Scriitorul zilei, Titus Popovici, n. 16 mai 1930 - d. 29 noiembrie 1994
Orădean prin naştere, dintr-un tată
funcţionar la poştă şi o mamă învăţătoare, face liceul Emil Gojdu din urbea
natală, apoi Filologia din Bucureşti, 1949-1953, dar deja devenise inspector la
Ministerul Culturii.
Debutase în 1950, cu proze scurte, în
colaborare cu alt ardelean, Francisc Munteanu, proze apărute în volum: Mecanicul şi alţi oameni de
azi, 1951. Hotărât să trăiască din scris, în 1955 îi apare romanul Străinul, despre un licean
exclus din învăţământ pe vremea războiului pentru a fi scris împotriva
participării la război alături de germani. Talentul real al tânărului autor dar
şi oportunismul său în alegerea temelor se vădesc şi în următorul roman: Setea, 1958, unde ţăranilor
întorşi de pe front li se împarte pământ - prilej de a scoate în faţă lupta de
clasă, cu tot ce înseamnă proletcultismul: eroi pozitivi, eroi negativi,
duşmanii poporului, odioasele rămăşiţe ale burghezo-moşierimii; devotamentul
faţă de idealul comunist mergând până la sacrificiul suprem; triumful forţelor
progresiste etc. Astfel poziţionat în primul pluton al literaturii socialiste,
lui Titus Popovici nimic nu i-a mai stat în cale.
Va parveni în CC al PCR, va deveni spre
final membru corespondent al Academiei RSR. Prea puţin se va mai ocupa de
literatura ca atare, ci va purcede la scrierea de scenarii, după propriile
opere: Setea, Străinul, Moartea lui Ipu, sau dând
scenarii scrise special, pe linia directivelor, sau ecranizând oportun mari
romane ale scriitorilor interbelici, în primul rând aflându-se ardeleanul Liviu
Rebreanu, cu Ion, cu Pădurea spânzuraţilor, dar şi
Slavici: Moara cu noroc.
Practic, în 33 de ani de colaborare cu cinematografia românească, din 1957 şi
până în 1990, a făcut nu mai puţin de 35 de filme, practic anul şi filmul, sau
câte două filme pe an, căci pentru unele producţia dura 2 sau 3 ani... Subiecte
cu ilegalişti, din război, dar şi filme din trecutul glorios (Mihai, Mircea),
sau din vremea războaielor daco-romane: Dacii,
Columna; dar şi filme poliţiste sau de aventuri, acestea localizate în
Vestul sălbatic american (seria Aurul
şi ardelenii), precum şi comedii... Dar şi serialul TV în 18 episoade
din trecutul ilegaliştilor: Lumini
şi umbre. Mereu pe linie, la concurenţă doar cu Eugen Barbu, alt acaparator
al cinematografiei noastre - ca un sârguincios propagandist cultural, care în
fapt monopolizase industria cinematografică. (O singură dată, în 1970,
Cinematografia a organizat un concurs de scenarii - apoi a regretat gestul,
subiectele premiate au fost date de-o parte - de ce să se fi încurcat cu diverşi
"particulari", când aveau colaboratorii lor de nădejde, care ştiau ce
şi cum?!). Dacă dai la o parte filmele semnate Titus Popovici, prea puţin mai
rămâne din filmografia socialistă. Moara
cu noroc, Pădurea spânzuraţilor, Ion, în două serii, sunt piese de
rezistenţă, incontestabil.
După cum e la fel de clar că Titus
Popovici a slujit cu osârdie comandamentele politice ale partidului unic. Cu
toate deturnările şi falsificările istorice de rigoare. Soarta tragică a
marelui comediant Constantin Tănase, decedat după august 44, este în film pusă
pe seama legionarilor. Era o deturnare oportunistă? Era totuşi o aluzie, o
lovitură indirectă chiar la adresa sovieticilor? Un joc duplicitar, din
care Titus Popovici a ştiut să câştige, cu deplin cinism: bani, glorie,
putere... Or, pe vremea comunismului naţional ceauşist, cinematografia era arma
principală de influenţare-manipulare a maselor. T.P. a fost unealta de mare
eficienţă a Partidului. Dar năravul din fire... l-a făcut ca imediat după
Evenimente să schimbe foaia, să scrie, cu talent, două romane demascatoare cu
privire la nomenclatura din care el însuşi a făcut parte; să treacă fără păs la
filme de gang: Crucea de
piatră etc. Se spune că
devenise incomod, ca scriitor de talent şi care deţinea multe secrete ceauşiste,
deci ar fi fost lichidat într-un accident de circulaţie, în preajma oraşului
Tulcea.
Opera literară:Povestiri (1955);Străinul (roman-1955) ;Setea (roman-1958);Pasacaglia (teatru-1960);Cuba, teritoriu
liber al Americii (însemnări-1962);Moartea lui Ipu (nuvelă-1970);Puterea şi adevărul (teatru-1973); Cutia de ghete, 1990; Cartierul Primăverii - Cap sau
pajură, 1998; Disciplina
dezordinii, roman
memorialistic, 1998.
Citeşte mai mult:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Titus_Popovici
http://www.romlit.ro/titus_popovici
Alţi scriitori:
Simion Bărnuţiu, m.
1864
Constantin Cubleşan,
n. 1939
Marin Preda, m. 1980
Poezia zilei, Florin
Costinescu, n. 1938
Adună-te
Adună-te încă, adună-te,
din mările secate de tunete,
regăseşte-te , regăseşte-te încă
până nu te soarbe ceaţa adâncă,
Caută ţărmul, mereu mişcătorul,
şi-n palmă apă-ţi va turna însuşi Izvorul,
caută Raza începătoare a toate -
Ea îţi va deschide uşile ferecate,
Deprins de vâltoarea atâtor primejdii,
Raza te va-mbrăca în straiul nădejdii,
ţesut în tăcere de maicile cerului,
la războiele veşniciei,
la războaiele efemerului…
(preluare din
revista Ramuri)
20 martie. Sînt luni de cînd n-am mai notat, fiind cu gîndul la
altele, mai presante. Întîi durerile mele gastrice, care m-au martirizat. Mereu
scăldînd-o între zile mai bune, cînd aş fi sperat că sunt pe calea vindecării
şi zile-nopţi cu foarte mari dureri, cu şi mai mare panică - cu gînduri sumbre etc.
O notă specială de la faptul că te zbaţi în dureri lîngă cei dragi, care nu
ştiu cât de amarnic te chinui şi n-ai vrea să-i sperii… Ca să observ în
ultimele săptămîni că totuşi durerea s-a mutat din zona epigastrului în cea
abdominală, m-am mai liniştit, bănuind că sunt efectele tratamentului pentru
gastrită transmise nivelului entero-colitic. Ieri, după alt puseu dureros cu
panică, la dr. Radu Voiosu, endoscopie şi rezultatul: unde e ulcerul? Nu mai
era deloc. Deci tratamentul pentru ulcer sistat, îmi dă un pansament, ceva
pentru digestie şi permisiunea să mănînc aproape orice, dar zdravăn, ca într-o
lună să iau în greutate. De la 68 am scăzut la 64 în februarie, ieri aveam
63,5. Ieri mănînc mai cu curaj şi am o noapte fără probleme.
Azi dimineaţi, Andrei la olimpiada pe sector pentru
engleză - s-a calificat primul pe liceu! Revine şi îl pregătim pentru excursie
la Predeal, pînă duminecă seara. Chiar şi vremea, de azi dimineaţă s-a
îndreptat. Au fost vreo zece zile foarte friguroase, cu un vînt vrăjmăşesc, ce
m-a terorozat la ieşirile în oraş, deci mi-am luat concediu medical pînă pe 1
aprilie.
De pe 4 februarie mi-am depus dosarul pentru
pensionare şi sper să-mi fie rezolvat pe la începutul lui mai. Astfel mă
retrag, la timp aş zice, fără regrete, fără emoţii, mai ales fără să
dramatizez, din această firmă ce pare să atîrne într-un singur cui.
Pe plan literar, am rupt definitiv cu Vinea. Le-a
apărut Angela M., lansare di granda la Sala oglinzilor, nu s-au deranjat măcar
să mă anunţe, să mă invite…
În schimb Lucian P. îmi preia manuscrisul Veneticii pentru o editură Conexiuni,
obligîndu-se să obţină subvenţie pentru ea. La Vitruviu dna Graciov citeşte în
fine Jurnalul 79-86 (Vreme închisă),
discut cu dînsa două ore, apoi alte două cu Vilma şi mă trece pe lista de
subvenţionare. Îi dau amănunte despre D. Alex, ce-a publicat, unde-i sunt
manuscrisele, ar vrea să-i scoată o carte. Tot aşa încerc să-l strecor în plan
pe Pan Izverna cu Epifaniile poeziei.
Sosit acasă destul de tîrziu, îi telefonez lui P.I. să ia urgent legătura cu
dna Vitruviu.
Va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu