luni, 29 aprilie 2024

 29 aprilie: Gh. Tomozei,  n. 29 aprilie 1936 - d. 31 martie 1997

    

 

S-a născut la Bucureşti, dar familia era din Muscel, aşa că a făcut şcoala primară şi liceul la Târgovişte. La Şcoala  de Literatură este coleg cu Nicolae Labiş, pe care îl va evoca şi despre care va scrie câteva cărţi, încercând să descifreze misterul morţii poetului de la Mălini. Va fi preocupat şi de copilăria lui Eminescu, dar şi de viaţa lui Mihai Viteazul, de exemplu.

A fost redactor la Gazeta literară, la Luceafărul şi la alte reviste, printre care Argeş, în noua ei formulă din 1965, în echipă cu Florin Mugur, Cezar Ivănescu, Mihail Diaconescu. A debutat în 1953 cu poezii, a colaborat fără întrerupere la multe reviste literare şi a publicat un număr impresionant de cărţi de poezie, de eseuri, de literatură pentru copii şi de memorialistică, plus câteva antologii din propria lirică, o antologie a sonetului şi traduceri din poezia universală. O listă a cărţilor sale este prea lungă şi riscă să fie incompletă.

 

Opera, selectiv: Pasărea albastră (1957); Steaua polară (1960); Lacul codrilor, albastru (1961); Vârsta alintului (1963); Fântâna culorilor (1964); Noaptea de echinox (1964); Poezii (1966); Patruzeci şi şase de poezii de dragoste (1967); Altair (1967); Cântece de toamnă mică (1967); Dacă treci râul Selenei (Copilăria lui Eminescu),1967; Filigran, proze jurnalistice (1968); Suav anapoda (1969); Dincolo de crizanteme (1969); Poezii de dragoste (1970); Toamnă cu iepuri (1970); Târgovişte. monografie lirică (1971); Miradoniz (Copilăria si adolescenţa lui Eminescu) (1970); Misterul clepsidrei (1971); Atlantis (1971); Moartea unui poet (1972); Tanit (1972); Efigii (1972); Maşinării romantice (1973); Muzeul ploii, proze şi poeme în proză (1973); La lumina zăpezii (1974); Negru Vodă (1974); Carul cu mere (1974); Războiul de treizeci de ani între dulăi si motani (1974); Gloria ierbii (1975); Cronica lui Stavrinos (1975); Istoria unei amfore; Ţara lui Făt-Frumos (1976); Poema Patriei (1977); O oră de iubire (1978); Peregrin valah; Ierbar de nervi (1978); Amintiri despre mine (1980); Focul hrănit cu mere (1981); Manuscrisele de la Marea Neagră; Ninive (1982); Prea târziu, prea devreme. Poeme fără final (1984); Carte de motanică, 1984; Urmele poetului Labiş. Biografie (1985); Plantaţia de fluturi. Însemnări (1988); Miradoniz. Copilăria şi adolescenţa lui Eminescu (1989); Un poet din Tibet, poeme (1995).

***

Poet perseverent, stimabil, care şi-a luat în serios înzestrarea şi a pus în funcţiune "maşinării romantice" şi alte "cântece de toamnă mică", niciodată eclatant, totdeauna just, respectându-şi blazonul. În ce mă priveşte, este unul dintre primii poeţi români tineri pe care i-am citit prin reviste, inclusiv în cele pentru copii şi tineret, alături de Constanţa Buzea, Florenţa Albu, Mioara Cremene. Îl ştiusem prieten cu Labiş. Mai târziu îl aflam în mare prietenie cu Nichita Stănescu, cel care îl apela cu Prinţul Tom. L-am reperat apoi în lumea literară şi întîlnindu-l pe stradă, îl salutam, dar nu am discutat absolut niciodată. Mereu sobru, preocupat de ale sale relaţii privilegiate, fără un singur zâmbet. Trecând pe la revista Argeş, abia înfiinţată la Piteşti, care îmi era în drum spre Slatina, nu l-am interceptat, am vorbit doar cu Cezar Ivănescu, pe atunci locuind cu Maria Ivănescu la mansarda imobilului. Dar nu mi s-a publicat nimic în revistă, atunci, ci abia după Decembrie.

***

Am pus o placă memorială pentru  Gh. Tomozei, la intrarea unui bloc de 4 etaje T64, sc. 1, de pe aleea Deleni 6, fostă Sf. Vasile Tei, SectorII.

 

 

Poezia zilei: Gh. Tomozei

Focul hrănit cu mere

Limba ce-o stiu de la bunica, limba
apropiată de tăcere, simplă
ori dimpotrivă irosind lumine
și murmur de havuze bizantine
ca-n gura unui clopot atârnând
își leagănă pe lume lemnul sfânt
și-și arde lumânările severe
în jaruri vechi, ce s-au hrănit cu mere.
Din alte graiuri, vorbe venetice din carnea ta de lut vor să se-nspice

și tu le lasi in grauri, milostiva,

reci bolovani, bomboane de colivă in albul cărora se incâlciază culorile rodite de amiază
Ades te-au ars. 
Petalele fragile au fost în parte rupte, de cămile, te-au dat in seama cainilor. 
Zăvozii te-au sângerat. 
Te-au junghiat irozii cu plinul sabiei, lucrând cu-ncetul să-ți ia din schitul inimii, profetul, dar ai rămas ca jupuita piele a unei stele, ca un os din trunchiul zimbrilor scos


Alţi scriitori:

A. de Herz, n. 1887

Barbu Șt. Delavrancea, m. 1918

Virgil Cândea, n. 1927

Bogdan Ulmu, n. 1951

Radu Gyr, n. 2 martie 1905 - d. 28 aprilie 1975 



Ion Lazu - Imaginile primăverii de ieri


 







 

 











duminică, 28 aprilie 2024

 28 aprilie: Ov. S. Crohmălniceanu, n.16 aug. 1921 - d. 28 aprilie 2000 

 

 

Născut la Galaţi dintr-o familie de evrei, a făcut liceul în portul dunărean şi s-a înscris la Institutul Politehnic  din localitate, dar a întrerupt studiile în 1940, reluate în 1944 şi încheiate la Politehnica din Bucureşti, cu licenţa în construcţii, 1947. Trece însă ca redactor la Contemporanul, 1947-1951, apoi la Viaţa românească şi la Gazeta literară, unde va deveni redactor şef-adjunct. Din 1966, profesor la Filologia bucureşteană. Inteligent şi autoritar, mereu pe caii cei mari ai lumii literare, în punctele de decizie, în consilii, comitete, jurii...Făcând glorii şi desfăcând, cu aceeaşi dezinvoltură.

Va emigra la Berlin, în 1992, adaptându-se o dată în plus, scriind despre scriitori evrei, despre influenţa germană în mişcarea de la Cercul literar. Şi publicând o carte de memorii intitulată semnificativ: Amintiri deghizate, încercând pentru ultima oară o cosmetizare a trecutului său literar pe mai multe voci, de nu cu adevărat îndoielnic.

Debutase în 1944 şi va fi în anii 50-60 unul dintre criticii cei mai solicitaţi (şi temuţi), faimos în epocă pentru abordările de pe poziţii marxiste, mereu atent la comanda ideologică venind dinspre partid, în stilul oportunist care asigura o carieră critică la vârf. Cu toată convingerea s-a ridicat în 1950 împotriva avangardiştilor, a suprarealiştilor precum Victor Brauner, Gherasim Luca şi Jack Herold, deşi evrei şi aceştia. Nu e singura dată că îşi va schimba opiniile cu 180 grade. Are meritul de a fi readus în literatură numele unor Rebreanu, Ion Barbu etc, însă ce merit poate fi acesta, cu voie de la stăpânire, în vreme ce alţii scriitori erau ostracizaţi, ocultaţi etc .Va da o Istorie a literaturii dintre cele două războaie demnă de tot interesul (îşi revizuise părerea despre avangardişti).  În 1957 l-a debutat pe Nichita Stănescu. Apoi va gira debuturile din proza cenaclului Junimea, inclusiv antologia optzecistă Desant.

 

Volume de critică şi istorie literară: Cronici şi articole, 1953; Cronici literare, 1954; Liviu Rebreanu, 1954; Despre originalitate,1954-1956; Despre realismul socialist, 1960; Tudor Arghezi, 1960; Lucian Blaga, 1960;  Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale, 3 vol., vol I-III, 1967,-1975; Cinci prozatori în cinci feluri de lectură, 1984; Literatura română şi expresionismul, 1971; Cinci prozatori în cinci feluri de lectură, 1989; Painea noastră cea de toate zilele, 1991; Al doilea suflu, cronici şi comentarii despre fenomenul optzecist, 1989; Alăptat de două mame, 1992; Amintiri deghizate, (o carte de memorii), 1994; Cercul Literar de la Sibiu şi influenţa catalitică a culturii germane, în colaborare cu Klaus Heitmann, 2001; Evreii în mişcarea de avangarda românească, 2002, publicată postum; Antologia poeziei franceze de la Rimbaud până azi, în colaborare cu  Ion Caraion.

 

*

Am pus o placă memorială la intrarea imobilului din str. Dinisie Lupu, nr. 74,pentru mai mulți scriitorii: Ov.S. Crohmălniceanu, Dana Dumitriu, Catinca Ralea, Marin Preda, Niculae Stoian, N. Tăutu, Victor Tulbure…

Imaginea se află și în albumul Literaturile Bucureștiului, MNLR, 2009

 

Poezia zilei, George Astaloş: d. 28 aprilie 2014

 

De unde

 

de unde                                  

 

acel tremur tulbur

despuiat de memorie

 

de unde această linişte ceţoasă

germinând aşteptare

 

să fie oare fantasmul

dezvăluit târziu

să fie răscolirea căutării

sau a unui neîmplinit parcurs

 

îndepărtat

 

(din Ecuaţia tăcerii, ed. Vitruviu, 1996)

 

Cu ce sevă?

 

cu ce sevă

sau cu ce lumină
mi se-adapă privirea

ce ecou pierdut
îmi dospește în liniște

ce resort nevăzut
îmi animă mișcarea
și ce forță malignă
îmi despoaie cuvintele

de sens  

 

 

(din Ecuaţia tăcerii, ed. Vitruviu, 1996)

 

Pești nupțiali

 

 miriadele de pești nupțiali
care inundau apele
de cântec și de adorații liturgice

erai tu

atrăgându-mă necontenit
în torentul amețitor
al perpetuării

privirea ta
complice ingenuu
îmi îmblânzea înotul
într-un sublim efort
de transparență
neștiutor de iubire
și încă departe
mă îndreptam cu sfială
spre un spațiu de joc
voluptuos de vârtejuri

hipocampi fabuloși
înhămați la mici care de luptă
visau bătălii uriașe

se vorbea despre inițiere
și despre o grandioasă sărbătoare
a trupului

fulgere subțiri
îmi săgetau carnea
cuprinsă de o dulce nesiguranță

și mă apropiam nerăbdător
de triunghiul tău
cu pești incandescenți
însemn armorial și fântână
a unui pântec răscolit demonic

de copleșitoarea violență

 

(din Acua mater)

 

 

Alţi scriitori:

Al. Jebeleanu, m. 1996 



Ion Lazu - De-ale IOR-ului (Au înflorit salcâmii, castanii, baloanele...)



 

























vineri, 26 aprilie 2024

 

26 aprilie: Liviu Antonesei, n. 25 aprilie 1953

 

     

 

   

S-a născut într-un sat din apropierea Iaşului, oraş unde şi-a făcut toate studiile, inclusiv cele universitare, la secţia psihologie-sociologie. A fost psiholog, cercetător, apoi a început o carieră universitară în 1990 şi în 2005 a devenit profesor la universitatea ieşeană. Publicist încă din anii studenţiei, a avut rubrici permanente, a condus reviste, acum revista Timpul din Iaşi. Mereu în linia întâi a publicisticii noastre de atitudine, de conştiinţă.

A scris poezie, eseuri culturale şi studii de specialitate în ştiinţa educaţiei.

Debut în volum în 1988, cu cartea de eseuri Semnele timpului.

Opera:Pharmakon, poezii, 1989 ; Căutarea căutării, poezii, 1990; Jurnal din anii ciumei, 1987-1989; Încercări de sociologie spontană, eseuri,  1995; 1990; Vremea în schimbare, interviuri, 1995; O prostie a lui Platon. Intelectualii şi politica,  1997; Apariţia Eonei şi celelalte poeme de dragoste culese din Arborele Gnozei, 1999; Despre dragoste. Anatomia unui sentiment, eseu,  2000.

 

Poezia zilei, Liviu  Antonesei

Odinioară şi acum. Romance

 

Unde sînt ochii aurii de-altădată

și pielea lenevoasă unde este ?

S-au petrecut încet spre niciodată

de parcă n-ar fi fost decît poveste.

De parcă n-ar fi fost decît poveste.

 

Și unde-i rotundul bucilor ei    

Și pestera adîncă, fierbinte și clară,

în care lunecam printre scîntei,

atît de des atunci, odinioară ?

Atît de des atunci, odinioară.

 

N-a fost papirus și nici palimsest.

ci doar începutul cel fără sfîrșit

ți eu mă-ntrebam ubi est, ubi est ?

pînă ce viața ne-a despărțit.

Pînă ce viața ne-a despărțit.

 

Ceea ce moartea nu putea să facă

am reușit noi, niște nebuni,

și boala aceasta nicicînd n-o să treacă

cum s-au tot dus cohortele de huni.

Cum s-au tot dus cohortele de huni.

 

Unde sînt ochii aurii de altădată

și peștera adînca, fierbinte și clară ?

S-au strecurat încet spre niciodată

și astăzi nu mai e ce-a fost odinioară.

Și astăzi nu mai e ce-a fost odinioară !

 

 

Dispariţia. Cîntec

 

Frig pe dinafara, pe dinauntru frig -

eu jupuitul dansez

in frigul lumii.

 

Ma prinzi ca-ntr-o gaoace protectoare -

ciudata simbioza

de spital.

 

Dar te-ai dus cum pleaca gnomii

pe-nghetatele ogoare.

 

Flacara nu se mai vede -

vagaunga-ntre picioare.

Si bobocul. Doar bobocul

de cristal, in amurg,

incet, se pierde.

 

 

O pogorîre spre Parnas

 

In camera-mi pustie se instaleaza zorii,

noaptea se sparge in franjuri purpurii -

testoasa doarme in camera vecina,

pe trotuare lucii danseaza trecatorii

si trupul imi ingheata din nu stiu ce pricina.

 

E o singuratate cum nu a fost vreodata -

imi tremura in suflet ca un vulcan in chinuri.

O usa se deschide aiurea dintre ziduri

si-o veche aratare ca-n vis mi se arata,

in timp ce fredoneaza masuri din alte lieduri.

 

Si eu nu sint aicea, si ea nu e acolo,

e o intervertire de timpuri si de locuri -

doar palide imagini, zvicniri ametitoare

din basmul Afroditei, din imnul lui Appolo,

din vremea-n care zeii se-amestecau in jocuri.

 

Dar zeii au murit si-s ingropati in munte -

si trupurile noastre s-au separat pe data.

In asprele sigilii, pe lunecoasa punte,

impachetate-n paturi, acum ni se arata.

Si-n valuri aruncate, nu s-or gasi vreodata.

 

Si-n valuri aruncate, nu s-or gasi vreodata !

 

 

Alţi scriitori:

Dumitru Alexandru, n. 3 dec. 1929 - m. 1991

Valentin Deşliu, m. 1993 



Ion Lazu - Amintiri din Istanbul