Scriitorul zilei: Tudor George, m. 1993 http://ilazu.blogspot.ro/2012/01/ion-lazu-scriitorul-zilei-tudor-george.html
Ion Iuga, n. 1940 http://ilazu.blogspot.ro/2012/10/blog-post.html
Ion Nicolescu, n. 1943
Poezia zilei, Tudor George:
Lidia Lazu în recital
Lidia Lazu recită din poeţi contemporani
Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1996
Cărţi ce pot fi descărcate pentru lectură
http://www.bibliotecaeuropeana.ro/vreme-inchisa.html
http://www.bibliotecaeuropeana.ro/capcana-de-piatra-ebook-18085.html
Ion Iuga, n. 1940 http://ilazu.blogspot.ro/2012/10/blog-post.html
Ion Nicolescu, n. 1943
Poezia zilei, Tudor George:
Nebun
Zmintitul una ştie, una face:
De intrigă e bun, câr-mâr cu şoapta -
Stând Tronului d-a stânga, or d-a dreapta,
C-un gând saşiu reflectă-ncolo-ncoace!
De intrigă e bun, câr-mâr cu şoapta -
Stând Tronului d-a stânga, or d-a dreapta,
C-un gând saşiu reflectă-ncolo-ncoace!
Pe nebunia lui stă-n slavă treapta
Şi-a Domnului şi-a Doamnei, făr-de pace,
Pe cât le-aţâţă-n vrajba lui, tenace,
Cu încrucişate spade, veşnic, fapta!
Şi-a Domnului şi-a Doamnei, făr-de pace,
Pe cât le-aţâţă-n vrajba lui, tenace,
Cu încrucişate spade, veşnic, fapta!
Sub soliflamul dalb sau doliu negru
Nebunul pătimaş e-un sol integru!
Nebunul pătimaş e-un sol integru!
Cu ochiul streşinit din zare-n zare,
Nu poţi să nu bănui d-unde, când, răsare!
Nu poţi să nu bănui d-unde, când, răsare!
El poate sta, ca un pumnal, la pândă,
Cu tragicul destin cobind osândă!
Cu tragicul destin cobind osândă!
Lidia Lazu în recital
Lidia Lazu recită din poeţi contemporani
Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1996
(continuare 25 aprilie) ... La Muzeu am
stat pînă spre ora 16; a apărut Lidia şi din uşă a început să plîngă în hohote
de nu se mai oprea, s-a tras într-un colţ şi au trecut minute pînă să se
clintească de acolo şi să se apropie de cosciug cu florile, tot plîngînd foarte
tare. I-a sărutat vîrful pantofului stîng. Şi a fost Lidia singura persoană
care a atins cosciugul, poate şi Magdalena Bedrosian, care se apropiase
transmiţîndu-i defunctului un ultim sărut cu vîrful degetelor pe marginea
sicriului, ca la catolici. Lidia nu şi-a revenit, ba dimpotrivă şi s-a dus
hohotind la geamul dinspre stradelă, unde şi-a dat jos geaca, ştergîndu-şi
ochii( cu căptuşala ei şi suflîndu-şi nasul -– în mod regretabil eu uitasem
batista mea în taşcă şi ea nu o are pe a sa. Peste un răstimp a apărut Şt. Aug.
Doinaş, a depus florile: trei roze, a păstrat un lung moment de reculegere,
apoi Rodica s-a dus la el. Care părea pierdut în gînduri, total transportat –
şi au dat mîna. S-a apucat să-i povestească batjocura de la spital, mai era şi
dna Graciov de faţă, m-am apropiat şi eu, R. a continuat să spună în ce cameră
cu gîndaci galbeni de bucătărie au stat şi cum Mircea, după ce a vorbit de
părinţii lui, de iubirea lor, de copii, de familie, a încheiat că nici arta,
nici gloria nimic nu înseamnă ceva, ci doar iubirea de Dumnezeu – şi că îi pare
rău că nu a trăit doar pentru asta. Că apoi a vrut să urineze, nu s-a găsit
nici o ploscă, i s-a explicat că se folosesc doar în schimbul de zi, i-au dat o
sticlă de pepsi tăiată de la jumătate, MC nu prea mai avea control şi nu mai
recepţiona nimic din afară, se tăiase
legătura cu lumea, atent doar la ce spunea el. R îi ţinea sticla, el nu reuşea
să urineze, a durat vreo jumătate de oră, ea nu mai avea putere să-l ţină,
picioarele lui Mircea alunecau în părţi, a strigat la soră: Luaţi sticla, îl
scap şi se loveşte cu capul de perete. Sticla de plastic, moale, se strîngea, o
ţinea de fund, în pericol să se verse tot conţinutul… În acest moment al
relatării, cineva a chemat-o pe Rodica, Lidia venise şi ea să asculte, Şt.Aug
Doinaş a mai stat cîtva şi apoi chiar a plecat, fără să audă sfîrşitul
relatării. A coborît ca în transă scările scunde şi prea late pentru pasul
obişnuit, s-a oprit în mijlocul trotuarului, credeam că-l aşteaptă vreo maşină,
apoi mi-am închipuit că vrea să cheme un taxi, se uita în susul şi-n josul
bulevardului Dacia, greu de spus cu ce gînd – sau fără vreun gînd – şi a luat-o
către Calea Victoriei, cu un mers ciudat, parcă prea lung şi deşelat, nesigur,
ai fi zis cu uşurinţă – dar asemenea unui somnambul. Rodica, în toiul relatării,
pe cînd eu mă apropiam de grup, a făcut prezentările, dar el a spus că ne
cunoaştem şi a întins mîna. Cu Al. Calais mă văzusem încă înainte să ajung la
Muzeu, se îndrepta spre Piaţa Romană, marcat, îndurerat, iar eu i-am spus: Sunt
foarte supărat, foarte supărat. Şi mi-au dat lacrimile. Mă văd cu Gh. Zarafu, au fost colegi de
redacţie; sculptează în lemn de brad, îmi arată o taşcă plină cu sculpturi în
lemn de brad, a avut şi o expoziţie, undeva. Pe treptele Muzeului, Gogu Alboiu
fumînd. L.I.Stoiciu. Ileana Mălăncioiu, A.T.D., Constanţa Buzea, Aurelian
Chivu, Mihai Bărbulescu, Smaranda Cosmin, Nic. Ioana, Nora Iuga, C Abăluţă, G.
Peagu, Maria Urbanovici, plecînd.. Grişa Gherghei, Lucian Tamaris, alţii...
Va urma
http://www.bibliotecaeuropeana.ro/vreme-inchisa.html
http://www.bibliotecaeuropeana.ro/capcana-de-piatra-ebook-18085.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu