Scriitorul zilei: Mircea Cojocaru
http://ilazu.blogspot.ro/2012/07/scriitorulzilei-mircea-cojocaru.html

Poezia zilei: Ion Lazu
(Din Manuscrisele de la... Marea Neagră, 2005, inedit)

Sonetul contondent.

Celor doi / poeţi de mare soi...

Istrate şi Murgeanu

Visam că Marea-şi părăsea ghiocul

Cu-al său tumult din valuri euxine

Şi, hăt-departe,-n zonele alpine,

Ca-n Cretaceu, îşi regăsise locul...

Priveam de-acuma fascinat la jocul

De valuri înţesate de jivine

Din vremuri dispărute, care,-n fine,

Îşi încercau, o dată-n plus, norocul.

Simţeam o dulce binecuvîntare

Că-n groapa euxinică adîncă

O Mare Neagră nu există încă,

Nici Casa Scriitorilor la mare;

Nici doi poeţi cu barbă, burţi şi plete,

Să-nşire contondentele sonete.

Sonetul mantinelei

Lui I.M., elocventul.

Sonetul diatribă are-o... hibă –

Ca să nu spun că hibele-s mai multe –

Oare există cauze oculte

Ce-atît de categoric te inhibă?

Păreai a fi un ins ce se exhibă

Dezlănţuindu-se în largi tumulte,

Lăsînd pe cei din jur doar să asculte

Murgeana nesfîrşită diatribă...

E drept, în preajmă-ţi doi Titani respiră

Şi-aceasta o teroare îţi induce,

Că-n fiecare clipă-i vezi „in nuce”

Cu superbie-oficiind din Liră...

Şi-atuncea, spune sincer: Oare cin’ţ’a

Blocat la mantinelă elocinţa?

                                      

Sonetul Aţei fără Ac

Lui Gh. I. Strate-gicu’

Aflînd că Acul fără aţă trist e,

M-aş repezi cu-o papiotă-ntreagă

S-o dărui celui ce cuvinte leagă

Într-un sonet cu rime anarhiste;

Mai bine poate-ar fi să nu insiste,

Cînd toată pînzătura e beteagă

Şi nici metaforele nu se-ncheagă

În versuri ce ezită să existe...

C-am vrut să te înec la Mare spus-ai?

Apoi c-am vrut să îmi împlînt cuţitul?!

Şi cînd continui astfel cu scornitul,

Mai poţi pretinde că răspunsu-i musai?

Nici un răspuns! Tăcerea suverană

Pumnal e, răsucit adînc în rană !

Sonetul cozilor îmbîrligate

Celor doi

Ecologişti de soi,

Suntem topiţi de-atîta bunătate,

Bucata noi ne-a rupem de la gură

La cîini s-o dăm, iubiţi peste măsură,

Cu frisonante cozi îmbîrligate;

Pe plajă-n zori de zi sau pe-nserate,

Căţeii care partea şi-o avură

Se gudură, fac mare tevatură,

Voind recunoştinţa să-şi arate...

Că-o fi Ţigan, sau Lady sau Negrilă,

Sub fălci îi gîdilăm, de ceafă-i prindem,

Din ochii lor privirea n-o desprindem,

La piept ţinuţi, cu dragoste febrilă.

Ci doar colegul ni-l tratăm ca fiară

Strigându-i: Marş din poezie-afară!

Sonetul Acceleraţiei

Se-nchină celor doi amici

Talente mari şi pensii mici -

Că de-aia am ajuns aici...

Călcînd acceleraţia la blană,

În zece zile-am scris sonete zece –

Că-n asta nici Murgeanu nu mă-ntrece,

Cu frenezia-i hölderliniană;

Istrate iar, nemailuînd în seamă

Restricţii rutiere pe-unde trece,

Cu-o patimă înfrigurată, rece

Dă Muzelor, în pripă, largă vrană.

Cînd seara, la cantină, după cină,

Citesc sonete de-astea, epocale,

Chiar migratoarele se-abat din cale,

Iar Marea-şi dă sonorul în surdină.

Însuşi Shakespeare, la Stratford-upon-Avon*

Ciudos la culme, îi înjură zdravăn...

______________________________________________

*Fii bun şi citeşte cum trebuie: Avăn.

Cărţile mele


 

Fotografii de vacanţă...