Scriitorul zilei, Liviu Damian, n. 13 martie 1935 - d. 20 iulie 1986
        

Născut la Corlăteni-Bălţi, a urmat Filologia la Chişinău, cu  licenţa 1960 şi a fost redactor la revista Nistru, apoi secretar al Uniunii scriitorilor moldoveni. Poet, eseist, traducător din literatura rusă şi engleză, este considerat unul dintre înnoitorii poeziei basarabene şi un asiduu sprijinitor al tinerilor poeţi.  Face parte din generaţia lui Nichita Stănescu, Ion Alexandru, Ana Blandiana. Poeziile sale au fost traduse în diferite limbi ale sovietelor şi nu numai. A apărut în antologii de poezie basarabeană. În 1995 o încăpere de la Casa de cultură îi poartă numele; în 2000 s-a dezvelit o placă memorială la casa părintească.  Un liceu teoretic din Râşcani îi poartă numele.

              

Opera literară: Darul fecioarei, debut editorial (1963); Ursitoarele (1965); Sunt verb (1968); De-a baba iarba (1972); Partea noastră de zbor (1974); Mândrie şi răbdare (1977); Altoi pe o tulpină vorbitoare (1978); Salcâmul din prag (1979); Inima şi tunetul (1981); Coroana de umbră (1982); Cavaleria de Lăpuşna (1985); Scrieri, vol. 1, vol. 2 (1985)

La ed. Cartier, într-o colecţie de poezie, numărul 30 este rezervat lui Liviu Damian, poeme prefaţate de Mihai Cimpoi. Editura Biodova, în colecţia Ideal a rezervat nr. 40 aceluiaşi Liviu Damian.

Citeşte mai mult:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Liviu_Damian

http://www.andreilupan.com/loaditem.do?id=10000607

                                     

Poezia zilei, Liviu Damian

Apa Cristalină

Mama nu plîngea între noi
îşi lua caldarea şi se ducea la fîntînă.
Aplecată peste vîrtej
în lumina puţină a seriiţ
scotea supusă
din gura izvoarelor
căldarea cu apă
şi lacrima ei.

Era ger
apa îngheţa pe corlate
pe şalul mamei
şi vîntul dădea buzna.
Mama îi spunea ceva fîntînii.
Fîntîna îi răspundea.
Două izvoare erau
presărate cu omăt.
Dădeau tot ce aveau
şi cine se întreba
ce-i în sufletul lor?

În viscol şi ger
ori vara sub stele
cînd îi era greu
cînd n-avea cine s-o asculte
mama nu se ducea în vecini
nu umbla pe la neamuri.
Mama mea tînară
îmbodolită ca o batrînă
se ducea la fîntînă.

Alţi scriitori:

N. Carandino, n. 1905

Ştefan Popescu, n. 1912

Iuliu Raţiu, n. 1930

Adrian Păunescu, n. 1943

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2001

... Azi mă văd cu Maria U. la Izvor, o conduc pe Schitu Măgureanu pînă în Ştirbei, vorbind de-ale noastre; apoi, pe la Mocasinul mă văd cu Matei al lui Mircea C., mă aşteaptă să termin discuţia cu o doamnă şi vorbim despre copilul Ralucăi, face doi ani! Şi despre reuşita lui Andrei: Îi spun că nepotul seamănă cu Rodica, el: parcurge etape, o să semene pe rînd cu toţi din neam. Mă gîndeam că el seamănă foarte mult cu Mircea, cînd a plecat m-am întors să-l privesc mergînd: leit Mircea! Apoi la Delta Dunării întîlnire cu Puia Svoboda, venită din Germania cu fiul ei; îmi spune că are pe perete o strachină de Horezu cu chipul meu, pictată de meşterul olar Ion Buclescu. În căutare de obiecte medievale, apartamentul lor din Germania e în acest stil.

Obiecte ce se rătăcesc prin casa asta. Ele reapar, dar ce nervi cînd nu le găsesti, la repezeală! Este exact motivul pentru care nu le vezi,  sau nu le cauţi unde trebuie.

Ion Lazu: Poezia Ce i-ar fi Bărbosului…

Ce-I e bărbosului din prea înaltu-I jilţ

Să se clintească un pic

Şi să arunce o privire

Oblic coborîtoare

Mai ageră ca orice laser

Asupra nodului de carne tentaculară,

Cu capete  picioare şi mîini

Cum stăm îmbrăţişaţi

Dincolo mult de miezul nopţii

Mai treji şi mai fericiţi

Şi mai lacomi de tandreţe

Decît cu un sfert de veac în urmă

Într-o cameră de serviciu, la Peretu -

Să se minuneze El, Creatorul

Cum această femeie vrea să-şi

strămute lăuntrul în lăuntrul meu

şi toată fiinţa ei în mine, pe muteşte

în timp ce eu însumi, neizbutind

aceeaşi mişcare, în celălalt sens,

încerc o ultimă îmbrăţişare

în întregime – atotcuprinzătoare 

ce I-ar fi Bărbosului să ne privească

şi să se mire o secundă

de aşa minunăţie –

doar clintindu-şi o miime

de milimetru căutătura spre patul nostru –

ci Demiurgul tocmai scrutează

cum se prăsesc viermii cei neadormiţi

în mîţa moartă

la popa sub poartă.

Va urma 



Fotografii din  Grecia ... un duo xenos, aplaudat de greci...