Scriitorul zilei: George Uscătescu, n. 5 mai 1919 - d. 11 iunie 1995
Din părinţi învăţători, s-a născut la
Creţeşti, lângă Târgu-Cărbuneşti, jud Gorj, a făcut şcoala primară în comuna
natală, a mers apoi la liceul din Tg. Jiu, absolvit în 1937 şi a urmat
Literele, Filosofia şi Dreptul în Bucureşti. În 1940, remarcat de N.
Iorga, primeşte o bursă în Italia, unde obţine trei doctorate strălucite,
iar din 1943, datorită războiului civil din Italia, se stabileşte în Spania,
parcurgând o exemplară carieră universitară la Madrid, urmându-i la catedră lui
Ortega y Gasset şi lui Eugenio D'Ors, apoi la Barcelona, Valencia şi Santander.
A predat la universităţii europene şi de pe continentul latino-american, a
devenit profesor onorific la nu mai puţin de 11 universităţi din lume.
Debutul cu poezii în 1939. A înfiinţat
revista Destin în care şi-au publicat contribuţiile
marii noştri oameni de cultură din exil: Grigore Gafencu, Mircea Eliade, Emil
Cioran, Ştefan Baciu etc.
S-a remarcat ca om de litere, poet şi
eseist, dar şi ca filosof al culturii, sociolog, politolog, publicând sute de
lucrări, scrise în spaniolă, italiană, franceză, germană, traduse apoi în
engleză, portugheză şi greacă, despre filosofi ai antichităţii sau ai Evului
Mediu şi, în mod foarte eficient contribuind la cunoaşterea în toată lumea a
operei lui C. Brâncuşi, pornit de pe meleaguri gorjene. Excelenţa studiilor
sale a fost răsplătită cu cele mai prestigioase premii spaniole: Premiul lumii
latine, Paris, 1957, Premiul Unităţii europene, Roma, 1964, Premiul Naţional de
Literatură din Spania, 1970. După 1989 a devenit membru de onoare al Academiei
Române. Îi fuseseră publicate, înainte de 1989, trei tratate: Erasmus, Brâncuşi
şi arta secolului, Ontologia culturii.
Un spirit universal, pe cât de românesc
"în cuget şi simţire", prezentat ca atare de Zoe Dumitrescu-Buşulenga
(este şi ziua domniei sale astăzi!) şi de Constantin Noica. Nu îndeajuns
cunoscut în cultura noastră, şi care merită a fi re-descoperit, frecvantat,
urmat...
Citeşte mai mult:
http://www.judetulgorj.info/personalitati-gorj/74-george-uscatescu.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Usc%C4%83tescu
http://agonia.ro/index.php/article/234308/index.html
Poezia zilei, Ion
Lazu
Omul
Uneori să tragă cu urechea
La cântecul înfiripat în piept.
Din multa alergare să se oprească
uneori
Să asculte, să privească
să aştepte
Şi, din orice, să se bucure.
Şi din orice, ca de un dar osebit,
Ca de un hatâr nemaisperat –
Să se bucure.
august 1988
Alţi scriitori:
Mihnea Gheorghiu, n.
1919
Sextil Puşcariu, m.
1848
Zoe Dumitrescu
Buşulenga, m. 2006
2 oct. Sunt două lucruri pe care le visez cu insistenţă: că
găsesc din întîmplare, printre hîrtii, un top-manuscris al unei proze de care
uitasem - mă inungă o mare bucurie şi relaxare; şi al doilea vis: că mă întorc într-o căscioară cu grădiniţă, căscioara
unei babe la care am mai stat cîndva în gazdă, dar n-aş putea preciza în ce
sat, o căscioară la oarecare distanţă de cealaltă, în aceeaşi ogradă, în care
dorm gazdele, inclusiv baba mea, şi unde mă pot întoarce oricînd şi să stau
zile în şir, fără să le spun, intrînd ori prin faţă ori prin spate. Şi fapt e
că nu există o altă casă unde să fi stat în gazdă în aceşti aproape 40 de ani
şi de care să-mi amintesc mai bine, în mare detaliu.
Acest vis mă lasă perplex, a câta oară?; sunt într-un sat fără autobuz, departe de orice gară, e vară, am venit singur, însă nu pentru cercetări geologice, ci ca să mă odihnesc, poate să şi scriu ceva… Pe valea Olteţului?, pe valea Cernişoarei?, în Oltenia vâlceană? - imposibil să localizez cătunul... În vis am stat la acea gazdă, am revenit apoi, în vreo vară. Dar unde? Iar în realitate, impresia este că nu visez un loc unde realmente am stat, ci unul cumva generic – care instituie o dorită stare de spirit: comuniunea, încrederea reciprocă, izolarea mea creativă. La Oboga? La Păuşeşti? La Alexeşti? Le exclud pe rând, după o nouă scrutare a amintirilor. Enigmă de nedezlegat...
Acest vis mă lasă perplex, a câta oară?; sunt într-un sat fără autobuz, departe de orice gară, e vară, am venit singur, însă nu pentru cercetări geologice, ci ca să mă odihnesc, poate să şi scriu ceva… Pe valea Olteţului?, pe valea Cernişoarei?, în Oltenia vâlceană? - imposibil să localizez cătunul... În vis am stat la acea gazdă, am revenit apoi, în vreo vară. Dar unde? Iar în realitate, impresia este că nu visez un loc unde realmente am stat, ci unul cumva generic – care instituie o dorită stare de spirit: comuniunea, încrederea reciprocă, izolarea mea creativă. La Oboga? La Păuşeşti? La Alexeşti? Le exclud pe rând, după o nouă scrutare a amintirilor. Enigmă de nedezlegat...
(Din Lamentaţiile Uitucului, în manuscris)
Va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu