Scriitorul zilei: Aura Christi, n. 12 ianuarie 1967 

Născută la Chişinău, unde şi-a făcut studiile de Jurnalistică şi s-a afirmat ca poetă şi publicistă, Aura Christi vine la Bucureşti şi din 1993 este redactor, apoi redactor-şef la glorioasa revistă centenară Contemporanul. În 2003 înfiinţează împreună cu fratele Andrei Potlog Fundaţia Culturală Ideea Europeană şi Editura cu acelaşi nume, iar din 2005 încă o editură EuroPress, ambele cu activitate foarte susţinută şi cu spectru cuprinzător, preponderent beletristică, însă diversificată, cu colecţii de ştiinţă popularizată, traduceri, eseistică etc.

Aura Christi la 45 de ani! Încă de la debutul său ca poetă a fost apreciată de poeţi reputaţi precum Cezar Baltag şi Cezar Ivănescu, acesta făcându-i o prezentare entuziastă, sugerându-i să adopte un pseudonim (se numea Aurelia Potlog) şi practic deschizându-i porţile vieţii literare din România de adopţiune. Cu grave probleme de sănătate încă din adolescenţă, suferind nenumărate intervenţii chirurgicale la ochi (la clinici de specialitate din Chişinău, Odessa, Moscova, Bucureşti), poeta a contractat între timp alte boli care i-au şubrezit la maximum sănătatea şi aşa precară. În care condiţii simpla supravieţuire ar fi fost salutară. Însă se mai întâmplă şi miracole. Le vom pune pe seama vocaţiei literare, a creativităţii ca atare, un imperativ care numai el singur poate muta din loc munţii, ca să repetăm spusa evanghelistului. Aşa încât, sfidând toate calculele hârtiei, poeta a desfăşurat în tot acest timp o activitate creativă incredibilă, ca poetă, eseistă, publicistă, romancieră, dar şi ca editor. Ar fi fost prea deajuns pentru un om talentat, în condiţii optime de sănătate şi liber de grijile sâcâitoare ale zilei, să fi scris doar cele 10 cărţi de poezie pe care le-a publicat Aura Christi în aceşti nici douăzeci de ani - nu am luat în calcul antologiile, reeditările, care sunt numeroase şi presupun o muncă în plus, greu cuantificabilă; ar fi fost prea de-ajuns doar cele 8 volume de eseuri şi publicistică; sau cele 7 masive romane. Trecute toate acestea în contul unei persoane de fragilitate extremă, chiar nemailuând în calcul urieşeasca muncă editorială  la revista Contemporanul, la cele două editură, la Fundaţie - a se avea în vedere lansările, ciclurile de conferinţe din ţară şi din diferite alte ţări ale arealului mediteranean, prestaţia Aurei Christi pare improbabilă,  de natura neverosimilului.  Să punem toate aceste înfăptuiri pe seama învăţăturii preluate de la Maestrul său declarat romanicerul Nicolae Breban ai fi prea simplu. Căci dacă lecţia este lesne de însuşit, trecerea ei în practică devine o chestiune de viaţă şi de moarte. Este chiar modul în care Aura Christi abordează chestiunea vocaţiei sale: Totul - şi ceva în plus!

Ce-i drept, arta nu este privilegiul celor cu sănătate de stâncă, ci numai voinţa de stâncă este operaţională aici. Arta nu este privilegiul premianţilor, până la urmă. Considerată de cei care, asemenea subsemnatului, urmăresc cu atenţie mişcarea literară din ţară, drept una dintre scriitoarele de primă linie ale începutului de mileniu, o voce puternică, inconfundabilă; receptată corect, dacă nu de-a dreptul entuziast de critica acestor decenii, totuşi unanimitatea de opinie nu se realizează nici în acest caz de excepţie; mai trebuie adăugată doar observaţia că unanimitatea în artă este în sine suspectă. S-ar plictisi şi Dumnezeu de aplauzele orchestrate ale întregii critici literare. "Pe arii restrânse", cu o exprimare a meteorologului, pot fi identificate şi în cazul Aurei Christi contestări durabile (ce se vor nunaţate), după cum se constată şi unele tăceri nominale. Sunt, veţi înţelege, contemporanii noştri care "au văzut multe la viaţa lor" şi s-au resemnat că "Minuni în vremea noastră nu văd a se mai face...". Sigur, omul este măsura tuturor lucrurilor, dar, aş adăuga: nu şi măsura celorlalţi semeni, care musai să-şi cunoască locul, altfel îi vom pune noi la punct...

Dacă însă nu ţii neapărat ca lumea să intre pe calapoadele de tine meşterite, nici în patul lui Procust al criticii inflexibile, ci pur şi simplu deschizi o carte de versuri a Aurei Christi şi te laşi ademenit de topii ei insidioşi; dacă deschizi unul dintre romanele sale şi de la un rînd la altul vraja se instituie şi parcă fără voie îţi spui că onirismul nu este proprietatea exclusivă a Cărtărescului; dacă intri în arena luptei de idei din cărţile de eseuri ale aceleiaşi Aura Christi, va trebui să admiţi că literatura română a acestui moment îşi face fără greş şi fără complexe datoria ce-i incumbă, aflată ca totdeauna pe mîini bune, anume ale celor care îşi pun la bătaie nu doar talentul, ci întreaga lor fiinţă, cu tot ce are dânsa unic şi sublim.

Cărţi de poezie: De partea cealaltă a umbrei, 1993; Împotriva mea, 1995; Ceremonia orbirii, 1996, Valea regilor, 1996, Nu mă atinge, 1997; Ultimul zid, 1999; Elegii nordice, 2000; Cartea ademenirii, 2003; Grădini austere, 2011;

Cărţi de eseuri: Fragmente de fiinţă, 1998; Labirintul exilului, 2000; Celălalt versant, 2005; Exerciţii de destin, 2007, Religia viului, 2007; Trei mii de semne, 2007; Banchetul de litere; Sfera frigului; Problema evreiască; Europa acasă; Mitul viului; Tragicul visător; Dostoievschi- Nietzsche. Elogiul Suferinţei, 2013; 
Romane: Tetralogia Vulturi de noapte: Sculptorul, 2001; Noaptea străinului,2004; Marile jocuri,2006; Zăpada mieilor, 2007; Casa din întuneric; Cercul sălbatic,2010;

Premii literare. Ca într-un galop de sănătate, ce pare să ignore contextul, protagonista şi-a adjudecat o întreagă colecţie de premii literare, care de care mai prestigioase: Premiul pentru poezie al Ministerului Culturii, 1993; Premiul pentru poezie al Academiei Romane, 1996; Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor si al Editurii Vinea, 1997; Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din Moldova, 1998; Premiul pentru poezie "Ion Siugariu", 1999; Premiul pentru roman al revistei Tomis si al Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor, 2001; Premiul pentru poezie al revistei Antares, 2003; Premiul pentru roman al revistei Convorbiri literare, 2004; Premiul Autorul Anului 2006 al Asociatiei Publicatiilor Literare si Editurilor din Romania.

Citiţi mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Aura_Christi

http://www.youtube.com/watch?v=aMfU0eqhxwg

http://www.bibliotecaeuropeana.ro/catalogsearch/result/index/?p=2&q=aura+christi



În întâmpinarea aniversării lui Mihai Eminescu...
Lidia în recital

http://youtu.be/cdxoTgcR37o

Poezia zilei: Aura Christi

Culorile nopţii 


Culorile nopţii: pururi bogate!! 
Cine ar îndrăzni să le invente din nou? 
Cine şi-ar da drumul pe funia razelor 
ca să le cuprindă şi dintr-un sărut 
să le redea lumii în chip de abur 
ori de nesfârşit şi vizibil ecou? 


Stau şi pictez aici de milenii 
imagini, unghiuri, pliuri, priviri. 
Dar ce drum, Domine, mai am să parcurg 
până la surâsul iscat dintr-un sfânt! - 
gheizer de foc din nepăsare ivit, 
vis neajuns pân'la scrâşnetul morţii 
cu botul umed de miel; 
curată risipă în agonie, 
faţă recunoscută pretutindeni 
de suflarea-mi în tremur, vie; 

- care să-ţi fie numele, cântat ca un imn 
în răcorile nopţilor suferinde, 
când prietenii sunt departe, 
când duduie culorile în granit 
şi grădinile îşi strâng parfumul 
ca pe un strigăt de nenumit, 
ca şi cum freamătă înainte de moarte, 
când totul pare pierdut, 
ars de tot şi în veci împlinit?!! 


Arhitectura nopţii 


Arhitectura nopţii clară, 
greu desluşită în peisaj... Ce oră 
- tăcând cutremurat în turnul beznei - 
moartea şi viaţa laolaltă le devoră?! 
Nimic neatins şi vindecat. 
Şi vane clopote amar cadenţa bat. 

Dar pentru ce şi pentru cine? 
E noapte. Linişte. Pustiu. 
Tu strânge-ţi capul între mâini. 
Singur te leagănă şi lasă-te vorbit 
de sfânta gură a zeului orfan, 
de vineri până vineri rătăcit 
în golul viu - de-odinioară -, 
din care vii 
şi vii 
şi vii 
- ca dintr-o mare vină - 
urcând aceeaşi 
- luminată - 
scară. 


În lumina morţii 


Nu trece nici o zi 
fără să mă gândesc la moarte. 
Cine mi-o aduce în suflet 
şi pentru ce? - m-am întrebat 
de atâtea şi atâtea ori. 
Mă atinge îngerul negru cu aripa ei, 
pentru a mă întoarce cu faţa 
spre mine? 
Demonul ei iubitor 
mă răsare în fiecine, 
pentru a-mi readuce sub pleoape 
limpedea întunecime? 
Îmi încearcă duhul, tăria, 
blestemat nesecata candoare!? 
Dar - mai ales poate - 
foamea de viaţă 
mi-o pune la încercare? 


Da. Foamea de mine care 
mă face să mă recunosc 
după lungi pribegii, 
departe de ţărmul sfâşietor de viu 
care sunt eu pentru eu însumi. 
Ah, şi atunci marele frig nemernic 
mă cuprinde. Şi în nopţile 
prevestitoare de zadarnice învieri 
- încet-încet - 
mă luminează, 
trăgându-mă la suprafaţă, 
aşa cum pescarii îşi trag 
năvoadele din ape. 


Da. Frigul nemernic. 
Frigul luminii ultime a morţii 
fără de care 
aş fi fost de secoli 
pierdută, 
mai puţin vinovată 
şi în vecii vecilor: uitată. 

(poezii preluate din Rom.lit.2006)

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1996 
                  Luxembourg, mai 1996.  Transcriu de pe multe însemnărici:

20 mai 96. Luni. Cu trenul pe traseul propus: Soleuvre-Luxembourg-Metz-Nancy. Soare din zori.Norocul turistului roman. Biserica St. Leon, secolul IX.

Gara Nancy, Pţa Dombasle, rue Stanislas, biblioteca Municipală, rue de la Visitation, r. Carnas, r. Damerval, r. Dizier, 10,15: Catedrala: Soli deo honor et gloria. Cardinalul Eug. Tissernat 1884-1972.

Prefactura, r. Garibaldi, r. St. Catarine. 10, 45: Inst. şi Muzeul de Zoologie. Regimentul. Canalul, în jurul oraşului rîpi roşii şi păduri, pe platou, cu cîteva imobile gen Intercontinental sus. Poliţia Nancy, verde cu aur. Gymnase Maurier Jaquet, place Ch. De Gaulle, pl. de la Carierre, pl. Joseph Malval, Grand Rue, Musee art et Histoire Loraine et Hesterique, batiment Morey.

Din urmă: Brugge, marţi, 14 mai, ora 10, 55. Aproape că s-a luminat. Două mierle apleacă o creangă şi beau apă din canal; liliac înflorit, magnolii, fagi, un pod, domestice raţe sălbatice; Biserica Elisabeth, Valplein, statuete la geamuri şi la balcoane. Katelin straat, Kerkhof, spit. St.Jons, Museum Memling (Memlingmuseum), ora 11,45., 100 FB

 Magdalena în brocart?! În spatele ei, peisaj cu biserici?! Un călugăr în genunchi şi în spate un cavaler în armură şi cu sabie în dreapta, cu ciocan şi nicovală în stînga, pe burtă. În spatele fecioarei, o fereastră goală. Cele două femei flamande. Iisus cu burtică şi un măr dat de Maria. Subiecte de la cruciade sau de la căderea Constantinopolului. Triptic Memling, 1479, mai reuşiţi bărbaţii, deşi revine acelaşi model la mai mulţi sfinţi. Joz de Loose: familia şi un ogar Poetul Gui de Gazelle. Notre Damme, cărămidă roşie. Belfort, ora 14,00, 100 FB, muse Brugge

Guintus Museum, 130 FB. Triptic Hieronimus Bosch, 1450-1516. Anonim. Jan-Anton Garemijn 1712-1799. Anonim: Lecţia de anatomie: patru inşi cu plastroane şi un mort bărbos cu maţele afară. Groeujus: Purtătorii de butoi. P.P. Robens: Noli me tangere. Maria Magdalena către I. Hristos. Vigor de Heede. Matias de Vischi. Pinter Claeresens jr.: Salvator mundi et mater dei. J.Marseman: Bătrîna cu pisici. Aceste nume de tot ciudate. Aceste viziuni...

Va urma 

Fotografii... moartea unui poet optzecist...