Scriitorul zilei: Timotei Cipariu; O pagină de jurnal, 1991; Cărţile prietenilor mei; Fotografii...

Scriitorul zilei: Timotei Cipariu
http://ilazu.blogspot.ro/2012/02/ascriitorul-zilei-timotei-cipariu.html


Ion Lazu - O pagină de jurnal, 1991

20 martie 1991, continuare: A nu putea să urăşti, îmi dau seama, este tot o infirmitate, ca oricare alta.

Pe vremuri, în metrou, numai cărţi deschise, acum numai ziare…

Poporul român a avut mereu duşmani, atît în exterior (imperialiştii, reacţionarii...), cît şi în interior: malagambiştii, bărboşii, cei care vor să emigreze…

Se-ntoarce fiul la tată, se-ntoarce bătrînul la bătrîn.

Ca să mă mir: Colega îşi aminteşte de victoria mea la matematică: singurul din secţie care am rezolvat cele 2-3 probleme cu care se chinuiseră toţi inginerii...

Snegur pronunţă: va’zică, precum Tata.

Şi-mi amintesc din povestirile lui: Bucătarul de la Frătăuţi era un localnic contingent 21, avea copii mari, pe timpul concentrării din ‘40, cînd m-am născut eu. Tata: M-am gîndit eu că am să îmbătrînesc?! Văzîndu-mă că citesc cu ochelari: Eu am pus ochelari abia la 60 de ani! Tot el, în alt registru: Ionele, sufletul meu e foarte chinuit.

Nu e exclus ca meningita lui Mişulică să fi venit după scarlatina din ‘46 şi după dubla pneumonie a bunicului Timofei S.

Tata despre Smirnovi, patronii lui la mezelărie: se pare că au plecat din Chişinău, au divorţat, ea a ajuns rău. Femeie frumoasă, 29 ani, el 32. Ea vindea în prăvălie, veneau numai ofiţeri să cumpere. Seara jucau cărţi; tata, Smirnov şi maistrul polonez Peterson, care fusese căsătorit cu o femeie frumoasă, dar decăzuse, era beţiv, ea l-a lăsat. Nevasta lui Smirnov se uita la Grişa din pat, prin pieptene (probabil asta fiind un limbaj al atracţiei?), iar el înghiţea în sec.

Cel de al doilea patron, Vanea Moiseev, văduv după 3 ani, cu doi copii (dar e aceeaşi situaţie ca a bunicului kiru Vanea Lazo!), s-a recăsătorit cu o zdrahoancă, mamă a două fete. Voiau să i-o dea lui Grişa pe Nastia, o nepoată de-a patronului. Tocmai atunci a picat scrisoarea de la Emilia, care fusese măritată cu un ofiţer, acela a murit foarte tînăr. A fost guvernantă la un boier din Orhei, Palaghianţ, apoi guvernantă la maiorul Genoiu, văduv cu doi copii; trăia cu maiorul. A dus-o la Iaşi, cu dureri insuportabile: avea peritonită, n-au reuşit s-o salveze...

De la un timp primesc complimente pentru articolele mele. Semn rău. Pînă acum mă sfâşiau din ochi, fără să-şi ascundă inimiciţia.

G., către mine, în roman: Oricum, genial nu poţi fi, dacă ştii să baţi un cui, să repari un reşou. Cu înţelesul: Cum să dai ceva de excepţie, dacă te pricepi la atîtea lucruri?!

Eşti ursuz pentru că eşti rău. Teribil inconfort sufletesc: Răutatea îţi roade inima.

Fascinat de spectacolul presei pentru că reflectă spectacolul realităţii.

Moralist e cel ce nu reuşeşte să-şi exercite puterea asupra lui însuşi şi doreşte să o exercite asupra celorlalţi. Convins că, totuşi, contează…

Ura lui G. împotriva cumnatei care s-a găsit să o acapareze pe soacră tocmai cînd ei aveau copil mic – în care context a survenit moartea micuţului.

25 martie. Bat la maşină Arestarea bocşanului Iosif Cireşan-Loga, bunicul geologului C.

  (va urma)


Cărţile prietenilor mei: Florenţa Albu, Anno Domini (inedite 1970-1989), Ed. Cartea românească, 1991, 257 pagini.

Fotografii de familie...

Mama cu Andreiu-Mic, martie 1984