Scriitorul zilei:Tudor Muşatescu; O pagină de jurnal 1991; Cărţile prietenilor mei, Ion Murgeanu; Fotografii...

Scriitorul zilei:Tudor Muşatescu:
http://ilazu.blogspot.ro/2012/02/scriitorul-zilei-tudor-musatescu.html

Conferinţă Dan C. Mihăilescu la Filologia bucureşteană
(O pagină de jurnal, 21 februarie 2013)

Aseară (dar parcă a trecut un an de-atunci, într-atâta sunt de prins în multiple acţiuni culturale, toate importantissime!), am alergat la Filologia Universităţii din Bucureşti, să "prind" întâlnirea de la ora 18:00 cu Eugen Negrici şi Dan C. Mihăilescu. Ajuns în marele hol, cine ştie ce emoţii din vremile studenţiei m-au copleşit, că uitasem numele sălii unde avea să aibă loc întâlnirea. Dar probabil că deruta se citea pe chipul meu, aşa că am primit îndrumarea necesară: etajul I, ultima uşă pe dreapta... Acolo, câţiva studenţi,  risipiţi în toată sala, doi dintre ei aranjând nişte panouri privitoare chiar la eveniment. Sosisem prea devreme? evenimentul începea nu la 18:00 ci la 18:30? (Oricum, ceas nu aveam...). Nu sosiseră conferenţiarii? Estimp, tineretul venea, abia dacă venea. Aşa că spre final, de la nici treizeci ne făcusem aproape cincizeci de participanţi, cu mic cu mare (Adică mai erau în afară de mine, alţi doi-trei maturi, o profesoară, un tată de student, un profesor universitar, cum s-a dovedit mai târziu, dar şi scriitorul Dan Stanca). Cei doi actanţi, însoţiţi de o doamnă universitară, îşi fac apariţia, iau loc la catedră. Cîteva propoziţii introductive, de prezentare a celor doi literaţi de frunte ai vremii şi, ca la un semn, monologul Dan C. Mihăilescu se declanşează, ca din nimic, căci Eugen Negrici, atât de elocvent în multe ocazii, acum lansează un fel de butadă: Vi l-am adus pe omul care aduce cartea, după care face un pas înapoi, promiţând că o să-i pună nişte întrebări invitatului. Căci între timp, cercetând pliantul ce mi se dăduse la intrare, am înţeles că EN nu era decât gazda-amfitrionul, iar conferenţiar era DCM-ul. Discursul acestuia va fi pornit de la sugestia că DCM a fost cândva student la această facultate. Da, însă DCM ne mărturiseşte pe loc: între facultate şi liceu el iubeşte în mod special liceul, pe care l-a făcut în Bucureşti, între anii 1968-1972, care i s-au părut ani de mare deschidere, ani de minunată exuberanţă adolescentină, cu filme, cu muzică din America (dă nume de cântăreţi, de formaţii, de...), cu Pink Floyd (şi ne murmură câteva măsuri, o strofă întreagă...), dar şi Phoenix...; aveau o profesoară de franceză care le prezenta poezia modernilor Boudelaire, etc, etc (şi ne recită câteva versuri în limba de pe Sena); trăiri paroxistice, bucurii dar şi oprimări: "în liceu plângeam ca tâmpitul", spune DCM, parcă în treacăt, printre altele.... Însă are stilul de a reveni la intervale, cu noi detalii privind o scenă, o situaţie, precum un pictor ce-şi plasează tuşele, după îndelungi contemplări sau la o inspiraţie de moment... A fost perioada dansurilor, a excursiilor, a primelor iubiri şi intzimităţi... Este pe veci legat de aceste amintiri, de spiritul adolescentin-liceenesc. Şi de fapt majoritatea întâlnirilor pe care le are cu cititorii s-au desfăşurat în liceele din Capitală: Şincai, Lazăr, Caragiale, Sava,  etc, dar şi din provincie: Sibiu, Cluj, Bacău, Rm. Vâlcea, Moreni, Călăraşi. Pe când la Facultatea asta a întâlnit, cu două trei excepţii (căci pe Manolescu nu l-au avut, activa la Studenţi străini, iar Eugen Simion îşi citea textele din Scriitori români contemporani...), l-au întâmpinat doar profesori distanţi,  baricadaţi, cu morgă ... l-a simpatizat, desigur pe prof. Ion Rotaru (şi ne mimează prestaţia profesorului, gesturile, intonaţia), însă ceilalţi profesori aveau un aer inabordabil... Da, în studenţie, deci între anii 1972-1976, lucrurile nu au mai fost aşa de palpitante, deşi, ce-i drept, a desfăşurat o frenetică activitate de utecist; evocă cu haz incitantele şedinţe axate pe teme politice; după primul an, fiind printre cei mai buni la carte, cu alţi 3-4 colegi a fost primit în partid.  Dintr-o practică la munci agricole, la Topraisar s-a ataşat de o colegă, suplă, ceea ce adoră orice grăsan, şi fără unghii făcute, (a aflat mai apoi că făcea pianul, deci unghiile trebuiau sacrificate...), pe care a şi luat-o în căsătorie. I-a spus maică-sii:" Am găsit-o!" Şi, în plus, liceenii sunt prinşi în fervoarea prieteniilor şi îndrăgostirilor, pe când studenţii i se par apostaţi, loviţi de lehamite, sictirişti; prea puţine întâlniri esenţiale a avut în studenţie, pe când cu colegii de liceu a fost într-o mare frăţietate. Sigur, decisivă a fost tot timpul firea sa magmatică-telurică, greu de prins într-o formulă, firea sa de ins introvertit, complexat, dar şi pornit la asalt să cucerească lumea, notorietatea, pe fiecare în parte şi pe toţi cei întâlniţi în cale... Histrion, retractil, schizoid, o spune cu nonşalanţă. Şi bîlbâit, ţine să ne convingă. DCM pronunţă de cel puţin cincisprezece ori această sintagmă, nicidecum să evite subiectul, ci îl atacă frontal, în asalturi repetate; ni se prezintă ca fiind o victimă a acestui defect, mult mai grav în copilărie, în adolescenţă şi pe care cu mari eforturi a reuşit să-l facă suportabil de convivi. Se adaugă faptul că maică-sa, căsătorindu-se de 4-5 ori ("ca să nu i se spună curvă"), acei taţi de adopţiune l-au oprimat tot timpul, i-au căşunat nesfârsite suferinţe, nedreptăţi, i-au prevăzut un viitor dezastruos...

Tot aşa, mărturiseşte DCM, i-a plăcut la nebunie teatrul, alerga de la o reprezentaţie la alta, mergea la repetiţii, adora să-i vadă la lucru pe actori, implicaţi, transpiraţi; pe când la film merge de 2-3 ori pe an, filmele sunt bune, dar totul se desfăşoară Acolo, pe ecran, parcă într-o lume paralelă... Şi, tot aşa, fiind un om al ataşamentelor totale şi exclusiviste, iubeşte cu patimă Muntele, libertatea, dezgrădirea din natură, şi, dimpotrivă, nu-i place Marea, unde totul se desfăşoară la vedere, până la geamandură, sub supravegherea salvamarilor, cu numeroase interdicţii. Şi, în plus, grăsanii ca el nu se simt bine printre inşi care-şi lucrează intens musculatura... 

(va urma)

O pagină de jurnal, 1991

26 mart.  Telefon lui Pan Izverna, e foarte prins, nu mă poate ajuta să dau forma definitivă la traducerea Nourissier. O conving pe Gabriela Negreanu, dar nu mă poate primi decît peste o săptămînă, fiind bolnavă.

Venind de la tanti M., prin dreptul blocurilor în construcţie de pe Calea Victoriei, doi muncitori beţi, unul cu mîna stîngă ciungă, cărau un toc de fereastră cu trei ochiuri, imens, greu. Un om cărunt s-a oprit şi se tot uita după ei, probabil întrebîndu-se dacă trebuie să dea un telefon la poliţie.

Azi Al. Bîrlădeanu dă să răstoarne căruţa cu mere. Îl acuză pe P. Roman de dictatură personală în FSN, de imixtiuni în treburile Parlamantului, de eşec al reformei; cere guvern de coaliţie, pentru credibilitate, pentru mobilizarea tuturor forţelor ce pot contribui la redresarea economică, ţara aflîndu-se în pragul colapsului. În raportul lui Roman de acum o lună sunt multe inexactităţi etc.

Alde Angela + Sandu m-au acuzat cînd l-am atacat frontal pe Bîrlădeanu; acum, că s-a dat la idolul lor Roman, sunt gata să-l sfîşie pe venerabil!

Se vorbeşte de reduceri 30% din personalul întreprinderii. Să vedem ce urmează. Combinatul Siderurgic Galaţi, 45.000 de salariaţi, mari probleme.

Andrei a început să citească pagini din cărţi, titluri din ziare, etc.

30 mart. 
 Din pîinea furată unchiului meu,

ofiţer închis pentru înaltă trădare

Au crescut copiii gardianului

Colegi de şcoală cu mine şi cu fraţii mei,

Posibila mea iubită, flirtul fratelui mai mic…

Gardianul a murit demult

Unchiul la 82 de ani, amnezic

Posibila mea iubită s-a sinucis

Flirtul fratelui meu a fugit peste graniţă

Am rămas eu, trecut de cincizeci

Să scriu despre toate astea.

  (va urma)


Cărţile prietenilor mei: Ion Murgeanu, Carla în decembrie, Ed. Cetatea Literară, 2002, 196 pagini

 Fotografii cu scriitori... 

Nicolae Grigore Mărăşanu

Aurel Ştefanachi, Victoria Milescu, Ioan Holban, Lidia Lazu, Gh. Schwartz, N.Gr. Mărăşanu

Aurel Ştefanachi, Victoria Milescu, Ioan Holban, Lidia Lazu, Gh. Schwartz, N.Gr. Mărăşanu, Lucian Vasiliu

Nicolae Grigore Mărăşanu şi Victoria Milescu

Nicolae Grigore Mărăşanu, Victoria Milescu, Gh. Schwartz, Aurel Maria Baros