Scriitorul zilei: Dorin Tudoran, n. 30 iunie 1945 

    

    
  
  

      

Timişorean prin naştere, face liceul Mihai Viteazul din Bucureşti, absolvit în 1963, apoi Filologia bucureşteană, cu licenţă în 1968. Redactor la Publicaţii pentru străinătate, apoi la Flacăra (1973-74), de unde se transferă la Luceafărul, unde lucrează până în 1980. Burse de studii în Franţa şi RFG.  Între 1977-1981 face parte din Consiliul de conducere al Uniunii Scriitorilor. În aprilie 1984 face cerere de emigrare împreună cu familia; în august acelaşi an, depune un Memoriu către Ceauşescu, evidenţiind "prăpastia de netrecut" dintre convingerile sale şi realităţile din ţară. În aprilie 1985 intră în greva foamei. Anchetat, împreună cu fiica de 8 ani. Pe data de 24 iulie 1985 părăseşte România, stabilindu-se în Statele Unite. Între 1987 şi 1992 editează revista Agora, pe care o expediază prin poştă unor scriitori din ţară şi din diaspora. După 1990 este reprezentant USA la Bucureşti, apoi la Chişinău. Scriitor disident intens mediatizat după Decembrie 89. Şi-a publicat dosarul de securitate, dând în vileag un număr de informatori şi colaboratori sub acoperire ai Securităţii.

A făcut bună impresie la debutul ca poet, a perseverat cu volume parcimonioase, răsplătite cu premii, dar a scris şi cronică literară de întâmpinare, publicistică, interviuri cu poeţi, inclusiv cu unii uitaţi (Eugeniu Ştefănescu-Est: "Am vrut să fiu poet şi om cumsecade"), care se distanţau de "linie", de bună amintire, editînd câteva volume. După revenirea în ţară, a avut numeroase intervenţii în presă, a susţinut emisiuni la Radio şi TV, a acordat interviuri, în schimb a declarat că şi-a şters din computer ultimul volum de poezii, considerat redundant. Are un incitant blog de scriitor, prob, tăios, fără concesii.

În Dicţionarul său dar şi în Istoria sa Marian Popa îl consideră un om crispat, scrâşnit, însă un poet inteligent, lucrând cu intelectul, scriind în vers alb, desfăşurat; un poet "făcut" şi care, pe motive ideologice, a intrat în conflict direct cu lăudătorii ceauşismului naţionalist.  Lectura textelor îl contrazice, totuşi. Fiind vorba despre nişte cântece cu gura închisă, bine strunite stilistic. Dl Manolescu, care a militat în aceeaşi tabără cu poetul disident şi a menţinut legăturile prieteneşti, când atâtea relaţii s-au pulverizat post-decembrist, îi acordă 2 coloane în Istoria sa critică, totuşi reţinut în aprecierile cu privire la opera poetică. (Şi expediindu-l pe romancierul Radu Tudoran la "Autori de dicţionar...")

Opera literară: Mic tratat de glorie, 1973; Cântec de trecut Akheronul, 1975; Martori oculari (publicistică; în colab. cu Eugen Seceleanu), 1976; O zi în natură,1977;Uneori, plutirea,  1977; Respiraţie artificială,  1978; Pasaj de pietoni, 1978; Biografia debuturilor (interviuri), 1978; Semne particulare (antologie), 1979; Nostalgii intacte (interviuri), 1982; Adaptarea la realitate (publicistica), 1982; De bună voie. Autobiografia mea, Ed. Nord, Aarhus, 1986; Optional Future. Poems (trad. în limba engleză de Marcel Corniş-Pop), Europa Media, Inc., Daphne, Alabama, 1988; Frost or Fear? On the Condition of the Romanian Intellectual (trad. în limba eng. de Vladimir Tismăneanu); Europa Media, Inc., Daphne, Alabama, 1988; Ultimul turnir (antologie întocmită de Mircea Mihăieş),  1992; Onoarea de a înţelege. Interviuri, 1998; Kakistocraţia,  1998 (eseuri; cu o prefaţă de Nicolae Manolescu; postfaţa de Dorin Tudoran); ( titlul volumului s-ar traduce din limba greacă prin Puterea proştilor); Viitorul facultativ. Poezii alese. / Optional Future. Selected Poems (ed. bilingva; traducere în limba engleză de Marcel Corniş-Pop: cu o prefaţă de Ion Bogdan Lefter), 1999; Tânărul Ulise. Antologie (cu o prefaţă de Mircea Mihăieş),  2000; Absurdistan: O tragedie cu ieşire la mare, 2006; Eu, fiul lor. Dosar de securitate, 2010; Pisicuţ (Somnografii), 2011.

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dorin_Tudoran 

Alţi scriitori:

B. Iordan, m. 1962

Poezia zilei , Dorin Tudoran 

Cântec

Şi tu care dreaptă stai

Împotriva legii din urmă

Ascultă-mă şi ascultă-mă

Cântecul meu se curmă.

Ziua mai pâlpâie doar

Cât un foc sub pietre ascuns

Trezeşte-te şi trezeşte-te

Fiară cu gâtul străpunc.

Trece un cal cu potcoave de frunze

Peste poteca uscată

Ridică-te şi ridică-te

Călăreţ cu inima spartă.

Citeşte cadranul vânăt

Ce ţi se roteşte sub sân

Încalecă şi încalecă

Animalul cu nervii de fân.

Cineva umblă să te atingă

Cu o rază subţire

Îndepărtează-te şi îndepărtează-te

În sfântă nemărginire...

Tâmpla

Ca şi cum tâmpla ţi-ar fi timpan

pe ea tot ce cade sună,

chiar ochiul acesta de pasăre

ceva pare să spună.

Ca şi cum tâmpla ţi-ar fi

ca meningele unui înger, subţire,

de câte ori o sărut

sângele sare din ea în neştire.

Ca şi cum tâmpla ce ţi s-a dat

nu e decât o perdea de apă,

de câte ori m-apropii

ea bate ca o pleoapă.

De parcă tâmpla ta ar fi

o aripă de privighetoare,

de câte ori îţi cânt,

tâmpla te doare.

(Din volumul O zi în natură, ed. Cartea românească, 1977)

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2001

18 mai. Azi dimineaţă ascult la Iarba verde de acasă un briant interviu cu D. S. Vorbeşte repede, are ideile la îndemînă, pregătite, nu le caută pe undeva, în adîncul conştiinţei sale. Pare un corifeu ce revine cu obstinaţie în lumea mirifică a satului, şi asta pentru că îi iubeşte pe ţărani, aceşti oameni destoinici, acum împuţinaţi drastic, dispărînd unul cîte unul, sunt principala lui preocupare, le vrea tot binele de pe lume, căci sunt minunaţi, îl merită din plin! Iscusit slalom printre minciuni, adevăruri parţiale, deturnări etc. N-au dus-o pe roze nici sub burghezo-moşierime, nici sub comunişti, acum şi mai rău. D.S. are o fundaţie, vezi-bine, acordă 20 burse pentru copiii dotaţi, căci acum e mai rău ca înainte de ‘40, ţăranii nu-şi mai pot trimite copiii la şcoală. A apelat la potentaţii ce provin de la ţară Erbaşu (bogat de te sperie!) şi nimeni nu a dat bani pentru acele burse adresate copiilor de ţărani. A dat în schimb Philip Morris, ca să vezi! De ce a scris romanul acela? Ca să se ia la întrecere cu Petru Dumitriu care în Cronică de falilie are pagini magistrale despre ţărani.

S-a revăzut cu el după Revoluţie, s-au plimbat prin Bucureşti, acum P.D. era realmente o epavă. Şi-mi cade fisa cine l-a chemat pe P.D. să-l susţină în campania electorală pe Iliescu al nostru! Plătit foarte bine pentru asta. Omul care a fugit cu banii Uniunii. În exil nu a mai dat nici o carte importantă, am citit vreo două din ele. Iar D. S., care moare de dragul ţăranului român, azi “muribund” – a scris o nuvelă despre cum moare un ţăran, urît şi huiduit de consăteni (se va fi inspirat din cazul  ţărăncii de la Nucşoara?); face colocvii de vară despre sănătatea ţăranilor, dotează spitalul din Slătioara cu aparatură de vîrf; nişte ticăloşi au spart, au fost prinşi, au fost făcuţi scăpaţi… dar D.S. nu spune de unde îi vin banii – nu cumva de la falimentarea Băncii Internaţionale a Religiilor – să nu uit ce sediu impunător avea această bancă în Vîlcea! Aceeaşi bancă i-a scos pe sume imense cărţile lui de pomină…Vrea să facă în România o reuniune (pe banii cui?) a tuturor scriitorilor din lume care au ascendenţă ţărănească. Îi bagă în ciorba asta pe Rasputin, cu Matiora lui, pe G. G. Marquez, pe Eug. Barbu, neuitînd să-l facă scriitor de talie europeană. Or, E.B. s-a născut la oraş, vezi bine! Să ne uităm la SUA, Germania, mai ales la Franţa, care anul trecut şi-a sărbătorit ziua naţională sub sloganul “Franţa rurală eternă”! Feţe de mese în cele două culori naţionale de la un capăt la altul al Franţei. Acolo statul îi subvenţionează pe ţărani. De ce nu-i spune toate astea direct lui Iliescu, stăpînul lui? De ce populismul ăsta greţos, la Radio 1? Demagogie, spălare de bani, trai de belferi pe spinarea electoratului, a bieţilor “nişte ţărani”, care nu l-au primit la masa festivă din Vaideeni, 1980. Deci o dată în plus Pan Izverna se iluzionează cu privire la o posibilă, oricît de îndepărtată, răsturnare a situaţiei, noi ăştia mergem cu UDMR spre un nou partid unic, iar liberalii, ţărăniştii, UFD-ul vor rămîne în continuare figuranţi în jocul aşa-zisei democraţii din România. Structurile securiste s-au regrupat, s-au reorganizat la scară naţională şi nu numai, lucrează iscusit şi tenace, profesionist şi vor fi mîine o mafie la lumina zilei, de neînlăturat.

Va urma

Fotografii de la revenirea din Grecia...