că n-aţi fost să-i auziţi povestind cum au scris ei doi Cronică de familie, Petru Dumitriu a semnat cartea, ei neavînd drept de semnătură, iar lor nu le-a dat nici un ban din drepturile de autor…

Va urma

Fotografii din Grecia..