Scriitorul zilei: August Treboniu Laurian
http://ilazu.blogspot.ro/2012/07/scriitorul-zilei-august-treboniu.html
Poezia zilei: Ioan Moldovan
Ioan MOLDOVAN
Duminică spre joi
Munţi de ardei iuţi - degeaba
Găurile negre din mintea mea albă sunt tot mai dese
Tinereţea nu se repetă
Pielea ta înmiresmată nu se repetă
Într-un oraş cooperant de care nu-mi amintesc
Cu tine fratele meu ceresc
Mă întâlnesc
Dinţi de fiară tu ai
Şi eu nări sălbatice
Stăm la o cană de ceai
Pe ţărmul Mării Baltice
Vine Primarul la noi, nu vine?
Găurile negre din mintea mea-s pline de pânze veline
(preluare din revista Caiete silvane, aprilie 2013)
Elisabeta Isanos: Drumul spre Ombria, XXI
... Atunci m-am făcut în mine blondă ca spicul de grâu. În unele zile sunt brună la suflet, neagră-corb, cu luciu metalic-albăstrui. În altele, mai ales dimineaţa, sunt blondă interior, cu părul moale şi lung, luminând de unul singur, până şi sprâncenele mi se deschid, şi când privesc pe sub ele cerul mi se pare albastru. În zilele când sunt blondă sunt bună şi blândă...
Doamne,
Te aşteptai să vină copilul blond care-am fost,
dar am s-ajung pe culme cu părul alb
şi sufletul negru.
Doamne, fă să nu mai pot gândi
decât cu creierul norilor,
să nu mai plâng decât cu ploile,
să nu mai râd decât cu soarele!
N-ai să mă zvârli de la sân?
Cine aruncă în mine cu păsări,
cine mă lapidează cu vrăbii?
Uitarea e memorie pură. În mine se aglomerează vremurile, şi ieri, şi azi, şi mâine, şi niciodată, şi totdeauna. Singurătate populată de murmurul umbrelor. Demult, în dimineaţa umedă băteau clopotele, şi eu,copil nătâng, mă gândeam la Judecător, cum stă el veşnic treaz, idol cu ochii zi şi noapte deschişi... Dar ce bine era: de fiecare dată când deschideam mâna, găseam altceva: un vierme, o piatră, un sâmbure, şi mă miram că toate încăpeau în pumn.
N-am făcut decât să trăiesc, dar cu ceva în plus: scriindu-mi încercarea.
Trebuie să fie ziua o mare tăcere
ca să auzi lumina,
dar cine ar avea puterea să stea până la urmă
în pânzele soarelui
ar descoperi poate ultimul gând
al unui mort preţios,
ar putea sfârşi poemele neterminate,
rostind adevărul de care ni-e sete
şi-l căutăm zadarnic pe buzele apei.
N.B. Această carte poate fi citită în întregime, în mod gratuit, pe Google: Elisabeta Isanos... Biblioteca virtuală... Drumul spre Ombria, roman, versiunea pdf, 450 pagini. Există şi o variantă cu ilustraţiile autoarei, desene în peniţă, 620 pagini. Lectură plăcută !
Cărţile mele: Blana de viezure, Ed. Cartea românească, 1978.
http://ilazu.blogspot.ro/2012/07/scriitorul-zilei-august-treboniu.html
Poezia zilei: Ioan Moldovan
Ioan MOLDOVAN
Duminică spre joi
Munţi de ardei iuţi - degeaba
Găurile negre din mintea mea albă sunt tot mai dese
Tinereţea nu se repetă
Pielea ta înmiresmată nu se repetă
Într-un oraş cooperant de care nu-mi amintesc
Cu tine fratele meu ceresc
Mă întâlnesc
Dinţi de fiară tu ai
Şi eu nări sălbatice
Stăm la o cană de ceai
Pe ţărmul Mării Baltice
Vine Primarul la noi, nu vine?
Găurile negre din mintea mea-s pline de pânze veline
(preluare din revista Caiete silvane, aprilie 2013)
x x x
ştirbi şi privind mereu în gol făcându-ne datoria
aşteptând o adolescentă economică română de pe internet
care scrie poezii direct în limba engleză
înduioşaţi ca după un somn canonic
îl vorbim de bine pe Dumnezeu
care ne-ascultă cel mult ironic
dragi ticăloşi uitând de-ndată legăturile
dintre cuvinte
privind mereu înapoi să vadă cât au lucrat înainte
noaptea târziu ies sub tufişuri
aduc apă-ncepută şi terminată
minunându-se cât sunt de vii
x x x
amân şi amân
să-ţi scriu cât mai rămân
în ograda asta din satul oarecare
câtă frumuseţe aici
iar dincolo – nu ştiu
stau până în zori pentru ca tu să delirezi
în searbăda pustie
pe care o scrie
o mână păscută de iezi
fac lucruri simple şi continui
nu vreau s-aud că mama e doar păpuşa bătrână
pe care fratele meu o mângâie
îi vorbeşte strigând
şi vrea să fie vie
x x x
şi totuşi a fost şi el copil s-a născut a murit
nici astăzi nu ne ştim ruga
pentru ce-a fost între ultima şi prima clipă a sa
nemeritorii la înviere
precum nemeritorii la naştere
nişte biete otrepe cu unele duioşii între moarte şi moarte
naşterea lui clipă de clipă
pentru a învăţa noi ceva ce n-o să ştim niciodată
înfrângerea prin frângere luminată
DE LUCRU
Trebuia mers până hăt departe
până la Pancevo
până la moarte ca să mai scoţi un cuvânt
Fie el şi urât – dar din bojoci
de-acolo de unde nu te mai saturi
să te mai joci de-a ceva de-a cevo
Începusem bine eram serios era mişto
ţigănia din mine se cuminţise îmi adusesem aminte
de replica no-i-şto dintr-un film rusesc
văzut în abise
Nu eu mă jucam
ele se jucau cu mine
nişte rime pline de râme
Eram doar ce eram
o cârtiţă pe mirişite
trăgând pământ de sub cer
să se dărâme
(preluări din revista Nord literar, 2008)
Elisabeta Isanos: Drumul spre Ombria, XXI
... Atunci m-am făcut în mine blondă ca spicul de grâu. În unele zile sunt brună la suflet, neagră-corb, cu luciu metalic-albăstrui. În altele, mai ales dimineaţa, sunt blondă interior, cu părul moale şi lung, luminând de unul singur, până şi sprâncenele mi se deschid, şi când privesc pe sub ele cerul mi se pare albastru. În zilele când sunt blondă sunt bună şi blândă...
Doamne,
Te aşteptai să vină copilul blond care-am fost,
dar am s-ajung pe culme cu părul alb
şi sufletul negru.
Doamne, fă să nu mai pot gândi
decât cu creierul norilor,
să nu mai plâng decât cu ploile,
să nu mai râd decât cu soarele!
N-ai să mă zvârli de la sân?
Cine aruncă în mine cu păsări,
cine mă lapidează cu vrăbii?
Uitarea e memorie pură. În mine se aglomerează vremurile, şi ieri, şi azi, şi mâine, şi niciodată, şi totdeauna. Singurătate populată de murmurul umbrelor. Demult, în dimineaţa umedă băteau clopotele, şi eu,copil nătâng, mă gândeam la Judecător, cum stă el veşnic treaz, idol cu ochii zi şi noapte deschişi... Dar ce bine era: de fiecare dată când deschideam mâna, găseam altceva: un vierme, o piatră, un sâmbure, şi mă miram că toate încăpeau în pumn.
N-am făcut decât să trăiesc, dar cu ceva în plus: scriindu-mi încercarea.
Trebuie să fie ziua o mare tăcere
ca să auzi lumina,
dar cine ar avea puterea să stea până la urmă
în pânzele soarelui
ar descoperi poate ultimul gând
al unui mort preţios,
ar putea sfârşi poemele neterminate,
rostind adevărul de care ni-e sete
şi-l căutăm zadarnic pe buzele apei.
N.B. Această carte poate fi citită în întregime, în mod gratuit, pe Google: Elisabeta Isanos... Biblioteca virtuală... Drumul spre Ombria, roman, versiunea pdf, 450 pagini. Există şi o variantă cu ilustraţiile autoarei, desene în peniţă, 620 pagini. Lectură plăcută !
Cărţile mele: Blana de viezure, Ed. Cartea românească, 1978.
 |
| Graficianul Al. Szatmary a prelucrat o fotografie de-a sebsemnatului. ion lazu: Fotografii de autor: Răsărit de soare la Neptun, sept. 2011    Fântână în nordul Olteniei, 1973 |
Punînd în balanţa mea, desigur, cu ocale menăsluite de postmodernisme und epigonii, cei doi ardeleni, taleru-mi înclină greu pentru ATL... Doamne, ce mai Dicţionar au trasără elu, dimpreună cu Massim, spre slava limbii noastre, pe cale de sedimentare şi modernizare. Îl răsfoiam pe şest şi-l degustam ca pe fructul oprit, ca să-l păcătuiesc iară şi iar! ... Oh, anii străduşi ai unei Studenţii prea sărace şi prea la voia Întîmplării!...
RăspundețiȘtergerePunînd în aceeaşi a mea balanţă, de simplu(ţ) amator de poezie scrisele ardeleanului... Moldovan pe un taler, iar pe celălalt izvodirile mai mult decît prozodice ale slăbiciunii mele de ultime oare, constat: un taler greu de de lirism pînă şi-n proze, susţine-n slăvi ciutura lipsită chiar şi de alcool ...
Ghici, unde mă duc să-mi ostoiesc setea cu a sufletului ulcică?
Pentru că Pan Ionu se face că nu ştie de dîrdora prezidenţialelor usr, fac eu gestul şi link-ul: http://vasilegogea.wordpress.com/2013/07/17/motiunea-dan-mircea-cipariu-pentru-presedintia-uniunii-scriitorilor/... De nu se va albăstri, se va copia şi repune pe gugălă sau alt motor investigator-internaut.
A(ux) bon(s) entendeur(s), mon - de Coulaï - Salut!