consemnări, poezii, eseuri

Scriitorul zilei: Iordan Chimet, n. 18 nov. 1924 - d. 23 mai 2006.

Dintr-o familie simplă de români din Galaţi (tatăl grefier, mama Paraschiţa...), a urmat cursurile liceale în oraşul natal (1944), apoi Literele la Bucureşti (1948), iar mai târziu a absolvit Dreptul (1957). Dar deja debutase cu meşteşugite versuri avangardiste în Revista Fundaţiilor Regale. Acest om exemplar, fără ambiţii personale, devotat înaltelor idealuri umaniste, democratice, slujindu-le cu puritate şi ardoare, considerat de cei ce l-au cunoscut "o minune de om", "un scutier al iluziei", s-a alăturat unui grup de intelectuali din Asociaţia Eminescu: Constant Tonegaru, Vladimir Streinu, Pavel Chihaia, străduindu-se să-i ajute pe confraţii ajunşi la ananghie, distribuind pachete de la Crucea Roşie, imediat după război, pe vremea foametei, când noul Regim se instala, cu ajutorul armat al sovieticilor. Din această acţiune donchijotească, unii militanţi au nimerit la puşcărie, i-am amintit la această rubrică pe Tonegaru şi pe Mihadaş. Ceilalţi au fost amnistiaţi, însă ţinuţi sub supravegherea strictă a Securităţii. (Nici acum nu-mi intră în cap cât de departe au împins zelul lor oamenii poliţiei politice, nenorocind/lichidând fizic indivizi şi familii, o întreagă pătură de intelectuali, numai ca să le fie lor bine, să le meargă salariul, să avanseze în grad şi funcţie. La adăpostul Statului pe care îl slugăreau, la modul criminal...)

Destul de târziu, într-o perioadă de relativă destindere, Iordan Chimet reuşeşte să-şi vadă publicate unele dintre manuscrisele definitivate cu două decenii înainte: Filmele vestului sălbatic, 1966; Comedia burlescă, 1967; Lamento pentru peştişorul Baltazar, 1968; Eroi, fantome, şoricei, , Închide ochii şi vei vedea Oraşul, 1970; aceste cărţi l-au făcut preţuit îndeosebi de cititorii tineri şi de neconfundat printre scriitorii momentului. În 1972 apare O antologie a inocenţei, carte devenită best seller, vândută pe sub mînă. Cititorul percepuse mesajul antitotalitarist al textelor antologate (din literatura întregii lumi, desigur). După care autorul se instalează într-un soi de protest mut, nemaipublicând ani la rând. Solidar cu alţi disidenţi, nu a făcut niciodată caz de aceasta, însă a continuat să corespondeze cu mari oameni de litere de peste graniţă, iar unele cărţi i-au fost comentate cu entuziasm în străinătate. preluate şi de semnatarii Cartei 77 din Cehoslovacia. Cenzura, avizată, îi blochează accesul la tipar.

Abia după Decembrie 1989 apare antologia Dreptul la memorie, în 4 volume. Le-am interceptat la Bistriţa-Năsăud, unde mă aflam în campanie geologică - şi m-am considerat un norocos. Impecabilul stilist a mai publicat: Cele două Europe, cele două Românii, 2004 carte ce se adresează conştiinţei civice a românilor; dar a scris şi memorialistică: Cartea prietenilor mei, 2005.

Pe autor l-am preţuit la superlativ, dar ca om nu am reuşit să-l identific, chiar de ne vom fi intersectat paşii, privirile. Prietenul poet Ion Murgeanu îl evocă în perioada când fucţiona ca suplinitor în judeţul Galaţi, venit anume pentru a participa la o lectură publică. De o modestie şi delicateţe extremă. Inconturnabilă.

Nu mă mai mir că, la doar 2-3 ani de la dispariţia sa, când mă interesam de aprobarea pentru o placă memorială a acestui scriitor singular printre co-breslaşi, nimeni din blocul unde a locuit două decenii nu şi-l aducea aminte:

Ion Lazu, Odiseea plăcilor memoriale, ed. BMB, 2013

..."Schimb tramvaie şi ajung în zona Nicolae Grigorescu, căutând imobilul lui Iordan Chimet. În zona Nicolae Grigorescu dau de adresa lui Pituţ, un bloc spre răscruce, deci în formă de Y, cu trei corpuri unite la centru, ocolesc pe toate laturile, în fine, dau de placa lui Gh. Pituţ, cu basorelief, îi fac o fotografie, deşi sunt convins că Valentina are aşa ceva. Trec intersecţia, spre capătul bulevardului, fiind vorba de nr. 18 - dar îmi dau seama că trebuie să caut în cealaltă parte. Dar câte scări la aceste blocuri de-a lungul bulevardului, câte intrări!; aştept să vină/să iasă cineva, întreb de scriitorul Iordan Chimet, nimeni nu ştie; merg la casiera care printr-un noroc era la post, dna Mari, amabilă, îmi dă telefoanele administratorului, preşedintelui, să aflu scara, perioada când a locuit în imobil, etc. Şi să obţin aprobarea pentru instalarea plăcii memoriale.

Poezia din lift, când am fost în blocul lui Iordan Chimet:

Al. Macedonski

Era oraşul de-altădată

Sub plopi de-argint muiaţi în soare

O verde oază fermecată

Cu repezi ape cântătoare

Pe-oricare străzi cântau izvoare

Şi sărutat de flori ce-mbată

Trăia oraşul de-altădată

Sub plopi de-argint, muiaţi în soare.

Cine să fi lipit acest afiş, nemaiîntâlnit de mine prin alte holuri de bloc, prin lifturi? Nu e cumva mîna abstractă a scriitorului nostru?

(Şi iată cum, printr-o întâmplare, - căci nu am studii filologice - identific sursa inspiraţiei lui Daniel B., din descrierea Bucureştiului de altădată...)

Adresele pe care cu atâta trudă le obţin de la Uniune, de la cunoscuţi, din cartea de telefon etc. se rezumă la stradă şi număr, dar sunt uneori 7-8 scări, îţi poţi pierde o zi ca să le bântui, adesea fără rezultat.

Revin acasă obosit, după drumuri nesfârşite prin cele cartiere muncitoreşti, cu străzi, grupuri de blocuri şi numerotări complet aiuristice, care m-au buimăcit, nu alta. Rezultatul concret, pe cât de dezamăgitor? Azi, doar două adrese!

Adriana Bittel: O minune de om (în Rom.lit): http://www.romlit.ro/o_minune_de_om_iordan_chimet

Andrei Ursu> http://www.revista22.ro/despartire-de-iordan-chimet-2811.html

Alţi scriitori:

Garabet Ibrăileanu, n. 1871

G. M. Cantacuzino, n. 1809

Vladimir Streinu, n. 1902

Valeriu Armeanu, n. 1946

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2000

8 ian. Scriitorul? Un informator, mai mult sau mai puţin. Colaborare benevolă. Dar să te ferească Dumnezeu să-i impui să renunţe la scrisul lui (indiferent de calificativul pe care i l-ai acordat). Nici o şansă. A reuşit să-l stopeze comunismul, ca regim totalitar, dotat cu tot ce trebuie ca să intimideze, să constrângă, să corupă, să suprime...?

Pe C. cei de la putere îl folosesc pentru că are o minte bine mobilată şi e bătăios. Este imperioasă nevoia lui de a ieşi în faţă, de a avea puterea de decizie pentru ceilalţi, consideraţi pleavă, de a se afla printre cei care fac jocurile, în cazul lui nu atîta pentru avantaje materiale ci din orgoliu. Pledează cu deplină convingere pentru sloganuri pesederiste. Te-ai jena să-l auzi cu raţionamente de caracudă.

24 ian.. Crezi în veşnicie? Dacă tu crezi, înseamnă că deja ai veşnicia aici, în această viaţă. Deci pentru „totdeauna”. Un totdeauna în care încă exişti.

“Pune pe acelaşi plan plăcerea şi necazul, căştigul şi pierderea, victoria şi înfrîngerea şi încinge-te pentru luptă”. Gita-veda – India. Să nu uităm că alesesem ca titlu: Cîştigul şi pierderea.

25 ian. Comunicarea are două aspecte: cu ceilalţi şi cu tine însuţi. Grav e că în postmodernitate se accentuează criza în ambele sectoare, căci e imposibil să contrabalansezi potopul ce vine asupră-ţi – al mediocrităţii, nu al valorii! – şi care nu-ţi lasă măcar şansa de a rosti: şi eu exist; în celălalt sector, nu mai ai răgaz să vorbeşti cu tine însuţi, mai exact spus să asculţi şoaptele lăuntrului; sau să contempli. Tehnica ne copleşeşte, ne închide gura, nu mai ai cînd să-ţi spui replica. (Las de-oparte jocurile pe calculator, unde numai viteza contează, promptitudinea: eşti concentrat la limită pe monitor – mai poţi gândi altceva, mai poţi simţi, visa, contempla, aştepta, amâna – ca să te bucuri de toate variantele?! În mod paradoxal, comunicarea te-a izolat! Iar cei ce te bombardează cu mesaje, nu rostesc ei înşişi decît simulacre de idei, de gînduri, de sentimente, şablonizate, standardizate, pre-fabricate. Fără mister, fără tîlc. O aprigă de-personalizare a individului

Va urma

Poezia zilei: Vladimir Udrescu

o fi cu putinţă

e cineva

o boare de slavă atinge
floarea reginei crescută
acolo
pe un colţ de univers
numele întâmplării e privit cu sfială

n-ai de ales
lângă tine un fulg îşi răneşte
aureola
dar cine să scoată din flăcări
infinitul ce adie
în captivitate

(din volumul Îmblânzitorul de lumini, Colecţia Opera omnia, Ed. Tipo Moldova, 2014)

Vestea bună: A apărut la Ed. Idee europeană, 2014 o nouă ediţie, a IV-a, a romanului Veneticii de Ion Lazu.