luni, 28 februarie 2022

 28 febriarie: Ştefan Ciobanu, n. 11 nov. 1883 - d. 28 febr. 1950

     

Dintr-o familie de ţărani din Talmaz, comună de pe malul Nistrului, a făcut şcoala primară în satul natal, şcoala normală de la Bairamcea, apoi la Chişinău, în paralel cu liceul pe care l-a urmat în particular, din lipsă de mijloace materiale. Doi ani ca suplinitor la liceul din Chişinău, adunând bani pentru a-şi continua studiile. A urmat Universitatea din Kiev, 1907-1911 şi apoi doi ani de studii academice în pedagogie. Între 1912-1914 a fost profesor de liceu la Jitomir-Ucraina, căsătorindu-se cu fiica unor nemţi, fam. Schmidt. Doi copii: Alla şi Valeriu, viitorul poet şi istoric literar, mîna dreaptă a lui Călinescu. Revoluţia bolşevică îl prinde profesor la Bolgrad. Implicat în mişcarea de promovare a intereselor naţionale ale românilor din Basarabia ocupată de ţarism, ca iniţiator al societăţii culturale Deşteptarea şi prieten cu Alexei Mateevici, contribuie activ la proclamarea Republicii Democrate Moldovenească, 15 decembrie 1917 şi la Unirea cu România, în 27 martie 1918, fiind ales în Sfatul Ţării, primul parlament democratic al Basarabiei, Ş.C. devenind membru al Comitetului Director al Sfatului Ţării şi Şeful resortului învăţământ.

Director general al învăţământului între 1918 şi 1921. Din 1918 devine Directorul Liceului Alecu Russo din Chişinău, se ocupă personal de manualele şcolare şi alcătuieşte un prim Abecedar în Basarabia. Între 1926 şi 1938 este profesor la Facultatea de teologie din Chişinău, iar din 1938, mutat la Bucureşti este profesor la catedra de istoria literaturii române vechi, până în 1949, când se pensionează din motive de sănătate. Academician încă din 1918, la recomandarea lui Ion Bianu, care îl încurajase să cerceteze documentele din arhive ruseşti, ucrainiene şi poloneze privind literatura şi cultura românească din teritoriul basarabean-bucovinean. Toate lucrările lui Ştefan Ciobanu sunt în acest domeniu.

A fost între 1944 şi 1948 vicepreşedintele Academiei Române. Ca membru al guvernului Tătărescu, ministru al Cultelor şi Artelor, a participat la cele două şedinţe din Consiliul Coroanei, care au dezbătut Ultimatumul URSS din 26 iunie 1940. Dintre cei 26 de membri ai Consiliului Coroanei, toţi făcând mare caz de patriotism, numai şase au votat împotriva Cedării Basarabiei şi Bucovinei. Regele Carol al II-lea, obosit, descurajat dar şi scârbit, notează în jurnalul său, referindu-se la cei şase: "Numele lor merită să fie scrise cu litere de aur în cartea demnităţii româneşti.". Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ştefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu.

Câteva titluri: La continuite roumaine dans La Bessarabie, annexee en 1812 par la Russie, 1920; Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă, 1923; Biserici vechi din Basarabia. Din bibliotecile rusești.  1924; Chișinăul (monografie), 1925; Dimitrie Cantemir în Rusia,  1925; Basarabia. Monografie sub îngrijirea lui Ștefan Ciobanu, 1926; Cetatea Tighina, 1928; Unirea Basarabiei. Studiu și documente cu privire la mișcarea națională din Basarabia la anii 1917-1918, 1929; Din istoria mișcării naționale în Basarabia, 1933; Istoria Literaturii Române Vechi, 1947; ed. II 1989

 

Citeşte mai mult:   http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Ciobanu

 

***

Am fixat o placă memorială la locuinţa din cartierul Tei, unde au locuit Ştefan Ciobanu şi fiul său poetul Valeriu Ciobanu. Am mai spus: Bunicul meu dinspre mamă, Timotei Sp. Ciobanu, din comuna Cioburciu, pe malul Nistrului, era văr cu Ştefan Ciobanu, care a copilarit în satul vecin, la 6 km în amonte. Prin anii 70, dna Alla Mancaş, fiica lui Ştefan Ciobanu m-a rugat să mă ocup de editarea unei antologii din lirica fratelui mai mic, Valeriu Ciobanu (n. 1917), pe care nu l-am cunoscut. În schimb Mihail Ciobanu, fratele mai mic al mamei, fusese coleg de liceu cu Valeriu, la Alecu Russo, din Chişinău, unde strălucitul său tată era director.. Un prim volum din poezia lui Valeriu Ciobanu scosese, tot postum, fostul său coleg de Institut, Dinu Pillat: Fiul Lunii. Antologia editată de mine se numeşte: Haina de brumă, Ed. Minerva, 1984. (Vezi şi postarea Valeriu Ciobanu, de la această rubrică.)

 

 

Alţi scriitori:

Gh. Şincai, n. 1754 – d. 2 nov. 1816

August Treboniu Laurian, n.17 iulie 1810 -d.25 februarie

 

 

29 febriarie: Albert Kovacs,  n. 29 februarie 1925


  

 

Născut la Tg. Mureş, profesor doctor la catedra de filologie rusă, este cunoscutul traducător din limbile maghiară şi rusă, dar şi autorul unor exegeze despre marele scriitor F.M. Dostoievski, pasiunea sa de o viaţă:  Poetica lui Dostoievski, 1987, reeditare în 2008. Un alt titlu, din acelaşi domeniu de interes: Dostoievski. Quo vadis homo?. Studii despre  Literatura rusă din secolul XIX. Pregăteşte o ediţie completă a operei lui F.M. Dostoievski.

Un domn foarte înalt, cu frumoase bărbăteşti trăsături, cu barbişon şi o imensă pălărie neagră. Un  vieho verde, cum ar spune spaniolul, asta ne aminteşte că are figură de hidalgo, din alte vremuri. Distins, protocolar, l-ai vedea înfăşurat într-o mantie neagră. Îl întâlnesc la  manifestări culturale legate de literatura rusă. Dar şi la spectacole, ultima oară la  Calul din Torino, un maraton filmic, de 3,5 ore, despre care am relatat pe acest blog...

 

Alți scriitori:

Marin Sorescu, n. 29 II 1936   



Preumblare prin Bucureștiul istoric, 5











 












miercuri, 23 februarie 2022

 23 febriarie: Eta Boeriu, n. 23 februarie 1923 - d. 13 noiembrie 1984

    


 




 

Acuma sau pe urmă

 

Va fi mai greu sau mai ușor pe urmă, 

cînd reci vom îngheța în chihlimbare

cuprinși de umbră, să ne dăm de urmă

decît acum cît încă ne mai doare

surîsul înghețat pe buze, gerul, 

zăpada celuilalt strivită-n mînă

sau cît la sîn ne-atîrnă giuvaierul

acestei inimi caldă ca o lînă, 

acum cît suntem doi și unul

mereu, și istovim aceeași ceară

de bucurii sau prelungim ajunul

iubirii ca să-i prindem gustul iară, 

acum, cînd încolțiți de zile încă

în noi ne adunăm ca într-o urnă

și ne-ncălzim în spuza noastră-adîncă

și ne iubim: acuma sau pe urmă?

 

Risipă de iubire

 

Nu răsucește nimeni amintirea

doar eu ca un cuțit în carne vie

și curge sînge cald. E doar iubirea

din care-am smuls fîșie de fîșie

ca rănile să ți le leg, cînd nedurută

și fără griji mă ofilea deodată

durerea ta - și-n noi cum se sărută

simțeam atunci și-ncet cum se dilată

aceeași spaimă, singura nespusă

aceeași și mereu neadormită, 

a treia noastră soră nesupusă, 

și totuși eu, o, eu nesăbuită, 

mă sfîșiam în zilnică risipă

de dragoste și nu puneam de-o parte, 

o, nu puneam din cîte-am smuls în pripă, 

o singură fîșie pentru moarte.

 

 *** 

Sora poetului Nicu Caranica (vezi prezentarea de pe acest blog / deci mai puţin mă voi referi la familia clujeană de intelectuali cu ascendenţă macedoneană, care a dat academicieni precum Th. Capidan, pictori, alţi artişti). A urmat liceul la Cluj şi Sibiu, cu bacalaureat în 1941, apoi Filologia 1941-1954, luând parte la şedinţele Cercului literar, care în refugiul său sibian reunea cele mai importante tinere talente ale Transilvaniei, din care tocmai ne fusese smulsă partea sa nordică, prin odiosul Diktat de la Viena.

Poetă sensibilă, purtând  cu discreţie frumuseţea sa enigmatică, botticeliană, a debutat abia în 1971: Ce vânăt crâng, după care, la răstimpuri, a dat încă trei volume de poezie. Dezordine de umbre, 1973; Risipă de iubire,1976; Miere de întuneric, 1980, reunite într-o antologie postumă, la doar un an de la prea repedea stingere a poetei: La capătul meu de înserare, 1985. O a doua antologie a apărut în 1999.

S-a făcut remarcată mai cu seamă ca traducătoare de mare forţă a marilor italieni, de la clasici la moderni şi contemporani: Divina Comedie a lui Dante Aligheri, a doua traducere, după tîlmăcirea efectuată de George Coşbuc; Leopardi, Petrarca (Canţonierul), Boccacio (Decameronul), Michelangelo (Rime), dar şi Verga, Pavese, Moravia, Castiglione, Vittorini. O antologie de teatru italian, o antologie a poeziei italiene, de la clasici la contemporani, o antologie a poeziei siciliene. Răsplătită nu doar cu premii ale Uniunii Srciitorilor, dar şi cu distincţii florentine, siciliene, toate de înalt prestigiu.


Citeşte mai mult:
  http://miscarea.net/geek/article.php?story=20090220035110825

 

 

Alţi scriitori:

Mihail Săulescu,  n. 23 februarie 1888 - d. 30 septembrie 1916

Tudor Măinescu, n. 1892 – d. 15 martie 1977

Romulus Vulcănescu, n. 1912  



Ion Lazu - Prin centrul istoric, 3. 

Retrospectiva pictorului Ervant Nicogosian. O viață în căutarea 

luminii. E.N. și prietenii: Paul Gherasim, Horia Bernea, Horia 

Paștina, Marian Dobre, Cristian Dițoiu, Marin Gherasim, Bogdan 

Mihai Radu

(Am vizitat expoziția în ziua închiderii, prin bunăvoința 

organizatorilor...)