consemnări, poezii, eseuri

marți, 27 mai 2014

Scriitorul zilei: Tudor Ţopa, n. 27 mai 1928 - d. 10 august 2008

Bucovinean din Cernăuţi, dintr-o familie de intelectuali: bunicul profesor la Teologie, tatăl profesor de istorie, mama directoarea Liceului de fete, şi-a început liceul în Cernăuţi dar a survenit refugiul şi a continuat studiile la liceul Sf. Sava şi la Dimitrie Cantemir, apoi face Facultatea de Pedagogie din Bucureşti, licenţa în 1957. Profesor, bibliotecar la BCS şi BCU, curator al unor importante expoziţii, apoi cercetător la Institutul de Pedagogie, de unde a şi ieşit la pensie. Scriitor de sertar, cum îl consideră Barbu Cioculescu în evocarea prietenului său, un cărturar inveterat, meloman, om singuratic şi elitist, s-a manifestat ca traducător al unor scriitori ruşi-sovietici, precum Bednâi, Krutilin, Ceakovski sau francezi: H. Taine, Stendhal, H. Focillon, iar ca romancier a publicat târziu (fapt pentru care este considerat ca făcând parte din Şcoala de la Târgovişte) şi parcimonios, două romane: Încercarea scriitorului, 1975 şi Punte, 1985, prelucrări ale unor jurnale, impresionând prin stil şi compoziţie ingenioasă, dar nemulţumindu-i pe amicii scriitori care s-au văzut "încondeiaţi". În fond, este reacţia dintotdeauna a persoanei devenită personaj, chiar cu numele schimbat - iar scriitorul, care mereu îşi clamează libertatea condeiului, cade în păcatul de a nu accepta regula simplă a jocului. Se tot întâmplă...

Citeşte mai mult: http://www.romlit.ro/tudor_opa_scriitor_i_personaj

http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_%C8%9Aopa

Poezia zilei, Lidia Lazu:

***

Caii aleargă şi ploaia-n şiroaie

Curgându-le-n coame

a-nmiresmat tot satul

şi-a limpezit copacii

pun mâna la ureche

să aud paşii tatei

dar ropotul ploii

dar tropotul cailor

dar clopotul cerului

mă poartă pe sus

ca pe-o răstignită

spre poarta

din neant

8 iulie 1983

Alţi scriitori:

Corneliu Buzinschi, m. 2001

Ion Lazu - O pagină de Jurnal 2000

25 martie. Bunavestire. De necrezut! Sunt 56 de ani de la sosirea familiei Lazu în plasa Slatina, jud. Olt. Din toţi care au pornit atunci în refugiu, noi cei opt, mai sunt în viaţă doar eu – şi fratele Gelu care s-a născut la trei luni după sosirea clanului.

2 apr. Dumitru Furdui şi Ludovic Antal –posibilă povestire despre Un saltimbanc – DF.

Nebunul şi-a vîndut sufletul, sau i s-a furat. Nu mai ai cui să te adresezi şi ce să salvezi…

11 apr. Eu, scribul, notînd faptele cine ştie cărui descreierat dezlănţuit întru cucerirea gloriei de-o clipă: eu, scribul, antrenat la îndelunga şcoală a răbdării; otrăvit de morbul lucrurilor scrise, ca să dureze, ispitit de promisiunea veşniciei…Dar nu pentru răsplata veşnică se nevoieşte scribul! Scrisul, descrierea a ceea ce vede, gândeşte şi simte, este felul lui de a iubi viaţa.

Încercări critice: Daniel Bănulescu. Cei 7 ipochimeni. Cazacioc esti? Guleai esti? O chermesă lingvistică şi şarje la diverşi literaţi - p. 16: M. Cărtărescu; p. 23 E. Barbu, p. 38 diferite trăsnăi, nu totdeauna bine încropite, p. 48 argou agresiv, însă făcut. Un text artificios, sclifosit, nefiresc.

14 apr.

Ţi-ai oprit cîndva asupră-mi privirea ochilor verzi

şi eu am prins-o, lacom şi nu i-am mai dat drumul niciodată

înaintînd de atunci necurmat, pas cu pas

ca vrăjit, spre adîncul sufletului tău,

m-ai atins într-un mod anume, electric

şi de-atunci te-am înşfăcat ca o

caracatiţă în îmbrăţişările mele;

mi-ai adresat un cuvînt şi eu

preluîndu-i intonaţia, vorbesc mereu

despre iubirea mea fără sfîrşit;

şi va veni o clipă