30 ianuarie 2026, ora 7:20, la poalele dealului Mitropoliei - ne întâlnim cu câțiva prieteni, ne urcăm în mașina lui Valentin Ajder, Directorul Editurii Eikon și pornim spre Conacul din Ograda al marelui dirijor IONEL PERLEA, unde avea să aibă loc Aniversarea a 76 ani ai poetei CLAUDIA VOICULESCU. Mașina lui V.A este de fapt un microbuz, cu 3+3+3 locuri și spațiu în spate. pentru bagaje, cărți etc. Ieșim din București pe Șoseaua Olteniței și mergem în mare viteză spre Brăila-Constanța; plasat în spatele șoferului, mă înalț din când în când și văd că mergem cu 130 km/h. Ajungem în timp util la Conacul Ionel Perlea ți în curând începe recitalul: pe versuri de Claudia V., 8 piese de Sabin Păuța (care a suferit o operație și nu a putut ajunge la serbare),apoi compoziții de Eduard Caudella, George Cavadia, George Stephănescu, George Enescu și Ionel Perlea. Au interpretet soprana MIHAELA STANCIU, mezzosoprana CLAUDIA CODREANU, acompaniate la pian de INNA ONCESCU. Prestații eclatante, îndelung aplaudate. La final, autoarea, copleșită de emoții și de lacrimi, ne citește câteva poezii din volumul abia apărut. Buchete de plori mirositoare... Autografe. Subsemnatul și Lidia, dăm autografe bine simțite. Acum ne putem răspândi prin multele camere ale conacului, toate pline de picturi, multe de Cornelia Baba, care l-a imortalizat pe marele dirijor. Multe sculpturi cu marele dirijor, toate în ghips, prin toate camerele. Din biografia marelui dirijor, este de reținut că a trăit în primii 10 ani la conacul din Ograda, apoi tatăl murind, copiii au urmat-o pe mama lor, care s-a întors la familia ei din Germania: Munchen, apoi Leipzig.. La 19 ani, Perlea revine în țară și Nicolae Iorga îl sfătuiește să dea un concert la Ograda, al doilea la Ateneul din București, unde a repurtat un mare succes. Ne revedem bucuroși cu prietenul poet ialomițean ȘERBAN CODRIN, cunoscut mie încă din primul deceniu de prospector-geolog, în zona Cetîțeni-Lăicăi, pe valea Dâmboviței. Facem fotografii împreună, ni se alătură sărbătorita... Plecăm de la Conac, ne oprim la Conacul Bolomey, la 5 km de Slobozia, pe moșia Popești-Cosâmbești,plină de picturi murale, cu patru fațade identice, în stil neoclasic francez, tip ”villa rustica”. În drum spre Slobozia, oprim la Restaurantul SELECT - cum altfel ! pentru o masă copioasî, cu minunata ciorbă de perișoare... Vizităm parterul, etajul ! și mansarda, toate pline de picturi... Plasat în plin Bărăgan, castelul Bolomey lasă o impresie de neșters... Imagini: D:\Desktop\IMG_20260130_121706.jpg D:\Desktop\IMG_20260130_121806.jpg D:\Desktop\IMG_20260130_121904.jpg D:\Desktop\IMG_20260130_122128.jpg D:\Desktop\IMG_20260130_122151.jpg D:\Desktop\IMG_20260130_100924.jpg D:\Desktop\IMG_20260130_103252.jpg D:\Desktop\IMG_20260130_103325.jpg D:\Desktop\IMG_20260130_103655.jpg D:\Desktop\IMG_20260130_103803.jpg D:\Desktop\IMG_20260130_103816.jpg D:\Desktop\IMG_20260130_110147.jpg D:\Desktop\IMG_20260130_110147.jpg D:\Desktop\IMG_20260130_110236.jpg D:\Desktop\IMG_20260130_110244.jpg D:\Desktop\IMG_20260130_112448.jpg D:\Desktop\IMG_20260130_113800.jpg D:\Desktop\IMG_20260130_121706.jpg

Regal Lidia... https://regal-literar.ro/2024/06/03/6339/

"D:\Imagini\telefon\16.01.2024\IMG_20240519_093617.jpg" "D:\Imagini\telefon\16.01.2024\IMG_20240518_141536.jpg" "D:\Imagini\telefon\16.01.2024\IMG_20240519_093344.jpg" "D:\Imagini\telefon\16.01.2024\IMG_20240519_093511.jpg" "D:\Imagini\telefon\16.01.2024\IMG_20240519_093617.jpg"

D:\Imagini\telefon\fOLDER CU POZE din 2023\IMG_20240416_193702.jpg

 https://regal-literar.ro/2026/01/09/pasarea-din-zid-de-ion-lazu/

 

 

 

Florentin Streche	05:31 (acum 5 ore)
către eu

Vă doresc un An bun, cu pace și un zâmbet care să învingă ecourile nefaste ale zilelor care se ambalează în războaie la TV, în SUA, Venezuela sau UE. 

Să aveți ani la fel de limpezi și lucizi!

Eu nu mă pot revanșa, căci nu am putut ajunge la masa aniversară, decât prin următoarele rânduri din volumul care m-a impresionat prin acele pulsiuni umane care au ajuns și azi la mine. Am înțeles dincolo de cuvinte și de fraza aparent încheiată.

Iată!

"Textele diaristice ale lui Ion Lazu, datate precis (2002, 2011) și ancorate într-un spațiu recognoscibil – Pocola, Ardealul, Bucureștiul tinereții –, configurează un jurnal reflexiv, mai curând critic decât confesiv, în care experiența personală -  reconstituita din memoria tinereții geologice - este constant supusă unei evaluări morale și istorice. Avem de-a face cu un jurnal  al conștiinței, în care biografia este doar pretext pentru examinarea lucidă a realului trecut. Ion Lazu practică un tip de diarism lipsit de sentimentalism. Notația este calmă, argumentată, uneori tăioasă, alteori ironică, dar aproape niciodată indulgentă. Autorul refuză mitizarea trecutului, inclusiv a propriei tinereți, preferând o autopsie a epocii: comunismul, mecanismele lui administrative, relațiile interetnice, confuzia identitară, frica instituționalizată.

Observațiile privind confesiunile religioase (greco-catolic, ortodox, sectar) sunt revelatoare pentru spiritul autorului: credința este privită ca fapt cultural și antropologic. Ion Lazu refuză ierarhiile confesionale, sugerând că diferențele sunt mai degrabă de tradiție și context decât de esență spirituală. Această poziționare trădează un umanism lucid, care privilegiază etica în fața ritualului și autenticitatea în fața apartenenței formale. Paginile despre studenție, armată, repartiții, locuințe improvizate, cariere frânte sau deturnate de sistem sunt printre cele mai puternice. Ele nu cad în dramatism, tocmai pentru că sunt relatate cu sobrietate și luciditate. Detalii precum „spărtura în zid” pentru a obține căldură capătă valoare simbolică: un gest mărunt, dar revelator pentru condiția individului într-un regim al improvizației și al constrângerii.

Stilul jurnalului este clar, narativ-argumentativ, cu fraze ample, bine articulate, uneori cu inflexiuni eseistice. Ironia este discretă, iar indignarea este ținută sub control. Se simte o voce matură, care nu mai caută revanșe, ci clarificări de nivel istoric. Autorul nu se menajează pe sine, nu își construiește un portret eroic. Dimpotrivă, jurnalul este traversat de conștiința limitelor personale și a compromisurilor inevitabile. Dincolo de valoarea literară, aceste texte au o valoare documentară și etică. Ele oferă o perspectivă din interior asupra unei generații intelectuale formate într-un climat ostil, obligate la adaptare, dar nu complet anihilate moral. Ion Lazu scrie pentru a fixa sensul, pentru a salva experiența de la deformare sau uitare. Jurnalul său este o formă de rezistență calmă, tardivă poate, dar necesară.

Jurnalul lui Ion Lazu este un jurnal critic al unei conștiințe neîmpăcate, dar limpezi. Nu este o scriere spectaculoasă, ci una solidă, densă, esențială pentru înțelegerea unei epoci și a modului în care individul cultivat a supraviețuit ei fără a-și pierde complet criteriile. Este un text care cere cititorului atenție, răbdare și onestitate, dar care oferă, în schimb, o lecție de luciditate și responsabilitate intelectuală.

"Nu scrii ceva și restul păstrezi pentru mai târziu. Scrisul este o livrare fără rest, totală. Pe cât de personală, altfel. Practic scriitorul propune o variantă a sa cu privire la sensul vieții, necalchiată după cine știe ce modele, după scheme de succes – iar propunerea sa îndeobște nedumerește, nemulțumește, stârnește animozitate. Ce face asta?! Ne dă de gol? Ne arată cu toate defectele…"

Cu aleasă prețuire,

Florentin S.