Scriitorul zilei: Al. Busuioceanu, n. 10 iunie 1896 - d. 24 martie 1961
De felul lui din Slatina (lucru pe care
abia cum îl aflu, spre ruşinea mea şi spre scârba vremurilor pe care le-am
trăit), a făcut şcoala primară şi gimnaziul în oraşul de pe Olt, apoi Literele
şi Filosofia la Bucureşti, cu licenţa în 1920. La izbucnirea războiului, s-a
prezentat voluntar pe front, cu gândul că va lupta pentru Unirea tuturor
provinciilor româneşti. Îşi ia doctoratul în 1925, continuându-şi apoi studiile
la Viena, Roma şi Berlin. În 1942 devine ataşat cultural al României la Madrid,
izbutind deschiderera unui Institut Român de Cultură şi de asemenea înfiinţarea
unei catedre de Limbă şi Literatură română la Universitatea din Madrid, unde va
fi profesor titular până la moarte. A obţinut introducerea limbii şi
literaturii române în programa de studii a încă 7 universităţi spaniole. După o
scurtă vizită în ţară, 1943, nu a mai putut reveni niciodată, iar cu soţia şi
fiica nu s-a revăzut niciodată. Abia în 1984, deci la peste 2 decenii de la
moartea tatălui său, fiica, romanistă, specializată în spaniolă, a reuşit să se
exileze în Argentina.
A debutat cu poezii în linia blagiană, ca
apoi să-şi individualizeze stilul. În 1921 a contribuit alături de Nichifor
Crainic, Cezar Petrescu, Lucian Blaga şi alţii la fondarea revistei Gândirea, cu mare influenţă
culturală în Interbelic. A scris numeroase cronici literare, cronici de artă
plastică şi muzicală şi a editat câteva monografii: Iser, Luchian, Andreescu,
Brâncuşi, Cavallini, Pretiosi, dar şi monografia Pârvan gânditorul,
1933. Îi fusese discipol, îi devenise prieten. A expertizat pinacoteca regală,
identificând un număr de 9 tablouri El Greco. A iniţiat o expoziţie a acestora,
la Paris. În 1948 a editat Poemas pateticas, un volum de versuri în
dialectul catalan, întâmpinat cu mare entuziasm, A. B. fiind unanim considerat
unul dintre importanţii poeţi de limbă spaniolă. A tradus în spaniolă
literatură franceză, dar şi Rebreanu, Blaga. A militat pentru înfiinţarea
Societăţii Scriitorilor Români în exil şi pentru o revistă a acestei Societăţi.
A corespondat cu principalii intelectuali români din exil: Mircea Eliade, Emil
Cioran, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Vintilă Horia, Al. şi Gr. Ciorănescu,
Pamfil Şeicaru, N. Herescu, Grigore Nandriş, cu scriitori spanioli: Vicente
Aleixandre, Eugenio D' Ors. Colaborează cu articole, eseuri şi studii la
principalele reviste spaniole. Studiază arhivele medievale şi pe cronicarii
spanioli, descoperind faptul că nu există în Spania nici o referire la împăratul Traian,
provenit din Peninsulă, care a cucerit (parţial) Dacia, în schimb a descoperit
numele zeilor cultici ai daco-geţilor, în legendele şi tradiţiile spaniole:
Zamolxis, Deceneu, etc, cât şi faptul că vechii cronicari hispanici consideră
că populaţiile iberice îşi au originea în spaţiul nord-dunărean. Ca exeget al
literaturii, a vorbit pentru prima oară despre metaforă ca instrument de
cunoaştere, fapt pentru care a intrat în studiile şi manualele de exegetică
spaniole. S-a stins la Madrid, după o lungă şi grea suferinţă, fără să-şi fi
revăzut ţara, poporul căruia se devotase, familia...
Un român exemplar, un slătinean
exponenţial. Din păcate cunoscut doar în cercurile de iniţiaţi, ignorat în
exegeze, neintrat în manualele şcolare sau universitare. Abia în 1985 s-a
reuşit publicarea traducerii Zamolxe,
sub îngrijirea lui Dan Sluşanski, volum reeditat după 23 de ani la editura Dacia.
Opera: Figuri
şi cărţi, 1922; Une miniature inédite du XIIIe siècle reproduisant une oeuvre
de Pietro Cavallini, 1928; Iser, 1930; Daniel Da Volterra e la
storia di un motivo pittorico, 1932; Intorno a Franco-Bolognese, 1934; Les Tableaux au Greco dans
la collection royale de Roumanie, 1934; Preziosi, 1935; Andreescu, 1936;
Domenico Theotocopuli El Greco. Exposition organisée par la Gazette des
Beaux-arts, 1937; Ethos, 1941; Poemas
pateticos, 1948; La Peinture espagnole: 2. De
Velasquez à Picasso. Texte de Jacques Lassaigne. Biographies et bibliographie, 1952; Proporción de vivir - poemas, 1954; Georges Cioranescu. Un poète
roumain en Espagne, 1962
Postume: Zamolxis
sau mitul dacic în istoria şi legendele spaniole, Editura Meridiane, Bucureşti, 1985, editor, prefaţator
şi îngrijitor Dan
Sluşanschi, cu o evocare de Eugenio Battisti; reeditare
Editura Dacica, 2009; Compendiu
de istoria literaturii române, 1998; Caietele de miezul nopţii, jurnal
1937-1957, 2001; Un roman epistolar, 4
volume, 2003-2004.
Citeşte mai mult:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Busuioceanu
http://ramaniamyblog.wordpress.com/alexandru-busoiceanu/
http://www.rostonline.org/p557-Al+Busuioceanu+omul+universal+sub+stelele+polului+getic+
http://www.formula-as.ro/2010/905/mica-enciclopedie-as-27/alexandru-busuioceanu-si-zamolxis-12105
http://www.crispedia.ro/Alexandru_Busuioceanu
Poezia zilei, Alexandru Busuioceanu
Trup curtean dumnezeiesc de trist
Pur spectacol de Om
Trup curtean dumnezeiesc de trist
floare de gând şi de nerv
Vis e carnea ta după chimia cerească
undă coasta ta şi seminală mânia
de dragon profund a sexului tău
În durata de lumină trăind
visul ia culoarea ochilor tăi
Adevărul nu pătrunde-n pupilă
şi-n fundul privirii tale te separi
de iubirea, de rana şi cântu-n care te-ai
născut
Singurătatea ta aspiră la condiţia
perfectă
gol un zeu pe norul atic
Durerea ta fum fără memorie
Mai uşoară cenuşa decât umbra
când arsă într-o clipă îţi e frumuseţea
*
Fii tu lumina mea Fii apa
unde să mă cufund eu
şi s-aştept şi să tac
adânc
piatră-ntre pietre
A nu fi
Te doare să priveşti te doare?
Azurul ca un sânge îţi apasă pleoapele
Ca un cuţit gândul îţi sfâşie sufletul
Lasă-l să te sfâşie lasă-l
Nu va cunoaşte nimeni secretul
Închide ochii asupra acestui arbore-n
lacrimă
Ai la picioarele tale drumul Acest
curcubeu
Singurătate singurătate şi-uimire
Pune piciorul Urcă Urcă
Pe-acelaşi drum coborât
bulgăre de lumină
când veneai fraged de aurorele tale!
Căinţă
Totul Spiritul cere totul
Coboară iar lumină-a mea
Libertate scumpă Înger crud
Înţelepciune Chemare Dor
care-ai ştiut să-aprinzi
în trandafirişul zilelor nopţilor
a sufletului meu nemuritor
Coboară şi consolează-mă
de ce-am pierdut în viaţă
de ce n-am ştiut să câştig
n-am-şti-ut-să-câş-tig
în numele tău în spiritul meu
Alţi scriitori:
Ion Creangă, n. 1839
Ion Pop, n. 1853
Ion Pop, n. 1853
Iordan Datcu, n.
1933
Vasile Băncilă, m.
1979
25 aug. De dimineaţă îl văd
pe moş cărîndu-şi calabalîcul, inclusiv într-o plasă rară scaunul clepsidră, de
plastic, galben, cojocul, sticla cu apă. La prînz cosea, ca şi ieri de altfel,
acum seara dormita cu capul pe cojocel.
Azi
mă uit la ms Jurnal 79-86 şi nu mai
simt imboldul de a-l pregăti pentru tipar. Mă întrebam: pe cine mai interesează
aceste mărturii? Noua generaţie pare sictirită de tot acest tapaj, nu mai vrea
să ne audă lamentîndu-ne de opresiuni care lor nu le spun nimic. Pare că a fi
suferit sub dictatură este ceea ce am meritat; iar prestaţia lamentabilă a
partidelor istorice a adus lehamitea printre oamenii de bună credinţă. Nu şi
printre cinici, care îşi spun: dacă voi nu sunteţi în stare, vă arătăm noi
vouă!
27aug.duminecă. Mai ieri mă văd în autobuz cu Horia Bădescu, revenit de la
Paris. Îi spun, sincer mîhnit, că nu mi-a plăcut cartea Huguettei B, imundă,
minte perversă; îmi dă dreptate. Zice: cu totul altceva este cartea despre
violenţele din Etiopia, pe care i-am tradus-o. Aflu că Jan A. s-a întors şi el,
idem Vasile Igna, în centrală.
Nu
mi-e bine de la stomac, nu mă pot uita pe vreun manuscris, nici la tv, iar aici
mîzgălesc zadarnic pagina.
29 aug. Marţi. De două zile
sabotaţi de lucrările la liniile telefonice. După masă am trecut pe la alde V.,
se pare că i-am scos din scutece, fiind în refacere după petrecerea de aseară.
Le spun că Vine şi
S., după picoteală, ambii congestionaţi, ca după mare chiolhan. Foarte repede
şi înainte să atacăm vreo temă politică, ajungem să ne contrazicem ca-n alte
dăţi, acum pe tema ”înainte era mai bine”! Altădată mi-ai fi putut
împrumuta 500 de dolari? Din păcate, ca de obicei, toate argumentele mele li se
par aberante, cum şi mie ale lor. Nu ne vom putea pune de acord în veci, dacă
ei răstălmăcesc adevărurile. Ei au trăit mai bine. Eu: Nu vă cred, acum trăiţi
mai bine, aveţi de toate. Cu pensia ei de 14000? Ce s-ar face dacă el nu ar
face expertize de cadastru? Din ce ar trăi maică-sa, dintr-o pensie de urmaş de
400? Dacă nu ar avea copii să o susţină… Păi are casa din Buc. Noi, acolo două
familii de chiriaşi, sunt bani, nu? Şi apoi, dacă nu avea patru copii, şi-ar fi
luat un servici, acum avea ditamai pensia. Aţi uitat cozile pentru ouă, carne,
tacîmuri, pentru ulei, zahăr pe cartelă? Uită că eu aduceam carne cu spinarea de
la Ocna de Fier, în trenuri de noapte, ca să nu se dezgheţe - şi dădeam
fiecărei rude cîte un kg ?! Acum ne-ai împrumutat cu 500 dolari, ai fi putut să
o faci înainte? Puşcăria te mînca, dacă ţi se găsea în casă un singur dolar!
O
schimbă: Noi avem de unde, dar ce să facă lumea, nu are din ce trăi. Au pămînt
şi nu-l muncesc, zic, ar trebui să tragă cu dinţii. Cum se descurcau în comunism, cu un lot ajutător? Lenea şi fudulia... Eu totdeauna am
muncit, nu am privit pe geam sau la televizor, aşa am reuşit să-mi scriu cele
15 cărţi, după munca de peste fiecare zi, la slujbă şi de asemenea în familie.
El: am venit acasă în fiecare seară după ora 9, terminat de atîta muncă, nu
mi-a mai ars de nimic. Decide că eu am avut un program foarte lejer, iar el
unul foarte dur, atît pe teren cît şi la birou. Eram la ei în casă, venit să-i
felicit. Ce-ar fi fost să-i spun ceea ce ştiu prea bine, chiar de la ei: că şi-a prelungit fiecare seară la birou sau
la birt, cu ceilalţi ofiţeri din subordine, petrecând, făcînd pe liderul. De atîtea ori am
trecut pe la ei şi nu ajunsese acasă, mi se spunea că e cu colegii la chiolhan,
e ziua lui cutare, au prelungit petrecerea la restaurant. Deci sunt mistificat
fără jenă, ambii se solidarizează să mă mintă de la obraz.
Va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu