Lidia Lazu - Cântece în aer liber: Florile galbene din Tolo
http://youtu.be/CY_lIBAYcU8
Scriitorul zilei: Emanoil Bucuţa, n. 27 iunie 1887 - d. 7 oct. 1946
Psalm
Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2001
Fotografii din Grecia...
http://youtu.be/CY_lIBAYcU8
Scriitorul zilei: Emanoil Bucuţa, n. 27 iunie 1887 - d. 7 oct. 1946
Născut la
Bolintinul din Deal, ca fiu al unui mic funcţionar Ioniţă Popescu, odraslă de
preot şi al unei ardelence (numele de familie Bucuţa, adoptat de viitorul
scriitor) , a făcut liceul Sf. Sava şi a luat licenţa în filologie în 1912,
după care a mers la Berlin pentru un doctorat pe care nu l-a mai trecut.
Etnograf, folclorist, istric literar, poet şi romancier, devenit membru
corespondent al Academiei, a deţinut mereu funcţii administrative prin
ministere. Nu-mi este clar de ce unii se referă la biolog, la medic...
Colaborator la reviste literare, a iniţiat el însuşi câteva, de exemplu Boabe
de grâu, 1930-1935.
Maria Popa îl
citează de 7 ori în primul volum al Istoriei sale, George Călinescu, foarte
atent cu scriitorul, îi acordă un articol de 4 coloane întregi şi îl mai
citează de 7 ori; îl consideră "primul poet intimist în înţelesul propriu
al cuvântului", punându-şi în pagină "micul sentiment",
"universul casnic", oferind "mici vitrine de cristaluri
grele". Îl consideră ca exersându-se în tehnica Heredia şi un foarte bun
sonetist, citându-i în întregime un sonet erotic. Călinescu citează fără
reţineri din Cântece de leagăn,
poezii scrise despre primele luni de viaţă ale progeniturii sale. Ca prozator,
Bucuţa este descriptiv, în maniera documentaristului sau muzeografului; când
acţinuea se petrece la Balcic, avem actanţi dobrogeni, turci, bulgari, fiecare
descris în aspectele etnografice - de la costum, la vorbire şi obiceiuri -
cumva în maniera costumbrismului spaniol?; idem când acţiunea se desfăşoară în
Transilvania, avem scene cu saşi, maghiari, secui etc. În revistele sale şi în
studiile etnografice, ex: La
Huţuli, între Suceava şi Ceremuş, 1932, pune în valoare fotografia
etnografică, devenită de atunci instrument de lucru.
A fost primul
editor al corespondenţei de 3 decenii dintre Titu Maiorescu şi Duiliu
Zamfirescu, 1937, cu o prefaţă foarte pătrunzătoare în ce-l priveşte mai ales
pe Duiliu, prezentat ca om distant, megaloman, jucând rolul unui pontif şi
scriind, fără să clipească: "...e uşor să mă consider cel mai mare
romancier român, din moment ce sunt singurul"... (îi desconsidera pe
Caragiale,pe Slavici etc).
Opera: Florile
inimei: Miniaturi: Oglinzi: Cântece de leagăn, Cartea Românească, Bucureşti,
1920; Românii dintre Vidin şi Timoc: Cu un adaus de documente, folklor,
glosar, fotografii, hărţi, Cartea Românească, Bucureşti, 1923; Fuga lui
Şefki. Roman, Cartea Românească, Bucureşti, 1927; Maica Domnului dela
mare, Colecţia Gândirea, Cartea Românească, Bucureşti, 1930; Balcic,
Ramuri, Craiova, 1931 (republicat în 2003 la editura Cronicar,
Bucureşti); Institutul Social Român, Institutul de Arte Grafice "E.
Marvan", Bucureşti, 1931; Biblioteca satului, Colecţia Cartea
satului, Fundaţia Culturală Regală "Principele Carol", Bucureşti,
1936 (Cu o vedere în culori după G. Petraşcu şi cu alte chipuri); Pietre
de vad (3 vol.), Editura Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1937 (vol. 1), 1941 (vol.
2), ? (vol. 3); Legătura roşie, Colecţia Cartea satului, Fundaţia
Culturală Regală "Principele Carol", Bucureşti, 1938 (cu desene de J.
Giurgea-Negrileşti şi cu o vedere în culori după o pânză de Ştefan
Popescu); Capra neagră. Roman, Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1938 (Cu desene
de Mac Constantinescu; republicat în 1977 la editura clujeană Dacia, colecţia
Restituiri, ediţie îngrijită, prefaţă şi note de Ion Vartic; coperta de Vasile
Pop Silaghi); Scrieri (2 vol.), Editura Minerva, Bucureşti, 1971/1977 (cu
un studiu introductiv de acad. Perpessicius; Text stabilit şi note de Lucia
Borş-Bucuţa şi Violeta Mihăilă: vol. 1 cuprinde romanele Legătura roşie, Fuga
lui Şefki şi Capra neagră; Mozaic: Memorii, Editura Cronicar,
Bucureşti, 2004; Crescătorul de şoimi, Colecţia Cartea vremii, Fundaţia
Culturală Regele Mihai I, Bucureşti; Românii din Bulgaria, Cartea
Românească, Bucureşti; Poveştile crivăţului etc.
Citeşte mai mult:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Emanoil_Bucu%C8%9Ba
http://agonia.ro/index.php/author/0036522/type/all/Toate
Poezia zilei,
Emanoil Bucuţa:
Psalm
Cînd erai în
lumea ta
Nu ştiai ce e
cuvîntul,
Ci o harfă doar
cînta
Cînd intra prin
coarde vîntul.
Un arhanghel
potrivea
Glasul orelor,
din cuie;
Fiecare cui o
stea,
Psalm pornea prin ceruri plin,
Într-un vînt de aripi albe,
Şi pe urmă-i cristalin,
Şi voi, îngeri, salbe, salbe.
Alţi scriitori:
Samson Bodnărescu,
n. 1840
3 mai. Să reiau tehnica din V-1 şi să-i dau fiecărui personaj textul lui: Vera, Grigore, Dona,
Mihail, chiar sub aceste titluri. La Andrei pot folosi două variante:Vania
Ivanovici a murit la 62 de ani, de ciroză, la puţin timp după declanşarea
bolii. Nu s-a îngrijit mai deloc. Mort pe 17 ianuarie, de sf. Anton, ziua
numelui pentru Ţuca. Vania a rugat-o pe soră-sa să-i dea telefon şi să o
felicite. După care a murit. Se va fi gîndit că Ţuca a fost persoana cea mai
importantă din viaţa lui, indiferent de faptul că nu i-a fost credincios,
indiferent de faptul că în ultimii ani se răzleţise de ea…
Se va fi dus Ţuca la moartea fostului soţ? Zice: el
era bun, săritor să ajute pe alţii la nevoie. În ce-o priveşte însă, el
premedita totul. A rămas cu tot ce adunaseră ei în atîţia ani, inclusiv
apartamentul, ea s-a întors la părinţi doar cu mobila albă, care lui nu-i
plăcea. Pînă să o convingă să plece, venea mereu la părinţi, aceia îl iubiseră.
Îi promitea ei că vor rămîne împreună, doar că are nevoie de o destindere, să
nu mai fie stresat. Are o ultimă şansă să facă un copil. (Deja trăia cu alta) Ea
pleacă, el o aduce pe cealaltă a doua zi. După ce a văzut-o plecată, nu a mai
dat pe la ei, nici măcar n-a mai telefonat. Mare afemeiat. La început era
îndrăgostit de ea, îi făcea poze prin parc, a fost şi la Falcău, acolo alte
poze. Cîndva, la mare, după ce îl salvase pe unchiul Vanea de la înec, a vrut
să o înece pe Ţuca; apoi a pretins că s-a jucat cu ea. Spre sfîrşit era mereu
beat, se scula noaptea şi se pişa la uşă, probabil tot ca să o determine să se
despartă, să-l lase. O ameninţa că se va arunca în Dunăre. Sau încerca să o
ducă cu preşul, precum că o să scrie un roman grozav despre dragostea lor, cînd
ea n-o să mai fie…Îi inducea ideea sinuciderii. La ani după despărţirea în fapt, la nunta lui Victoraş o
dansează toată seara, tandru. O conduce spre casă, ea apucă să-i spună că nu
poate trăi fără el. El: Dacă te întorci la mine, mă arunc în Dunăre. Iar la
obiecţiile ei, sublinia: De aia nu putem fi împreună. Mi-e frică de tine…
Chinurile cu Vania. Cu securitatea. Ţuca bănuieşte că
aceia aveau cheia de la apartamentul lor şi primeau informatori în timp ce ea
era la liceu. Mă gândesc că o propulsaseră în funcţia de directoare adj., anume ca să fie mereu ocupată, să nu stea pe-acasă... N-am nicio îndoială în această privinţă. Dar ceea ce a dat-o peste
cap a fost povestea cu nepoata lui văru-său, cu care şi el a trăit, studentă şi amantă de
lux, implicaţi fiind mai mulţi universitari. Fată superbă, dar care făcea
prostituţie şi lux mare. Proces public, condamnări, destituiri; Vania nu a fost direct
implicat la proces, dar s-a pomenit şi numele lui. Imediat şi-a aranjat o
plecare în Alger, ca profesor de matematică, să-şi şteargă urma. Ajutat,
desigur, de cei care îi erau obligaţi.
Ţuca îl vizitează în Alger, e acroşată de un vameş
algerian, bărbat bine, 26 ani, susţinător de familie. Acela îi scrie, sora lui
Vanea, sau cei de la secu îl pun la curent pe acesta, aşa că la a doua vizită,
aflînd că cei doi s-au revăzut, Vanea aranjază
ca ea să nu poată ieşi cu bagajele. Tot în Alger bleaga de verişoară primeşte
scrisoare de la fostul elev, acum militar – mare greşală, pe plic trecuse
numărul unităţii militare! Prostii atît de mari nu poate face decît minunata
mea verişoară! Şi ce tărăboi i-a făcut
el, după...
Încep să cred că acei ce se exhibă au, în afară de
această perversiune, măcar încă una: homo, lesbi etc, iar dacă nu, un orgoliu
neînfrînat. O fire de artist.
(din Gândirea înceată, jurnal 2000-2005)
Va urmaFotografii din Grecia...
Adăugaţi o legendă |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu