consemnări, poezii, eseuri

Scriitorul zilei: Zeno Ghiţulescu, n. 3 iulie 1929

Născut la Band, jud. Mureş, a făcut liceul la Făgăraş şi Tg. Mureş, absolvit în 1947, apoi facultatea de medicină clujeană, cu licenţa în 1953, devenind medic radiolog. A debutat cu poezii în 1957 şi a continuat să publice volume de versuri în descendenţa expresionismului blagian şi traduceri din lirica maghiară. S-a încercat de asemenea în dramaturgie şi în roman.

Opera literară: Discul, 1972; Bucuria cuvântului, 1974; Între Pământ şi Cer, 1977; Foc nestins, 1980; Aripa din piatră, 1986; Prima zăpadă, 1990; Periplu, 1993; Veşnicul început, 1996, cu o prefaţă de Al. Cistelecan; Izbăvitoarea povară, 1998; Pod pestre abis, 1999; Poeme (Antologie), 2000; Provocarea labirintului, 2002 ; Povestea vântului, 2004; Clepsidra secretă, Ediţie bilingvă română şi engleză, 2004

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Zeno_Ghi%C8%9Bulescu

http://www.crispedia.ro/Zeno_Ghitulescu

Alţi scriitori:

Al. Bistriţeanu, m. 1976

Poezia zilei, Zeno Ghiţulescu

Între pământ şi cer

Neliniştea şerpuia printre frunze

Îşi desfăcea eşarfele de umbre,

Atârnandu-mi de priviri

Idoli de lut.

Doar o rază de soare mi-a întins

O frânghie să mă caţăr în sus,

Tot mai sus,

Şi n-am observat cum amurgul

Îşi ascuţea stiletul...

Şi eu atârnam între pământ şi cer.

Ioana Dinulescu, n. 3 iulie 1950

Rosa canina

Între mine şi clipă: o flacără,

un rug de care-mi odihnesc tâmpla-nsetată.

Păsări seamănă brazde în zbor,

o ploaie rodnică peste zări

se arată.

Îngenunchez la altarul de iarbă -

tipsie acum, ţărâna mă poartă;

turnuri de răcoare ascund

rosa nimbată.

Ferec pleoapele şi lumea, jumătate

se dezveleşte: un fruct

cu carnea străvezie;

cealaltă jumătate a ei se iscă

sub degetele închipuirii mele,

în câmpie.

Frânghie de fum

Strig; nu-ţi aflu numele

printre cuvinte.

Flacăra pasului tău pluteşte

pe deasupra de ierburi;

nu aflu, deci, urma ta pe nisip,

pe frunza căzută din ram mai devreme.

Prin amara risipă a amurgului în câmpie

colind tărmul, petale de măr

se cern peste zare -

lacrimi pâlpâitoare în trupul

de cretă al zilei...

Acest ţărm unde stăpânea

o oră de cretă - prima mare tristeţe:

dragostea ce mă ţinu legată

de un stâlp ca de fum,

cu o frânghie de fum.

(din Călătorie de recunoaştere, Ed. Scrisul românesc, 1982)

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2001

(...) Dar cu cît interes am citit cele 800 pagini ale Jurnalului unui poet leneş de Victor Felea! Şi se întinde din ‘53 pînă în ‘93, deci pe 40 de ani – jurnalul unui scriitor din generaţia lui Baconski. Frumoasă evoluţie a conştiinţei artistice, renunţînd treptat la parti-priuri, la ranchiune, recitind, reevaluînd. Ţinea cronică săptămînală, deci era la curent cu mişcarea literară de la noi, dar şi cu cea din străinătate, avînd acces la franceză şi engleză. Multe lucruri pe care numai din revistele străine le puteai afla, inclusiv cele politice – şi astfel avem în Jurnalul său cronica evenimentelor care au marcat cele patru decenii în cauză. Comentate toate premiile Nobel, toate disidenţele din lagărul socialist, dispariţiile marilor oameni de spirit ai sfîrşitului de veac 20. Frumoase, limpezi şi adînci portrete de literaţi. Redactor ajdunct la Steaua, unde l-a secondat pe AEB, trece sub Aurel Rău şi apoi de la Steaua la Tribuna, adjunctul lui DRP. Mereu în drum spre Bucureşti, fiind în Consiliul U.Scr., deci martor al luptelor pentru premiile literare, în special cele dintre barbişti şi cei de la Rom. Literară: Preda, Manolescu. Felea, admirator fervent al lui AEB, pe care îl vede la nivel universal, apoi la reciclări cu Aug. Buzura.

Lupta între D.R.P. şi grupul Zaciu, acesta prezentat ca o personalitate de primă mărime, susţinut de Buzura. Curios, deşi în trena lui DR, nu-i prea citea opurile, nici pe Buzura – deci obiceiul e mai general. Primea cărţi de la poeţi care aşteptau să scrie o cronică, proceda asemeni cu propriile volume de poezii, trimițîndu-le la criticii revistelor şi era mîhnit că nu obţinea un succes net, necum fulminant. Dar a luat cîteva bune premii, onorante. Asculta muzică simfonică, deci fire artistă; era prieten cu Mugur, cu Kalustian, cu Margareta Sterian și Miliţa Petraşcu, cu alţi pictori, unii din Cluj. Foarte bine descrişi părinţii, fratele Picu, fostele gazde cu nume ungureşti, pe care continuă să le viziteze, note de mare căldură umană. Îi plăcea să treacă printre oameni, să-i observe, să se retragă apoi şi să se gîndească la cele văzute. Să scrie despre aceste gînduri şi simţiri nutrite în singurătate. Moartea în accident a fratelui iubit, moartea unor prieteni poeţi, moartea părinţilor – şi aşteptarea morţii. Soţia Lidia, depresivă, luptîndu-se vitejeşte să se ţină deasupra. Fiica lor Cristina care se ridică, se încearcă în literatură, îi naşte un nepoţel Mihai. Felea cumpără tablouri, adună cărţi chiar dacă nu le va putea citi. Se plasează corect faţă de evenimentele din decembrie ‘89, vede familii şi prietenii dezbinate pe motiv de opţiuni politice, dar nu are mobilitatea să se arunce în arena publicisticii, deşi ar vrea-o cu dinadins. Poate şi de teamă că vreun nătărău, cum s-au înghesuit atîţia în presa postdecembristă s-ar fi găsit să-i reproşeze accentele pro-comuniste dinspre debut, cum a păţit-o şi Grigurcu, pentru cîteva versuri... Rînd pe rînd, o deziluzie face loc alteia, mai dură. Îşi pune nădejdea în Pleşu, în Liiceanu, notează ultima carte cumpărată. A doua zi nu mai notează nimic. L-a distras viaţa, cu grijile ei. Ce a fost VF? Un scriitor, un poet, un critic – un selfmademan – cum altfel? S-a edificat ca om de litere citindu-i pe cei buni dintotdeauna, şi-a format gustul şi o scară de valori. Nostim e şi faptul că i se părea că aceste note de jurnal sunt un capriciu, la intervale renunţa să mai noteze, apoi se lăsa ispitit din nou – şi iată cea mai importantă operă a vieţii sale! E drept, scriind jurnal, te întrerupi destul de des, dar şi cînd lucrezi la un roman, de pildă, survin goluri, ruperi de ritm. Cu deosebirea că asta nu o observă cititorul.

(Din Gândirea înceată, în manuscris)

Va urma

Fotografii din Grecia... Peloponez, Methoni, Fortăreața medievală...