Scriitorul zilei Nora Iuga, n. 1931 http://ilazu.blogspot.ro/2012/01/scriitorul-zilei-nora-iuga.html
Sextil Puşcariu, n. 1877 http://ro.wikipedia.org/wiki/Sextil_Pu%C8%99cariu
Elena Farago, m. 1954
Poezia zilei
Elena Farago: Gândăcelul
Traian T. Coşovei (1954-2014)
Un înger care visează
Într-o dimineata de iarna
dormeai atât de adânc,
încât respiratia ta era mai nelinistita
decât albul zapezii.
În timp ce eu te priveam,
tragând perdelele rosii ale frigului.
Poemul de acum
Eu nu mi-am scris niciodata numele
pe bonuri de carbuni –
pe lînga silozuri am trecut fara sa privesc înapoi –
prin iarba desculta n-am alergat niciodata.
În ploaie n-am cântat, în desert n-am scris cu creionul drumul caravanelor.
Cu maturica nu m-am batut la baia de aburi.
Cu mersul meu de urs n-am rasturnat înadins portelanurile.
Odata am iubit ferocitatea oamenilor de zapada,
tandretea sperietorilor uitate pe cîmp.
Omului care lucreaza la calea ferata am vrut sa-i povestesc
o istorioara cu tîlc.
Omul e mort de mult.
Prin fata agentiilor de voiaj mi-am plimbat viata ca pe o jumatate de pâine.
Cu o masina de ocazie am mers pîna la marginea marii.
Am privit valurile cheltuindu-se pe tarm – am privit
tineretea arzînd ca o frunza de tutun verde.
In fata oglinzii, cu lanterna mi-am luminat chipul.
Acum ceata se poate risipi.
După aceea
De ce copacul tau bonsai ma minte?
Oare cum a disparut pestisorul auriu din acvariul
zilei de ieri?
Cum s-au ratacit bijuteriile Coroanei Regale?
Iubito, spune-mi, de ce ai întârziat toata noaptea?
Numai pisica si valurile marii care te-au adus la tarm mi-au raspuns la aceste întrebari.
Si pata de sânge de pe rochia ta galbena!
(preluări de pe Internet)
Ion Lazu - O pagină de Jurnal 1996
Lidia Lazu: Cântece în aer liber, I
Fotografii luxemburgheze... bruma şi umbra, V
Sextil Puşcariu, n. 1877 http://ro.wikipedia.org/wiki/Sextil_Pu%C8%99cariu
Elena Farago, m. 1954
Poezia zilei
Elena Farago: Gândăcelul
- De ce m-ai prins în pumnul tău,
Copil frumos, tu nu ştii oare
Că-s mic şi eu şi că mă doare
De ce mă strângi aşa de rău?
Copil ca tine sunt şi eu,
Şi-mi place să mă joc şi mie,
Şi milă trebuie să-ţi fie
De spaima şi de plânsul meu!
De ce să vrei să mă omori?
Că am şi eu părinţi ca tine,
Şi-ar plânge mama după mine,
Şi-ar plânge bietele surori,
Şi-ar plânge tata mult de tot
Căci am trăit abia trei zile,
Îndură-te de ei, copile,
Şi lasă-mă, că nu mai pot!
Aşa plângea un gândăcel
În pumnul ce-l strângea să-l rupă
Şi l-a deschis copilul după
Ce n-a mai fost nimic din el!
A încercat să-l mai învie
Suflându-i aripile-n vânt,
Dar a căzut în ţărnă frânt
Şi-nţepenit pentru vecie!
Scârbit de fapta ta cea rea,
Degeaba plângi acum, copile,
Ci du-te-n casă-acum şi zi-le
Părinţilor isprava ta.
Şi zi-le că de-acum ai vrea
Să ocroteşti cu bunătate,
În cale-ţi, orice vietate,
Oricât de făr-de-nsemnatate
Şi-oricât de mică ar fi ea!
(preluare de pe internet)
Traian T. Coşovei (1954-2014)
Un înger care visează
Într-o dimineata de iarna
dormeai atât de adânc,
încât respiratia ta era mai nelinistita
decât albul zapezii.
În timp ce eu te priveam,
tragând perdelele rosii ale frigului.
Poemul de acum
Eu nu mi-am scris niciodata numele
pe bonuri de carbuni –
pe lînga silozuri am trecut fara sa privesc înapoi –
prin iarba desculta n-am alergat niciodata.
În ploaie n-am cântat, în desert n-am scris cu creionul drumul caravanelor.
Cu maturica nu m-am batut la baia de aburi.
Cu mersul meu de urs n-am rasturnat înadins portelanurile.
Odata am iubit ferocitatea oamenilor de zapada,
tandretea sperietorilor uitate pe cîmp.
Omului care lucreaza la calea ferata am vrut sa-i povestesc
o istorioara cu tîlc.
Omul e mort de mult.
Prin fata agentiilor de voiaj mi-am plimbat viata ca pe o jumatate de pâine.
Cu o masina de ocazie am mers pîna la marginea marii.
Am privit valurile cheltuindu-se pe tarm – am privit
tineretea arzînd ca o frunza de tutun verde.
In fata oglinzii, cu lanterna mi-am luminat chipul.
Acum ceata se poate risipi.
După aceea
De ce copacul tau bonsai ma minte?
Oare cum a disparut pestisorul auriu din acvariul
zilei de ieri?
Cum s-au ratacit bijuteriile Coroanei Regale?
Iubito, spune-mi, de ce ai întârziat toata noaptea?
Numai pisica si valurile marii care te-au adus la tarm mi-au raspuns la aceste întrebari.
Si pata de sânge de pe rochia ta galbena!
(preluări de pe Internet)
Ion Lazu - O pagină de Jurnal 1996
16 febr. 96. În metrou spre casă, cu Aurelian Chivu, care-mi spune că are o carte
sub tipar la Glas şi Suflet editura lui Ion Şerb, altă carte la Eminescu, alta
la Albatros. Că le-au venit subvenţii. Se jurase să nu mai dea manuscrise, dar
a zis să mai încerce odată, în 96…
Ieri, la Dalles, lansarea cărţii de poezii a lui
Corneliu Antim: Pămîntul într-o lacrimă,
vorbesc N. Prelipceanu, Ion Papuc, Şt. Câlţia, doi literaţi de la Chişinău,
Sergiu Palii şi M. Bulat: Cetatea
dăinuirii, revistă pentru elevi, doi oameni foarte agreabili.
Azi duc poze pentru Carpaţii
României şi cîteva proze pentru Facla
literară a lui N. Ţone.
21 febr. 96. Ajung la biserica Boteanu, ora 12:00 pe uşoară ploaie, la
înmormîntarea lui N. Carandino . Cineva cu o
coroană de flori, pe trepte. Deschizînd uşa , aud deja corul, slujba
începuse înainte de ora anunţată. Doi preoţi, voci nespus de frumoase, una
înaltă, alta de bas profund. LENTOARE. Cor cum n-am mai auzit vreodată în vreo
biserică. Lume multă împrejurul cosciugului din pronaos. Ţărănişti: G. Ţepelea
şi alţii din staful PNŢCD, cîteva rude. C. Regman şi soţia, Gabi Michailescu,
Mihai Petrovici, Ion Filipoiu, Romulus Vulpescu, Andrei Ionescu, Dan Nasta,
Traian Iancu, care, surpriză: se plasează în spatele preotului, ca orice diacon
şi cîntă pasajul din Evanghelie; apare Matei Ghica, apoi Pan Izverna, C.
Mohanu, apoi Dimisianu, Blandiana cu Rusan, Dan Tărchilă. Cuvîntări: G.
Ţepelea, textul citit ieri în Parlament, o dnă în vîrstă, cu patos şi
D.Tărchilă, simţit. Meteoric Mircea Diaconu, cu o coroană, alte cîteva actriţe
în vîrstă. Defunctul, numai pielea şi osul. S-a dus bătrînul verde cu
temperament de meditaranian! Mă grăbesc să revin la slujbă, aşa că nu mai
aştept ieşirea lumii din biserică, să aflu unde va fi înmormîntat NC.
16 febr. 96. În metrou spre casă, cu Aurelian Chivu, care-mi spune că are o carte
sub tipar la Glas şi Suflet, editura lui Ion Şerb, altă carte la Eminescu, alta
la Albatros. Că le-au venit subvenţii. Se jurase să nu mai dea manuscrise, dar
a zis să mai încerce odată, în 96…
Ieri, la Dalles, lansarea cărţii de poezii a lui
Corneliu Antim: Pămîntul într-o lacrimă,
vorbesc N. Prelipceanu, Ion Papuc, Şt. Câlţia, doi literaţi de la Chişinău,
Sergiu Palii şi M. Bulat: Cetatea
dăinuirii, revistă pentru elevi, doi oameni foarte agreabili.
Azi duc poze pentru Carpaţii
României şi cîteva proze pentru Facla
literară a lui N. Ţone.
21 febr. 96. Ajung la biserica Boteanu, ora 12:00 pe uşoară ploaie, la
înmormîntarea lui N. Carandino . Cineva cu o
coroană de flori, pe trepte. Deschizînd uşa , aud deja corul, slujba
începuse înainte de ora anunţată. Doi preoţi, voci nespus de frumoase, una
înaltă, alta de bas profund. LENTOARE. Cor cum n-am mai auzit vreodată în vreo
biserică. Lume multă împrejurul cosciugului din pronaos. Ţărănişti: G. Ţepelea
şi alţii din staful PNŢCD, cîteva rude. C. Regman şi soţia, Gabi Michailescu,
Mihai Petrovici, Ion Filipoiu, Romulus Vulpescu, Andrei Ionescu, Dan Nasta,
Traian Iancu, care, surpriză: se plasează în spatele preotului, ca orice diacon
şi cîntă pasajul din Evanghelie; apare Matei Ghica, apoi Pan Izverna, C.
Mohanu, apoi Dimisianu, Blandiana cu Rusan, Dan Tărchilă. Cuvîntări: G.
Ţepelea, textul citit ieri în Parlament, o dnă în vîrstă, cu patos şi
D.Tărchilă, simţit. Meteoric Mircea Diaconu, cu o coroană, alte cîteva actriţe
în vîrstă. Defunctul, numai pielea şi osul. S-a dus bătrînul verde cu
temperament de meditaranian! Mă grăbesc să revin la slujbă, aşa că nu mai
aştept ieşirea lumii din biserică, să aflu unde va fi înmormîntat NC.
Va urma
Lidia Lazu: Cântece în aer liber, I
castelul palamidi:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu