Scriitorul zilei: Aurel Tita, n. 1915
Haralambie Grămescu, n. 1926 http://www.aman.ro/files/digitale/personalitati_doljene/personalitati/G/gramescu%20haralambie.pdf
Lucian Vasiliu, n. 1954  http://ilazu.blogspot.ro/2012/01/scriitorul-zilei-lucian-vasiliu-poezii.html

Poezia zilei 
Ion Lazu, Elegii noi/vechi

*

Prin lacrima ochilor mei

Am privit direct

În lacrima ochilor tăi -

Jalea din sufletul meu

S-a vărsat direct

În valea din sufletul tău.

*

Vin valuri spre mine parcă-ntr-adins

Dar nu le iau în seamă

Fierbe spuma-n pietrişul sărat dar n-o aud sfîrîind

Orbeşte soarele pe-o cărare spre linia ferată, dar

ochii mei

sunt orbi mai demult

Scoici putrezite, iod, aerosoli – nu-mi spun nimic nimic

De data asta, slavă Domnului, nu am de scris

nici un poem

Îl scrie marea la nesfîrşit

Nisipul, pietrişul fin prefirîndu-se

Scoicile… o pîslă de alge

Zegras, o saltea pentru cortul iubirii.

Lidia Lazu cîntece în aer liber

acropole 1:

http://youtu.be/LNE1Lsvyv2k 

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1996

(continuare 22 martie) : Pe cînd vorbeam cu Nae Ioana, MC ne-a spus că aseară a murit Ioanid Romanescu, de cancer la plămîni. Mi-l amintesc fumînd cu patimă, în drum spre tipografie, la Bacău. Îi dau lui MC să citească articolul meu despre C. Popovici, mort tot la 58 de ani şi tot de cancer la plămîni.

La un moment dat, vorbind de Veneticii, MC îmi spune că totuşi ar trebui explicat de ce atît de mulţi basarabeni au colaborat cu comuniştii şi au fost fervenţi militanţi pentru viaţa nouă. Îi spun: Mai întîi că nu toţi, apoi au colaborat mai ales evreii, mai numeroşi în Basarabia decît în Regat; apoi că dintre colaboratori, mulţi au făcut-o de formă, de teamă, căci au fost şantajaţi că vor fi trimişi în Siberia. Şi îi mai spun: Tata avea fraza asta: Eu nu am făcut şi nu fac politică, am văzut unde duce asta, la Ciobârciu m-au pus la zid de trei ori, şi ai noştri şi ruşii. MC părea să ştie că românii nu s-au purtat chiar bine în Basarabia şi Regele Mihai a recunoscut asta. Deci, îi zic lui Mircea, de aia şi scriu acest scenariu.

Ernesto Sabato: “Este o metaforă, însă eu însumi nu ştiu ce vrea să zică. Sunt lucruri ce ies din inconştient, şi de aceea sunt adevărate.”

În copilărie aş fi vrut să fiu smead la faţă, precum cel mai bun prieten al meu; asta mi se trăgea de la simplul fapt că nu mă uitasem cu atenţie în oglindă, ignoram aşadar că eu însumi sunt smead.

Însă de cîteva decenii bune trăiesc în cunoştinţă de cauză cu acest chip al meu, îl scrutez în oglindă, mă înfrunt cu el zi de zi, îi pun întrebări la care el amînă să răspundă, lăsînd în jos pleoapele.

De-o vreme, uit tot mai mult, iar pe de altă parte visez tot mai mult, iar cu morţii din vis, care mai demult mă speriau grozav şi-mi dădeau răi fiori, am început să vorbesc – iar ei îmi dau veşti bune din lumea de dincolo.

Şi tot de la o vreme, dar fără legătură cu visele mele, mă simt tot mai intim cu craniul meu, pe care-l ignorasem complet, sau doar îl sprijineam în pumn, ca pe un corp străin, gîndindu-mă la cu totul altceva; or acum îl iau cu grijă la pipăit, os cu os, sutură cu sutură, sîcîit de părul care mă incomodează şi de pielea, ce-i drept bine subţiată, dar oarbă, care reuşeşte să-l ascundă. 

8 apr. 96. Puterea mea, dacă am vreuna, vine de la totala mea lipsă de răutate; paradoxal, rezist tocmai prin lipsa mea de ambiţie în a-mi adjudeca succesul.

 Va urma

Fotografii cu scriitori