consemnări, poezii, eseuri

duminică, 5 ianuarie 2014

Scriitorul zilei: D. Ciurezu, m. 1978 http://ilazu.blogspot.ro/2012/01/scriitorul-zilei-d-ciurezu-poezii.html
Emil Gârleanu, n. 1877
Bazil Gruia, n.1909
Leo Butnaru, n. 1949 http://ro.wikipedia.org/wiki/Leo_Butnaru
George Dan, m. 1972 http://www.referatele.com/referate/romana/George-Dan/

Poezia zilei
Leo Butnaru, n. 1949

IN LEGATURA CU ACEST EVENIMENT

In sfarsit am descoperit ingerii
precum se mai intampla in acest secol a descoperi
triburi prin paduri tropicale.
I-am vazut noaptea intamplator.
Isi odihneau aripile pe turnul televiziunii.
(Albi
in stol
precum erau
faceau turnul sa para o
enorma papadie.)
Venisera pare-se intr-o excursie
pe aceste meleaguri si
luminatul carturar al noptilor
cucuveaua
cu ochelari pe nas (de fapt pe clont)
le citea de-acolo
de sus
neonul reclamelor
de (mai) jos
prefacandu-se ca nu o intereseaza
liliecii incalciti prin jerbele vitei-de-vie
catarate pe balcoane.

Si in acea priveliste ramasa ca si cum
de pana la potop
se auzi urnirea vantului din loc.
El zburataci tribul ingerilor
asemeni panusilor de porumb
frunzelor de tutun
nepapusite
sau perdelelor dogorite vara-ntreaga
smulse apoi de la geamuri si purtate
prin vartejul inceputului de toamna.

...Misteriosii excursanti se amistuira printre
plapandul rasad de lumina
al stelelor
pe langa
baticul portocaliu – fireste – al lunii
trecand in zbor fara de soroc
si intorcandu-se in rezervatia naturala pe care o au
sa presupunem
la marginea fanteziei omenesti...

De altfel
in legatura cu acest eveniment – nimic deosebit. Doar ca
un fistecine
a injurat ingerii
deoarece falfaitul aripilor acestora tulbura cadrul
unui moment periculos din meciul de fotbal
transmis prin Euroviziune.

1974

(preluare de pe internet)

Lidia Lazu: Cântece în aer liber, II

florile galbene din Tolo

http://www.youtube.com/vatch?v=CY_lIBAYcU8

Ion Lazu - O pagină de Jurnal 1996

27 febr. 96. Marţi, plec mai devreme de la slujbă, trec pe la Curierul românesc şi iau două exemplare din revistă, cu articolul despre Popovici, ciumpăvit şi de data asta. I le dau Augustinei, ca să-i dea unul lui Radu Varia, care şi el vrea să scrie. Ideea de a-i ruga pe cei de la Ateneu să-mi dea mărturisiri din perioada 71, cînd s-a ridicat monumentul Bacovia. Să vedem dacă Luceafărul îmi publică celălalt articol.

Fără îndoială că scrisul este folosit ca un mijloc fără egal de afirmare a personalităţii. Iar altfel: îi iei ca model pe scriitorii citiţi în adolescenţă, ai vrea să scrii ca ei, să faci parte din tagma celor care crează artă pentru restul oamenilor. Nu-ţi rămîne decît să scrii şi tu pe cît se poate mai bine, mai interesant, ca să captezi atenţia. Să ţeşi o pînză la fel de elegantă ca ei. Sigur, n-ai vrea să fii mult mai jos decît ei, iar de s-ar putea chiar să-i egalezi, în unele momente.

3 martie 96. Scriitorul e acel om foarte ciudat care îşi închipuie că ascuţind toată ziua la creioane se va întîmpla un miracol şi el va începe deodată să scrie nu nişte biete “rînduri prizărite sub o pagină neroadă”, ci captînd ca prin minune cadenţele dumnezeieşti ale unei capodopere…

Lidia îl citeşte pe Izverna, cu impresii foarte puternice, iar pe alocuri rîzînd în hohote, aşa cum n-a mai făcut-o de mulţi ani citind vreo carte. Îi şi dă un telefon lui PI, care, fireşte, se bucură.

6 martie 96. Încă iarnă grea, ca-n ianuarie. Să mă exprim pe mine însumi – asta doreşte fiecare autor. Dar de ce e aşa lungă şi trudnică încercarea sa de a se mărturisi? Poate pentru că eul nu e ceva bine delimitat şi fixat o dată pentru totdeauna, ci o lentă relevare-revelare.

9 martie 96. Lucrez la Veneticii, am ajuns la pagina 83, mutarea la Sărăceşti. Petrovici ne invită la Mogoşoaia, marţi ora 16:00.

Visez că mi se punea întrebarea: Care este lucrul pe care îl regreţi cel mai mult din viaţa ta? Să scriu ceva în acest sens.

S-ar părea că la vară voi lucra la Cîmpulung Moldovenesc. Dor de Bucovina, unde n-am mai lucrat din 1965. O redeşteptare-fâlfâire a sufletului, care tânjea.

Va urma

Fotografii luxemburgheze...