consemnări, poezii, eseuri

marți, 3 iunie 2014

Scriitorul zilei: Anatol Ciocanu, n. 3 iunie 1940

„Ce singuri am rămas:

ne-a părăsit şi iubirea cea mare

care ştia să împartă egal

totul ce era divin şi - încîntare-

de putregai, de registru mortal...

Ce singuri am rămas:

ne-au părăsit, ca două ape, părinţii

şi două izvoare-n rădăcini au secat ,

şi-n două albii uscate doar amintirile-s sfinţii

plutind cu giulgiul înlăcrimat.

Ce singuri am rămas:

a-nceput să prindă albeaţă chiar şi răsăritul,

nu mai vedem soarele de la un timp,

e după pînze albe şi reci mult doritul

strop de lumină, fierbintele nimb.

Ce singuri am rămas:

ne-a văduvit şi toamna, plecată,

de-aromele ei cu dulci nostalgii,

rîndunica nu mai vine să bată

la geamuri cu-aripi de zbor, străvezii.

Ce singuri am rămas:

Pe lume-numai eu şi cu tine

Îmbrăcaţi în acelaşi regret demodat,

Care numai trupurile noastre vineri

Şi nu mai poate fi dezbrăcat -

Ce singuri am rămas...”

***

Poetul basarabean s-a născut în satul Mălăieşti din judeţul Bălţi într-o provincie care pe atunci mai era a României, dar care urma să fie ocupată de sovietici la sfârşitul acelei luni iunie 1940. A făcut Universitatea din Chişinău şi a fost ziarist la revista Moldova, apoi la Glasul naţiunii. A debutat cu poezii în 1957 şi a continuat să publice volume de versuri, mereu în acelaşi registru cantabil, poezii luminoase, cu încredere în om şi în darurile vieţii, cu iubire faţă de sat şi de tradiţii, texte adesea puse pe muzică. A tradus din Giuseppe Ungaretti. A scris cărţi pentru copii.

Opera: • Sărutul soarelui, 1965; An neobişnuit, 1967; Struguri în amiază. Oameni şi locuri din Moldova, 1968; Sonetele câmpiei, ; Firul Ariadnei, Chişinău, 1970; Cântece de-acasă, 1971; Dimineţile Patriei. Oameni şi locuri din Extremul Orient, 1976; Alte cântece de-acasă, 1978; Vine, vine primăvara..., 1981; Strugur dulce, lan de aur, 1983; Vârsta teiului, 1984; Despre-o viţă şi-o bobită..., 1986; Spicul şi steaua, ; Flori de tei deasupra noastră..., Bucureşti, 1995; Cântecele mântuirii, Bucureşti, 2001; Toga iluziei, 2003; Pasărea speranţei, 2007; 101 poeme, 2009; Apropierea de ţărm, 2010.

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Anatol_Ciocanu

Alţi scriitori:

Duiliu Zamfirescu, m. 1922

Andi Andrieş, n. 1934

Emil Lungeanu, n. 1958

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2000

13 iulie. Mîine în zori A. pleacă la Plaiul Foii, în Piatra Craiului cu cercetaşii lui, prof. Munteanu îi conduce. Dar vremea acum şi în Bărăgan e furtunoasă, la munte ar putea fi frig, etc. După masă am muncit la rucsac.

Dau pe la Casa Scriitorilor, se lansează cartea unei belgience Patimile după Alexix; se spune: o carte care n-ar fi putut apărea în Belgia, fiind la limita cu porno! Prezintă Doina Uricariu, Dan S. B., Eugen Uricaru şi Horia Bădescu. Sala plină, numai capete colilii. Şi prea cald, iar la un moment dat se umflă perdeaua, de afară se aude canonada ploii-furtunii. Iau cartea cu autograf de la dna contesă Houguette de Broqueville, descendentă din P.P. Rubens şi, deci, rubicondă! Apoi, de aproape, văd că e destul de în vîrstă, la 60-65 ani. Urmează coktail, dar nu stau. Sunt destui care au venit anume pentru asta. Spre mirarea mea, Mihas şi Veronica Olteneanu, care recidivează. Aflu că întreprinderea mea s-a privatizat. Oare ce mai urmează? Restructurări.

15 iulie. Sîmbătă. De dimineaţă, la poştă, apoi la tanti M., inepuizabilă în poveşti. Îngrijorare pt. Andrei, la Plaiul Foii, unde probabil sunt vijelii. Oboseală, indispoziţie, stare de rău. Somn de după amiază, apoi Turul Franţei, cîştigă un columbian de la Kelme, Santiago Botero. Figuri mari: Pantani şi Lance Armstrong. Deja în Alpi, la Brianson, altitudine 1500 m, cu fortificaţii Vauban.

Apoi L. merge în balcon, la lumina înserării, să continuie Jurnalul de călătorie al lui V.Hugo. Îmi citeşte un paragraf cu satele de la malul oceanului.

Iulie, o lună slabă pentru Herbalife, mulţi alţii au lăsat-o mai moale. Vineri am prezentat partea a doua. Sentimentul că sunt prea multe de spus, că în unele nu cred, că nu mă aflu acolo unde îmi e locul. Pînă acum în geologie, în foto, în scris, m-am ocupat de lucruri al căror rezultat depindea în mare parte de mine şi prea puţin de ceilalţi. În H. trebuie să găseşti calea de acces spre ceilalţi, care rareori vor spune da, iar de cele mai multe ori nu.

Încă o săptămînă pînă Lidia va pune piciorul jos – şi va reîncepe învăţarea mersului. Să sperăm că totul va decurge bine

Îngrijorat, pentru că nu văd soluţii, pentru Veneticii, pentru Ruptura, pentru celelalte cărţi pregătite să apară. Jurnal I Vreme închisă de la Vitruviu stă de 5 ani…

Va urma

Fotografii de la BookFest, 2014