vineri, 27 iunie 2014

Lidia Lazu - Cântece în aer liber: Florile galbene din Tolo
http://youtu.be/CY_lIBAYcU8


Scriitorul zilei:  Emanoil Bucuţa, n. 27 iunie 1887 - d. 7 oct. 1946
Emanoil_Bucuţa        

Născut la Bolintinul din Deal, ca fiu al unui mic funcţionar Ioniţă Popescu, odraslă de preot şi al unei ardelence (numele de familie Bucuţa, adoptat de viitorul scriitor) , a făcut liceul Sf. Sava şi a luat licenţa în filologie în 1912, după care a mers la Berlin pentru un doctorat pe care nu l-a mai trecut. Etnograf, folclorist, istric literar, poet şi romancier, devenit membru corespondent al Academiei, a deţinut mereu funcţii administrative prin ministere. Nu-mi este clar de ce unii se referă la biolog, la medic... Colaborator la reviste literare, a iniţiat el însuşi câteva, de exemplu Boabe de grâu, 1930-1935.
Maria Popa îl citează de 7 ori în primul volum al Istoriei sale, George Călinescu, foarte atent cu scriitorul, îi acordă un articol de 4 coloane întregi şi îl mai citează de 7 ori; îl consideră "primul poet intimist în înţelesul propriu al cuvântului", punându-şi în pagină "micul sentiment", "universul casnic", oferind "mici vitrine de cristaluri grele". Îl consideră ca exersându-se în tehnica Heredia şi un foarte bun sonetist, citându-i în întregime un sonet erotic. Călinescu citează fără reţineri din Cântece de leagăn, poezii scrise despre primele luni de viaţă ale progeniturii sale. Ca prozator, Bucuţa este descriptiv, în maniera documentaristului sau muzeografului; când acţinuea se petrece la Balcic, avem actanţi dobrogeni, turci, bulgari, fiecare descris în aspectele etnografice - de la costum, la vorbire şi obiceiuri - cumva în maniera costumbrismului spaniol?; idem când acţiunea se desfăşoară în Transilvania, avem scene cu saşi, maghiari, secui etc. În revistele sale şi în studiile etnografice, ex: La Huţuli, între Suceava şi Ceremuş, 1932, pune în valoare fotografia etnografică, devenită de atunci instrument de lucru.
A fost primul editor al corespondenţei de 3 decenii dintre Titu Maiorescu şi Duiliu Zamfirescu, 1937, cu o prefaţă foarte pătrunzătoare în ce-l priveşte mai ales pe Duiliu, prezentat ca om distant, megaloman, jucând rolul unui pontif şi scriind, fără să clipească: "...e uşor să mă consider cel mai mare romancier român, din moment ce sunt singurul"... (îi desconsidera pe Caragiale,pe Slavici etc).

Opera: Florile inimei: Miniaturi: Oglinzi: Cântece de leagăn, Cartea Românească, Bucureşti, 1920;  Românii dintre Vidin şi Timoc: Cu un adaus de documente, folklor, glosar, fotografii, hărţi, Cartea Românească, Bucureşti, 1923;  Fuga lui Şefki. Roman, Cartea Românească, Bucureşti, 1927;  Maica Domnului dela mare, Colecţia Gândirea, Cartea Românească, Bucureşti, 1930;  Balcic, Ramuri, Craiova, 1931 (republicat în 2003 la editura Cronicar, Bucureşti);  Institutul Social Român, Institutul de Arte Grafice "E. Marvan", Bucureşti, 1931;  Biblioteca satului, Colecţia Cartea satului, Fundaţia Culturală Regală "Principele Carol", Bucureşti, 1936 (Cu o vedere în culori după G. Petraşcu şi cu alte chipuri);  Pietre de vad (3 vol.), Editura Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1937 (vol. 1), 1941 (vol. 2), ? (vol. 3);  Legătura roşie, Colecţia Cartea satului, Fundaţia Culturală Regală "Principele Carol", Bucureşti, 1938 (cu desene de J. Giurgea-Negrileşti şi cu o vedere în culori după o pânză de Ştefan Popescu);  Capra neagră. Roman, Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1938 (Cu desene de Mac Constantinescu; republicat în 1977 la editura clujeană Dacia, colecţia Restituiri, ediţie îngrijită, prefaţă şi note de Ion Vartic; coperta de Vasile Pop Silaghi);  Scrieri (2 vol.), Editura Minerva, Bucureşti, 1971/1977 (cu un studiu introductiv de acad. Perpessicius; Text stabilit şi note de Lucia Borş-Bucuţa şi Violeta Mihăilă: vol. 1 cuprinde romanele Legătura roşie, Fuga lui Şefki şi Capra neagră;   Mozaic: Memorii, Editura Cronicar, Bucureşti, 2004;  Crescătorul de şoimi, Colecţia Cartea vremii, Fundaţia Culturală Regele Mihai I, Bucureşti;   Românii din Bulgaria, Cartea Românească, Bucureşti; Poveştile crivăţului etc.

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Emanoil_Bucu%C8%9Ba
http://agonia.ro/index.php/author/0036522/type/all/Toate


Poezia zilei, Emanoil Bucuţa:  

Psalm


Cînd erai în lumea ta
Nu ştiai ce e cuvîntul,
Ci o harfă doar cînta
Cînd intra prin coarde vîntul.

Un arhanghel potrivea
Glasul orelor, din cuie;
Fiecare cui o stea,
Coarda, foc de sori ce suie.

Psalm pornea prin ceruri plin,
Într-un vînt de aripi albe,
Şi pe urmă-i cristalin,
Şi voi, îngeri, salbe, salbe.


Alţi scriitori:
Samson Bodnărescu, n. 1840



Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2001
              
3 mai. Să reiau tehnica din V-1 şi să-i dau fiecărui personaj textul lui: Vera, Grigore, Dona, Mihail, chiar sub aceste titluri. La Andrei pot folosi două variante:Vania Ivanovici a murit la 62 de ani, de ciroză, la puţin timp după declanşarea bolii. Nu s-a îngrijit mai deloc. Mort pe 17 ianuarie, de sf. Anton, ziua numelui pentru Ţuca. Vania a rugat-o pe soră-sa să-i dea telefon şi să o felicite. După care a murit. Se va fi gîndit că Ţuca a fost persoana cea mai importantă din viaţa lui, indiferent de faptul că nu i-a fost credincios, indiferent de faptul că în ultimii ani se răzleţise de ea…
Se va fi dus Ţuca la moartea fostului soţ? Zice: el era bun, săritor să ajute pe alţii la nevoie. În ce-o priveşte însă, el premedita totul. A rămas cu tot ce adunaseră ei în atîţia ani, inclusiv apartamentul, ea s-a întors la părinţi doar cu mobila albă, care lui nu-i plăcea. Pînă să o convingă să plece, venea mereu la părinţi, aceia îl iubiseră. Îi promitea ei că vor rămîne împreună, doar că are nevoie de o destindere, să nu mai fie stresat. Are o ultimă şansă să facă un copil. (Deja trăia cu alta) Ea pleacă, el o aduce pe cealaltă a doua zi. După ce a văzut-o plecată, nu a mai dat pe la ei, nici măcar n-a mai telefonat. Mare afemeiat. La început era îndrăgostit de ea, îi făcea poze prin parc, a fost şi la Falcău, acolo alte poze. Cîndva, la mare, după ce îl salvase pe unchiul Vanea de la înec, a vrut să o înece pe Ţuca; apoi a pretins că s-a jucat cu ea. Spre sfîrşit era mereu beat, se scula noaptea şi se pişa la uşă, probabil tot ca să o determine să se despartă, să-l lase. O ameninţa că se va arunca în Dunăre. Sau încerca să o ducă cu preşul, precum că o să scrie un roman grozav despre dragostea lor, cînd ea n-o să mai fie…Îi inducea ideea sinuciderii. La ani după despărţirea în fapt, la nunta lui Victoraş o dansează toată seara, tandru. O conduce spre casă, ea apucă să-i spună că nu poate trăi fără el. El: Dacă te întorci la mine, mă arunc în Dunăre. Iar la obiecţiile ei, sublinia: De aia nu putem fi împreună. Mi-e frică de tine…
Chinurile cu Vania. Cu securitatea. Ţuca bănuieşte că aceia aveau cheia de la apartamentul lor şi primeau informatori în timp ce ea era la liceu.  Mă gândesc că o propulsaseră în funcţia de directoare adj., anume ca să fie mereu ocupată, să nu stea pe-acasă... N-am nicio îndoială în această privinţă. Dar ceea ce a dat-o peste cap a fost povestea cu nepoata lui văru-său, cu care şi el a trăit, studentă şi amantă de lux, implicaţi fiind mai mulţi universitari. Fată superbă, dar care făcea prostituţie şi lux mare. Proces public, condamnări, destituiri; Vania nu a fost direct implicat la proces, dar s-a pomenit şi numele lui. Imediat şi-a aranjat o plecare în Alger, ca profesor de matematică, să-şi şteargă urma. Ajutat, desigur, de cei care îi erau obligaţi.
Ţuca îl vizitează în Alger, e acroşată de un vameş algerian, bărbat bine, 26 ani, susţinător de familie. Acela îi scrie, sora lui Vanea, sau cei de la secu îl pun la curent pe acesta, aşa că la a doua vizită, aflînd că cei doi s-au revăzut,  Vanea aranjază ca ea să nu poată ieşi cu bagajele. Tot în Alger bleaga de verişoară primeşte scrisoare de la fostul elev, acum militar – mare greşală, pe plic trecuse numărul unităţii militare! Prostii atît de mari nu poate face decît minunata mea verişoară!  Şi ce tărăboi i-a făcut el, după...
Încep să cred că acei ce se exhibă au, în afară de această perversiune, măcar încă una: homo, lesbi etc, iar dacă nu, un orgoliu neînfrînat. O fire de artist.
 (din Gândirea înceată, jurnal 2000-2005)                           
Va urma



Fotografii din Grecia... 





Adăugaţi o legendă



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu