Corespondenţa lui I.L.Caragiale, III...
...(despre Iaşi) ... şi eu cu sufletul sunt mai mult ieşean decât bucureştean, deşi de fel sunt ploieştean...
Orice ciuntire sau pocire (a textului) m-ar mâhni foarte. Dacă nu se poate întreagă, atunci deloc..9.XI 907
(lui Delavrancea) Întâi ne-am înţeles fără să ne iubim; apoi ne-am iubit fără să ne-nţelegem; şi tocmai târziu spre bătrâneţe, după atâtea lupte, am ajuns, dar biruiţi, să ne-nţelegem fiindcă ne iubim - şi să ne iubim fiindcă ne-nţelegem.. Oct. 1907
... văd şi eu, ca şi dumneata şi ca mulţi alţii desigur, că ar trebui s-avem şi şcoală pentru copii, nu numai copii pentru şcoală... Ian. 1908
... Între vanitate şi renunţarea perpetuă la demnitate, între îngâmfarea nelimitată şi desăvârşita supunere la nesocotire şi la dispreţ sunt, mi se pare, destul trepte. Când intru într-o casă, nu pretind să mi se dea un loc anume în faţă; mă mulţumesc şi la coada mesei să stau; căci oriunde m-ar pune, mai mic decât sunt n-am să fiu; ba pot zice că mi-a plăcut oricând să stau mai departe de frunte şi să las pe alţii să treacă înainte: nepotrivirea cu un loc de onoare mi s-a părut totdeauna mai onorabilă când este în paguba persoanei decât când este în paguba locului. Dar dacă nu mi-a plăcut deloc să mă vâr spre partea de sus a mesei, iarăşi nu pot primi să fiu trimis la bucătărie a linge talerele ca un nepoftit, numai ca să pot spune a doua zi celor de teapa mea că am avut cinstea să intru sub acoperământ de casă boierească.. Febr. 1908
... Dar eu gândesc că nici nu-ţi trebuiesc (notiţele auto-biografice ce-mi ceri) întrucât opera care te interesează stă înaintea d-tale întreagă - spre a fi înţeleasă, gustată şi criticată, ce nevoie mai are de alte date biografice despre autorul ei... 20 aprilie 1909
... De câte ori citesc dezbaterile voastre savante, care mărturisesc, sunt de multe ori prea adânci pentru priceperea mea, mă întorc, obosit şi mâhnit, la ce-am gândit băbeşte totdeauna: artistul poate avea sau nu tendinţă, însă artă fără talent, fără putinţă. Eu nu sunt critic de artă, sunt un bătrân meşteşugar... 17 Xi. 1909
... Numa Dumnezeu drăguţul să ne apere de toate relele, şi de molimă, şi de reporteri, şi de municipali ! 1 sept. 1910
... Şi-apoi mai zici dumneata că munca mea grea este nerăsplătită! De grea, ce-i drept, nu prea e uşoară, căci e migăloasă. Dar gândeşte-te: care meşteşug subţire nu e migălos - şi prin urmare greu? Îi trebuie multă răbdare, fireşte, şi multă încăpăţânare cuiva, până să poată birui rezistenţa materialului haotic al Naturii celei fără margini, care, ca divină şi eternă ce este, n-are logică nici intenţiune... Numai Dumnezeu şi Compania luminatului ştiu cât costă o pagină scrisă în sfârşit pe curat. Grea muncă, adevărat. Dar nerăsplăptită? iată dragă doctore, n-ai dreptate, cel puţin întrucât mă priveşte pe mine. Eu mă simt cu prisos răsplătit... 8 februarie 1912.
...Trăiască frumoasa şi cumintea limbă română! Fie în veci păstrată cu sfinţenie această scumpă Carte-de- boierie a unui neam călit la focul atâtor încercări de pierzare! 2 febr. 1912.
... De câte ori citesc dezbaterile voastre savante, care mărturisesc, sunt de multe ori prea adânci pentru priceperea mea, mă întorc, obosit şi mâhnit, la ce-am gândit băbeşte totdeauna: artistul poate avea sau nu tendinţă, însă artă fără talent, fără putinţă. Eu nu sunt critic de artă, sunt un bătrân meşteşugar... 17 Xi. 1909
... Numa Dumnezeu drăguţul să ne apere de toate relele, şi de molimă, şi de reporteri, şi de municipali ! 1 sept. 1910
... Şi-apoi mai zici dumneata că munca mea grea este nerăsplătită! De grea, ce-i drept, nu prea e uşoară, căci e migăloasă. Dar gândeşte-te: care meşteşug subţire nu e migălos - şi prin urmare greu? Îi trebuie multă răbdare, fireşte, şi multă încăpăţânare cuiva, până să poată birui rezistenţa materialului haotic al Naturii celei fără margini, care, ca divină şi eternă ce este, n-are logică nici intenţiune... Numai Dumnezeu şi Compania luminatului ştiu cât costă o pagină scrisă în sfârşit pe curat. Grea muncă, adevărat. Dar nerăsplăptită? iată dragă doctore, n-ai dreptate, cel puţin întrucât mă priveşte pe mine. Eu mă simt cu prisos răsplătit... 8 februarie 1912.
...Trăiască frumoasa şi cumintea limbă română! Fie în veci păstrată cu sfinţenie această scumpă Carte-de- boierie a unui neam călit la focul atâtor încercări de pierzare! 2 febr. 1912.
ion lazu, fotografii de iarnă...
Pe 6 ianuarie s-a născut baritonul David Ohanesian (unul dintre cei trei baritoni de aur ai ţării, după Herlea şi Enigărescu), pare-mi-se şi celebrul Mr. Bean – dar şi poetul Ion Lazu, prietenul descoperit de mine la Rm-Sărat, la un eveniment cultural cu poeţii şi poezia lor. S-a născut de Bobotează. În greacă, „epifania” sau „teofania” sub care e cunoscut evenimentul botezului, Mântuitorului nostru Iisus, înseamnă: arătare – descoperire. Pentru mine, atunci la Rm-Sărat, cele două semnificaţii ale Bobotezei, au însemnat un plonjeu „în crivăţul pe care îl încord/ca pe un arc menit să lupte” (după Nichita, cel drag mie), lăsat să fie nins de zăpezile sub forma cuvintelor prietenilor mei. Răspunsul lui Ioan Botezătorul (din Biblie): „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine”, poate însemna şi răspunsul meu la cele scrise pe blogul meu, de poetul Ion Lazu. Azi, e ziua conului Ion Lazu (zi de naştere), mâine e ziua numelui sfânt: Ion; şi pe care numele domniei sale îl poartă: LA MULŢI ANI! Cu toată dragostea mea şi a celor care vă iubesc, vin şi eu ca să „urlu” acest ecou: „Poetul ca şi soldatul nu are viaţă personală”. EL ne aparţine!
RăspundețiȘtergereBade Ionu, ce aş putea să-ţi spun, decît să ai un An cu mult mai mult mai bun, decît cei 73 pe care-i ai, trăiţi cînd peste Prut, cînd pe-aist plai ce n-a fost şi n-o hi vreodată rai!...
RăspundețiȘtergereBade Ionu, eu îţi mulţumesc de felul tău firesc şi omenesc prin care şi pe mine m-ai cuprins la sînul tău ardent şi de nestins!
Cu Lidia, cu Fiul şi Nepot(ţi), s-ajungeţi să instauraţi, cu toţi, o altă dinastie de români, mai vrednici decît cei de azi: de mîini şi pînă-ncolo, peste veci, spre oftica aistora zevzeci ce fac din orice paparudă un simbol, deşi-i mai de spariat(ă) ca "ăl" gol...
Nu mai dau nume, nu scot vinovaţi, decît pe eternauţii amploaiaţi, oportunişti cu buci în două luntri'au lumi, de care n-avem a scăpa, decît de'alumni mai luminaţi se vor isca din noi... (În Pace, fără de război, să-i pună-n locul meritat pe cei capabili şi să-i dea dracului pe-acei notabili care nu ştiu decît de burta lor şi iok le pasă de-o Ţară şi-un Popor!)
De nu, cu Ţara toată, la gunoi...
Că, din cîte am cetit şi mi-a rămas, de am fost Daci, noi vite de pripas am fost la slavi, la greci, la ruşi, ca şi la alogenii (de prusaci) aduşi să pună-n locul nostr-un alt canaan, cu alţi pueri de ai lui avaramu (na, că mi s-a opchintit rima!)...
Deci, La mulţi şi rodnici Ani, Ioane!
de la Nina şi-al său Husar?... Nu, Culai.